Despre cum e cu resursele Uniunii și finanțarea relansării! Pe Facebook…

• Programul de Reformă și Reziliență al României, care nu e convenit cu comisia, este înțeles de guvern și majoritate ca un fel de fântână a făgăduinței, din care toți am lua bani, scutind bugetul de stat. Ei bine, vă dezamăgesc!
• Finanțarea Programului se face printr-un împrumut european comun, inclusiv pentru partea de subvenție. Acest împrumut trebuie autorizat astăzi, prin această decizie, care va avea efect retroactiv. Este de 750 de miliarde euro.  Împrumutul este contractat de Comisia Europeană în numele Uniunii din care facem parte și distribuit statelor membre; sub formă de subvenții, o parte mai mică, și de împrumuturi, una mai mare. Din cei circa  30 de miliarde euro, 17  miliarde sunt posibilități de împrumuturi. Suma PNRR e comparabilă cu veniturile anuale ale bugetului de stat, ca să avem un element de comparație.
• Condițiile care însoțesc alocările de fonduri au prea puțin de a face cu epidemia și lecțiile sale. Gradul de infectare sau nevoile de fonduri pentru combaterea  Covid19 lipsesc dintre criterii. Prin reforme  și restructurări, multe guverne de dreapta – al nostru a dovedit-o deja – vor arăta că neoliberalismul este încă viu; sub pretextul datoriilor,  taie de la cei care nu au și sunt perdanții crizei sanitare (salariați, pensionari, copii) și dau celor care au (ajutoare de stat, scutiri de taxe, privatizări, pentru corporații);  cetățenii nu contează.
• Dar acest împrumut trebuie rambursat. Iar costurile sale, plătite. Programul nu are nici o legătură cu solidaritatea europeană; datoria se plătește prin contribuția tuturor statelor, împreună! Din acest motiv, această decizie modifică plafoanele contribuției naționale la bugetul european, de la 1,23% din VNB, la 1,40, pentru creditele bugetare, și de la 1,29, la 1,46, pentru creditele de angajament. Circa 3-400 de milioane euro anual, în plus, contribuția României.
• Piețele de pe care se împrumută Comisia Europeană nu sunt abstracte; sectorul financiar bancar se găsește concentrat  în unele state membre, care vor  deveni creditoare pentru Uniune și pentru restul statelor… creșterea  decalajelor economice între creditori și debitori și a tensiunilor politice este de așteptat. Speranța coeziunii economico-sociale și teritoriale se duce pe apa sâmbetei.
• Reforma sistemului de resurse proprii ale Uniunii, al doilea aspect al deciziei, nu are nici ea de a face cu epidemia. A fost la pachet cu Cadrul Financiar Multianual 2021-2027 de la început. Si a reprezentat un motiv de discordie de la început. Deși funcționarea sistemului monetar are nevoie vitală de stabilizatori automați care nu există, Consiliul, adică guvernele, nu au dorit să crească bugetul. CFM – care e tot cam 1% din Produsul Național Brut al Uniunii – a fost agreat fără ca presupusele resurse noi să existe, măcar în legislație.
• Au fost discutate o resursă bazată pe taxarea emisii de carbon, o taxa pe tranzacțiile financiare, o eventuala contribuție a corporațiilor în funcție de baza consolidata comuna de impozitare.
• Decizia amână pentru mai târziu, dacă nu sine die, impozitarea profitorilor epidemiei; victimele și cei săraci vor contribui însă sigur. Se păstrează resursele  tradiționale. Exemplu – cota din  TVA de 0,3, o contribuție la binele public pe care o plătește și cel mai sărac om care cumpără o pâine. În schimb, se amână pentru mandatul Comisiei următoare, în 2026, taxarea corporațiilor.
• Obiectivele legate de mediu și schimbări climatice sunt foarte importante. Ar trebui sa fie și pentru noi, dar nu sunt. Surpriză! Mult discutata resursă bazată pe certificatele de emisii de carbon este în considerente dar în decizie se introduce doar o taxa pe deșeurile din plastic nereciclate de 0.8 euro/tona. Asta e un pumn în plex pentru România deși guvernul pare că nu realizează. Nenorocirea că am distrus industria poluantă în timpul tranziției, avea partea ei  bună.  Stăm foarte bine la emisiile de carbon pe cap de locuitor, în comparație cu statele care chiar au industrie chimică și grea serioasă. Am fi plătit mai puțin. În schimb, stăm foarte prost la reciclarea materialului plastic. Sper să nu ajungem contributori neți la bugetul Uniunii… Vom plăti mult.
• UK a ieșit din Uniune dar sistemul corecțiilor (scutiri de plată) se păstrează, deși principiul agreat inițial era să fie eliminate. Marea Britanie era beneficiara unei scutiri anuale de circa 8 miliarde de euro (celebrul rebate); cinci state au negociat reduceri substanțiale a contribuțiilor datorate și în acest cadru financiar. De la 565 de milioane pe an, Austria, la 3671 de milioane de euro Germania. Celelalte beneficiare sunt Danemarca, Olanda, Suedia.
• Costurile de colectare cresc de la 20%, la 25%. Adică, ne prefacem că dăm mult la bugetul Uniunii dar dăm mai puțin, reținând mai mult pentru colectare…

Mesajul acestei prezentări nu este să nu votați ratificarea deciziei și a împrumutului. Este altul. Nici un leu din PNRR nu este gratis, nici un leu nu trebuie risipit, împărțit corporațiilor care țin anumite partide la guvernare și le dau jos pe altele sau clientelei.

Fondurile din PNRR trebuie contractate și cheltuite cu mare grijă. Din 2023, ceea nu reușim să contractăm se pune într-o  ”oală” comună și fondurile vor fi distribuite de Comisia Europeană. Să nu ne mirăm că vor fi luați de cei care au resurse (inclusiv capacitate administrativă)  și pierduți de cei care au nevoi!

Pentru prima dată în istoria noastră europeană, vrem ca fiecare leu să fie destinat atingerii obiectivelor stabilite, nu să fie absorbit de dragul absorbției, de parcă ar fi banii altora. Nu sunt ai altora și nici nu au fost negociați așa cum trebuie. Președintele  României și ”guvernul său” poartă responsabilitatea pentru asta!

(Intervenție pregătită și nesusținută la ședinta comună a Camerei și Senatului pentru ratificarea Deciziei 2053 a Consiliului Uniunii Europene)