Cateva comentarii, cu voia voastra
@Bianca,
Unde vezi tu o confruntare Stanga-Dreapta?! Intai, ca nu-I vorba de nici o confruntare; e o simpla clarificare terminologica. Mie mi se pare esential sa stim despre ce vorbim. Daca ai tras concluzii despre realitatea noastra din aceasta discutie, cred ca doar una era foarte evidenta – ca nu traim intr-o democratie. Se indoieste careva?!
In al doilea rand, distinctia Stanga-Dreapta are sens numai in interiorul unui sistem democratic; acolo se confrunta orientarile politice intre ele. Sunt cateva valori (atentie! comune) pe care le ierarhizeaza si interpreteaza diferit. Astfel, Stanga pune in fata egalitatea iar Dreapta, libertatea. Aceasta din urma vorbeste de egalitate de sanse in timp ce Stanga va dori egalitate de oportunitati, etc. Elitismul nu e discurs de Dreapta. Este doar unul desuet, al societatilor predemocratice sau nedemocratice. Nu are nimic de a face cu valorile, crearea acestora, promovarea lor, etc.
Si sa nu confundam societatea, in ansamblul ei, cu o „intreprindere” sau alta. Nici „valoarea umana” a persoanei, cu capacitatea sa de creatie de un tip sau altul. Ca tot ii place lui Peter exemplul, un mare poet roman in viata, caruia doar orbirea dusmanilor ar putea sa-i nege total contributia literara, poate sa aiba o valoare umana destul de scazuta, dupa cei ce-l cunosc mai de aproape…
Capacitatea de creatie a cuiva nu-i confera automat nici un fel de drept sau autoritate in a gandi sau decide pentru ceilalti. In acest caz, daca ar fi sa aleg doar pe unii sa decida si pe altii nu, o prefer pe vecina mea de la tara, tanti Zamfira, a carei profunzime morala, demnitate umana, respect fata de semeni sunt incomparabil mai inalte decat la multi alti oameni pe care-i cunosc.
Dar ma asteptam sa intervii la cealalta discutie, despre prostitutie. Cred ca ai ceva de spus. Ca sa nu parem izolati si discutand o tema ce nu intereseaza pe nimeni.
@Peter,
Pana azi, nu prea dadeam doi bani pe evaluarile pe care diferite institute si ONG-uri le fac activitatii parlamentare; mi se pareau pierdere de vreme. Expertiza respectiva, daca exista, putea fi folosita mai bine pentru luminarea oamenilor (in sensul bun, pentru crearea cetateniei). Mi-am aruncat insa ochii pe un studiu al IPP si mi-am schimbat parerea. Cu voie sau fara, el aduce proba despre cum plutocratia de la noi a reusit in mod admirabil sa submineze democratia distrugand imaginea institutiei definitorii a acesteia. Si cu contributia inestimabila a unor alesi, fara indoiala.
Este vorba de o ierarhie a primilor 30 si ultimilor 30 de senatori si deputati realizata dupa doua criterii: cantitatea de munca parlamentara, evaluata prin participarea le voturile finale, si eficienta acesteia, masurata prin numarul de initiative transformate in legi. La ambele criterii si camere, topul primilor este format din oameni de care nu a auzit mai nimeni, cu exceptia ceor care i-au ales; recunosc ca nici eu nu-i stiu pe toti, chiar daca am fost colegi o vreme… Ultimii se bucura de o notorietate mai mult decat remarcabila; nu ma refer la sefii de partide prezenti pe acolo pentru ca ei au alte sarcini si responsabilitati.
Eu am rezervele mele intemeiate fata de evaluarile statistice (ca nu mi-a spus nimeni ce scria in acele legi si daca nu s-a legiferat pedeapsa cu moartea pentru toti cei ce gandesc, spre exemplu). Am rezerve si fata de comparatiile facute intre indivizi; activitatea parlamentara este una intre echipe (grupuri politice) si de echipa (in comisiile parlamentului). Totusi, ceva trebuie invatat din aceste tabele. Ca nu spectacolul televizat este politica (desi si el isi joaca rolul, si inca cum…) si ca nu admirabilitatea persoanelor este criteriul de selectie ci continutul legilor care ies din mainile lor.
