Despre blonde și rolul lor în progresul umanității

După cum știți,  Chinezu mă citește (în varianta tipărită pe hârtie). Drept urmare, ar fi trebuit să nu am dubii că iși alege lecturile după înalte criterii de valoare (sic!).   Văzând pe cine citea astăzi, am avut totuși un moment de îndoială. Poate că preferă blondele! După o politiciană blondă (adică eu), acum citește o jurnalistă blondă (adică Oana Dobre)…  Momentul a fost scurt!

Dincolo de glumă, se petrec minuni; ca orice minuni, sunt încă rare. O temă cu care i-am plictisit în acești ani pe toți amicii  jurnaliști a fost aceea că presa trebuie să-și dezvolte propriul sistem imunitar și să elimine  virușii, microbii și alte vietăți, care o îmbolnăvesc; mă refeream la lipsa de profesionalism, caracter și alte hibe răspândite. Acestea nu-i distrug doar calitatea și-i reduc credibilitatea, o transformă într-un adevărat factor de distorsiune socială; și nu mă refer doar la bunul gust. Drept exemplu, făcut fără responsabilitate și în momente critice, jurnalismul de televiziune poate să producă o catastrofă, în loc să relateze o stare de fapt de o anume gravitate.

Oana Dobre ne propune, în sfârșit,  un program de vaccinare și câteva soluții de însănătoșire prin chirurgie . Citiți-l! Merită.

Sunt de acord că interdicțiile și regulile excesive exterioare sistemului însuși pot fi ineficiente; o lege, oricât de prohibitivă, nu poate schimba calitatea actului jurnalistic. Ideea de sistem imunitar  exprimă, cred,  acest acord. Un singur lucru mi-ar fi plăcut să observe Oana de-a lungul timpului. Că situațiile din politică și din presă sunt, într-un fel, analoage. Nu putem avea nici o politică la nivelul așteptărilor noastre, nici politicieni mai responsabili decât sunt, schimbând legea după care se organizează  alegerile; votul uninominal nu putea fi soluția. Trebuie construită cetățenia, create spațiile publice de dezbatere democratică, reformate partidele, stabilite și promovate criteriile pertinente după care ar trebui evaluați cei ce trebuie să reprezinte cetățenii, etc. Vocile din presă au fost unanime în a susține altceva…

 Nu vreu să contrapun acum, aici, celor 13 puncte ale Oanei, cele 13 ale mele despre cum să evităm degenerarea politicii; nu știu, în realitate, nici câte sunt…  Știu doar că sunt necesare.

Vreau să exprim doar o temere. Că există o apropiere mult mai strânsă între presă și politică decât analogia de care deja am vorbit. Cîteva asemănări sunt strigătoare la cer:

·         în fiecare există câte o blondă-excepție de la bancurile cu blonde care imaginează cum ar trebui schimbate lucrurile; cu îngrijorare și sinceritate;

·         în ambele cazuri există o masă mare de oameni care nu au nici o putere să schimbe ceva dar sunt total de acord că blondele au  dreptate în ceea ce spun;  

·         există, de asemenea,  un număr ceva mai mic de oameni care chiar au puterea să decidă, să orienteze sistemul respectiv pe drumul cel bun dar nici prin cap nu le trece să o facă…

De aici decurge o problemă la care cred că trebuie găsită o soluție urgent.

Ce-i de făcut ca  pozițiile de decizie, din presă sau politică, să nu fie ocupate doar de cei ce cred în bancurile cu blonde!?

Aștept idei de orice culoare.