Eu nu cred ca trebuie sa-i admiram netarmurit pe cei care au scris si promovat Codul Muncii, ci sa vedem daca si cum apara interesele celor ce traiesc din munca lor. Daca raspunde cerintelor, atunci ei isi merita cu prisosinta mandatul. Am dat un exemplu…
Si inca ceva. Bush nu e periculos pentru ca e lipsit de o inteligenta sclipitoare; are o lume intreaga la dispozitie care sa-i ofere informatii si solutii. E periculos pentru ce promoveaza anumite valori si atitudini. Si asta nu o face din prostie… Moralitatea si inteligenta nu coreleaza intre ele, oricum.
@Dl Mangu,
Raspunsurile de mai sus sunt si pentru dv., partial. Asta inseamna ca ceea ce garanta Marian Vanghelie cetatenilor nu era valoarea filmelor marelui regizor, nici cunostintele sau prestatia universitara a colegei noastre. Era vorba de fidelitatea in urmarirea obiectivelor unui program pe care organizatia si l-a asumat si cu care se prezinta in fata oamenilor. Ca unora le place iar altora nu, Marian este presedintele unei mari organizatii a unui partid de stanga si in aceasta calitate poarta responsabilitatea pentru cei pe care ii sustine.
Peter Gluck
Multumesc Gabi!
Poate ca solutia ar fi sa avem politicieni profesionisti. Oricum, democratie, ne-democratie nu chair oricine poate deveni deputat sau senator. Fotbalisti, boxeri, cantareti de muzica usoara proasta etc. de ambele sexe- ce vor sti astia sa faca? Am vazut la cei de pana acum. N-ar trebui sa se organizeze examene de cultura de baza, teste IQ, cunostinte de legislatie? Dar multi ar plati si ar lua examenele fara sa corespunda. S-ar ingropa adanc stacheta. Deocamdata stacheta e la pamant.
O fi fost manevrele plutocratilor, dar reputatia parlamentului s-a degradat mai ales datorita gafelor comise de alesi. Inclusiv prin legi anti-umane ca cea – ma repet- care ne expune haitelor de caini de pe strada si care arata ca omul nu conteaza. Simptomatica.
Tot ce putem spera este ca numarul de oameni intradevar rai sa scada pentru noul parlament.Dar sa speram la o intensitate limitata.
Mihai
Wow!!! Bulls eye!-in ce-l priveste pe GW Bush. Nici nu se poate o descriptie mai sumara care sa acopere tot.
@Peter
Politicieni profesionisti: hmm! Idee buna…si rea!
Idee buna pt ca se ajunge la un punct in care politicianul stie toate demersurile care trebuiesc facute pt orice, stie cum sa scurteze procesul de aprobare/respingere, are cunostinta de cauza de problemele presante in orice moment.
Argument contra: dupa o perioada extinsa in pozitie, persoana in cauza devine atit de cunoscuta incit devine o „icoana” a pozitiei pe care o ocupa. De asemeni, pozitia tinde sa atraga dupa sine influenta care nu este intodeauna folosita in scopuri bune, de ex este folosita pt obtinerea de favoruri personale. De aici pina la ‘cultul personalitatii” si poate mai rau e doar un pas!
Personal, votez pt persoana, nu pt partid sau grupare politica. Alegerea o fac in baza promisiunilor pe care candidatul/candidata le face in timpul campaniilor binenteles cu conditia demonstratiei ca promisiunile pot fi atinse daca se urmareste o anumita cale de actiune. Daca pina la urmatoarele alegeri respectivul/a nu a realizat mai mult de jumatate din promisiuni si nici nu dovedeste ca a intentionat sa se tina de promisiune, atunci votez pt altcineva. Normal, riscurile sint mari, asteptarea lunga, dar este destul motiv sa o faci daca premisa este „incredere”. Altfel, nu am avea nevoie de politicieni si anarchia ar fi in floare!
Sint cazuri insa in care esti fortat sa alegi intre doua rele si cum e si firesc, incerci pt „mai putin rau”. Poporul american insa a dovedit contrariul: de doua ori din doua rele a ales pe cel mai rau-2000 si 2004-GW Bush.
Valeriu Mangu
Doamna Gabriela Cretu,
1) In democratie nu exista – ori nu trebuie sa existe – „stanga” vs. „dreapta”, „clasa politica” vs. „societate civila”, „putere” vs. „opozitie”, „majoritate” vs. „minoritate” etc. Democratia este acea organizare – ori asociere – de natura sa creeze fiecarui asociat – ori cetatean – conditiile necesare liberei dezvoltari a personalitatii proprii. Cine cu cine s-ar bate – ori confrunta? Eu cu dvs., de pilda? De aceea ne-am asociat – sa ne batem, sa „luam” puterea, adica sa profitam de naivitatea, de nestiinta, de slabiciunea celuilalt ca sa ajungem sa-i dictam, sa-i impunem vointa proprie?
Ceea ce in sistemele monarhice se cheama „democratie” nu corespunde sensului dat termenului de Constitutia Romaniei. De fapt, sistemele monarhice au deturnat sensul democratiei, asa cum l-au inteles – si definit – cei din vechime. „Alternanta la putere” nu este de esenta democratiei, in sensul constitutional al termenului si in sensul originar, ci de esenta unui sistem in care cetatenii – mai precis, supusii -, impartiti de regula in doua grupuri, se chinuie sa smulga monarhului drepturi si libertati, concesii, ambele tabere uitand – Vai! – de conditia lor de supusi. Si in timp ce monarhul calareste, joaca golf, se da in stamba prin fel si fel de coclauri, fraierii se bat intre ei pentru un os aruncat lor de monarh.
2) Cand o mare organizatie de partid a putut sa produca in fruntea ei un primar „care este”, privirile trebuie sa ni se indrepte nu spre varf, ci spre baza. Desigur, nu i se poate nega dlui Marian Vanghelie o serie de calitati, printre care la loc de frunte se numara agresivitatea verbala, dar a-l accepta – si de catre cei pentru care garanteaza, dar si de catre cetateni – drept garant constituie o sfidare a ratiunii. Cam cum ar putea garanta in concret dl. Marian Vanghelie pentru, de pilda, dl. Sergiu Nicolaescu si dna. Ecaterina Andronescu? Ii da afara din partid? Si ce ma intereseaza pe mine, cetaean, ca ii da afara din partid?
Ca de obicei, dvs. – dar nu numai dvs. – confundati „politicul” cu „publicul”. Partidul politic este – ori trebuie sa fie -, intai, doar un furnizor de specialisti pentru diverse organe de putere publica, intocmai ca o societate comerciala specializata in resurse umane. Dupa ce clientul – in cazul nostru, poporul – a selectat un om din „oferta” partidului, legatura dintre acesta si partid trebuie sa dispara. Cum ar fi ca dvs. sa apelati la o firma de resurse umane pentru, sa zicem, un contabil necesar firmei dvs., dar acesta sa deturneze banii catre furnizor – asadar catre firma care l-a gestionat pana cand l-ati angajat dvs.? In acest sens, comparatia intre structura sistemului de putere al poporului si cel al unei intreprinderi nu-i deloc deplasata; gandirea economica a luat-o inaintea celei „politice”. Cand o intreprindere are nevoie de un contabil, se adreseaza unei firme de resurse umane ca sa-i gaseasca unul. Plateste pentru acest serviciu, il angajeaza pe contabil, care, din acea clipa trebuie sa munceasca pentru intreprindere. Sistemul de organe de putere ale poporului trebuie sa arate exact ca sistemul de organe ale unei societati comerciale, a carei ratiune este sa produca profit pentru TOTI actionari, desigur, in raport cu contributia fiecaruia la capitalul social. Vedeti dvs. alta ratiune a puterii poporului?
3) Cand un om garanteaza pentru alt om, trebuie avut in vedere intai cel care garanteaza. In acesta trebuie sa am eu in primul rand incredere. Or, in speta noastra, dl. Marian Vanghelie n-a produs pana acum probe concludente care sa ma determine, pe mine ca cetatean, sa-i acord incredere – cu ce realizari se poate mandri dl. Marian Vanghelie, in plan personal ori public, ca sa iau in serios garantia domniei sale? Dati-mi dvs., va rog, doua-trei exemple.
4) Prin ce s-ar materializa responsabilitatea dlui Marian Vanghelie in fata mea? Isi da, la o adica, demisia din fruntea organizatiei Bucuresti a PSD? In acest caz, cu ce ma incalzeste pe mine, cetatean, demisia domniei sale? A, da! Daca dl. Marian Vanghelie mi-ar plati daune-interese, daune materiale, ar fi altceva. Manipularea cu „responsabilitatea politica” este pe cale sa apuna.
Pe mine ma intereseaza ca dna. Ecaterina Andronescu, dl. Sergiu Nicolaescu sa execute bine sarcinile ce le revin in viitoarele lor prezumtive calitati publice. In acest sens, garant al bunei executari nu este dl. Marian Vanghelie, ci, dupa cum dispune art. 80 al Constitutiei, Presedintele Romaniei, care, la o adica, poate fi acuzat, judecat si condamnat pentru inalta tradare. Este o sanctiune la care dl. Marian Vanghelie nu se expune daca da chix cu cei pentru care garanteaza.
Al dvs., Valeriu Mangu
dragos
Valeriu Mangu,
Stimate Domn : ca bine mai ziceti….dar eu cred ca importante sunt si urechile ce trebuie sa auda….dar cel mai si cel mai important este creierul conectat la acele urechi….deci : este posibil ca analizele dvs. sa nu fie ”compatibile” cu niste creiere foarte odihnite….pesediste.
PS : ROMANIA : salariu mediu la stat = 2500 RON , la privat = 1500 RON……in ultimii patru ani ”slujbasii” statului au crescut cu 25 %….
Valeriu Mangu
@ Dragos
Domnule Dragos,
1) Va multumesc respectuos pentru cuvintele frumoase, care inseamna mult pentru mine.
2) Doamna Gabriela Cretu este prizoniera mai multor stereotipuri, insusite in scoala, auzite de la altii. Nutresc speranta ca isi va gasi timp de reflectie macar asupra spuselor mele. In fond, ce este ilogic si irational in aceste spuse?
3) Sa nu fim malitiosi – doamna Gabriela Cretu mi-a dovedit ca dispune de organul cerebral care ne distinge de necuvantatoare. In ce fel mi-a dovedit?! Prin tacerea adoptata in nenumarate ocazii vis-a-vis de o serie de texte ale mele. Dar, desigur, spiritul de „echipa” o opreste sa-mi dea in mod public dreptate – totusi, cu jumatate de gura, a facut-o la inceputul dialogului nostru pe acest blog.
Dar, apropo’ de „echipa”! Noi, cetatenii, nu avem a angaja „echipe” en-gross, ci cei mai buni specialisti in diversele domenii publice.
4)Salariile medii de care vorbiti rezulta dintr-o mana de salarii foarte mari si, respectiv, o puzderie de salarii foarte mici – de exemplu, fostul ministru al Apararii Teodor Atanasiu castiga, potrivit propriei declaratii, 50.000 RON lunar, asadar cat 100 de salariati incadrati la minimum. Or, situatia nu este in regula.
5) Intr-un fel este normala cresterea de care vorbiti – de exemplu, in Politia comunitara au fost angajati in ultimii patru ani cateva zeci de mii de oameni. Dar, desigur, in alte sectoare de activitate, incadrarile nu se justifica, iar in altele numarul cadrelor nu este pe masura – de pilda, dna procuror general Laura Codruta Kovessi se plange ca lipsesc circa 500 de procurori. Aceasta situatie se datoreaza lipsei de viziune, de preocupare, de planificare, de care sunt responsabili in primul rand prim-ministrii si apoi presedintii Romaniei care s-au perindat prin Piata Victoriei si, respectiv, pe la Cotroceni.
6) Tot ceea ce spun pe bloguri cu privire la organizarea constitutionala a statului nu este altceva decat o decodificare a logicii Constitutiei din 1991, in varianta nerevizuita.
7) Sunt optimist. Intr-o buna zi, masa critica de natura sa schimbe sistemul nelegitim care a pus stapanire pe Tara va fi atinsa. Si, riscand o predictie, vremurile acelea sunt aproape. Cand spun asta ma gandesc in primul rand la faptul ca decodificarea de care va vorbeam EXISTA.
Al dvs., Valeriu Mangu
biancas
@Gabs Pfui, ma simt magulita si m-am pierdut cu firea ca mi-ai dedicat jumate’ dintr-o postare :-)) Eu am scris de radicalizarea discursurilor stinga-dreapta, pe fondul crizei economice, nu de o confruntare. Daca se ajunge la confruntare noua, astora mai mici si mai timpiti – apropo, ce e moda asta electorala in rindul PSD sa se declare solidari cu „oamenii de rind”? sa ma pupe in fundul meu de rind toti cei care nu pricep ca au acelasi fund – nu ne mai ramine decit sa ne transformam, as usual, in carne de tun. Ideea era una nobila, zic eu, care sint mai naiva: am plecat de la premisa ca traim intr-o UE democratica, in care, repet si o voi mai repeta de o mie de ori, valorile sociale sunt date de stinga, in timp ce progresul economic e dat de dreapta, ca liberalii sint mai Hagi Tudose, nu de alta. Nu cred ca merge una fara alta. N-am inteles chestia cu „Capacitatea de creatie a cuiva nu-i confera automat nici un fel de drept sau autoritate in a gandi sau decide pentru ceilalti”. Perfect de acord cu tine. Si eu o prefer pe mama care are opt clase in Consiliul Local, decit pe mine, care scriu carti. So? Zi-mi, dom’le, exact, ca nu ma prind.
gabicretu
@ Bianca,
„Valorile sociale sunt date de stinga, in timp ce progresul economic e dat de dreapta”?!
Cum de vezi asa de bine stereotipurile si prejudecatile ce le afecteaza pe femei si nu le vezi si pe cele care ii afecteaza pe cei ce muncesc?!
Ce, munca a dus la criza actuala?! Sau dragostea de bani? Ia mai citeste o data editorialul despre un nou Bretton Woods, ca sa nu mai scriu ce am mai scris…
Ce vrei sa-ti mai spun?! Ca eu prefer sa-i gandesc pe toti ca egali pentru ca nu am nici o ratiune intemeiata sa spun ca ala desteptu’ sau creatoru’ are si superioritate umana sau ca cel ce-ai dezvolta imaginatia doar in bucataria personala nu o are. Asa ca elitismul nu are cautare…
biancas
@Gabs
Fiindca eu nu muncesc? :-)) Scumpa mea, nu sunt om politic, iar despre Bretton Woods habar nu am. Promit sa caut si sa citesc. Din pacate pentru mine am citit prea mult cind eram mica si acum m-am lasat :-)). Eu am ramas la Marcuse, care mi s-a parut fascinant si real. In orice caz, sustin in continuare democratia in care tu nu crezi ca traim si incerc sa echilibrez – macar in creierul meu amfibiu – stinga si dreapta. In fond, cine isi poate imagina, acum, in Europa, o lume fara votul universal? Sunt convinsa ca tu o iei inainte la capitolul asta, al intelegerii. Eu mai am de tras.
gabicretu
@Bianca,
Tine! http://www.cronicaromana.ro/dincolo-de-oglindaun-nou-bretton-woods-imposibil.html
Nu mecanismul financiar e problema ci sensul dat economiei…
Insuportabilul Gigi
Valeu ce zaiafet intelectual ! Pupaturi si complimente.(doar unele persoane beneficiaza) Mult noroc si Sarbatori cu bine !
Da’ noroc ca mamaliga nu explodeaza. Ca altfel….
Nimeni nu scoate un cuvant despre denaturarea sociala romaneasca. Despre efectele celor peste 60 de ani de dominatie sovietica.
Nimeni nu spune ca politicianul borfas cu „spate” a ajuns subiect de respect la fel ca si golanii de cartier imputit. Si ca neamul romanesc nu a fost mai jos NICIODATA in istoria sa.
Elitismul nu are cautare ? In schimb sa cauta balaceala egalitarista la cel mai slab nivel.
Adica : nu vrem elite , doar sa fim toti la fel de imbecili caci au grija borfasii politici sa ne faca la buzunare, ziua’n amiaza mare.
Sa mori de ras , stimata adunare.Sa mori de ras nu alta.
deea
http://magazinsalajean.ro/index.php?cmd=concurenta&id=1&voteaza=da