Fără bilanț dar cu speranță

Încă un an se apropie de sfârșit. Unii fac bilanțuri și-și încheie conturile. Cei care  au. Cei care nu au, nu le încheie. La aceștia însă, criza se resimte deja; întotdeauna au dus-o greu dar, până acum câteva luni nu știau care-i cauza. Acum știu; au fost informați că  nimeni nu este responsabil de măsurile dificultățile pe care le întâmpină, în afară de necruțătoarea Criză. Împotriva acesteia, sistemul financiar-bancar adoptă măsuri urgente de salvare a economiei, deși nu este foarte clar dacă este vorba și de conservarea locurilor de muncă sau doar de conservarea profiturilor …

                Alții nu au bilanț de făcut dar își fac proiecte; să înceapă lucruri noi sau să le  continue pe cele vechi. Unii așteaptă. Așteaptă copiii plecați în țări străine să vină acasa; sau doar să dea un telefon.  De dragul lor și al nepoților pe care nu i-au cunoscut niciodată, se alfabetizeaza în informatică pentru ca să poată naviga un ceas pe internet și să-și aline dorul…

Unii petrec mâncând. Alții nu. Nici nu petrec, nici nu mănâncă. Drept urmare, în lume nimic nou; numai că cei care se bucură și cei care suferă sunt alții… Speranțele sunt totuși mereu reînnoite pentru că orice sfârșit de an anunță și un nou început.

Jurnalul meu de parlamentar european nu a intrat in vacanță; parlamentul, da. Doar pentru scurt timp; de pe 5 ianuarie continuăm ce am lăsat deschis, fără bilanț. Acesta se va face peste câteva luni când actualii deputați – ca și actuala Comisie Europeană –  își vor  încheia cei cinci ani de mandat.

Câțiva dintre noi, românii,  vom avea în iunie 2009 aproape  patru ani de activitate paramentară europeană; mă aflu printre ei. Noi știm ceva mai bine ce și cum se petrec lucrurile, ne-am dezvoltat rețelele interumane și ne-au fost încredințate responsabilități; bineînțeles, fiecare după interesul, preocuparea și valorile în care crede.  Pentru majoritatea deputaților români  însă,  acest  mandat european  va fi mult mai scurt  pentru că a  început în  decembrie 2007, după primele alegeri europene din noiembrie, anul trecut.

Avem și câțiva colegi români de la un partid – nu spui care! – specializați  în  activitatea de… candidat; ei nu vor putea să facă un bilanț al mandatului  întrucât singurele acțiuni politice serioase la care au participat au fost cele de campanie, din țară, nu cele legislative, de  la Bruxelles. După ce au primit încrederea cetățenilor fiind aleși reprezentanți ai acestora în 2007, au mai candidat și la primărie sau la consiliul județean și la Cameră sau la Senat; prezidențialele sunt anul viitor, așa că ei pot continua deși mă îndoiesc că în partidul cu pricina îndrăznește cineva să viseze la poziția pe care liderul său incontestabil o ocupă…

La alegerile parlamentare naționale unii chiar s-au ales; asta înseamnă că din ianuarie vom avea colegi noi, pentru un mandat de cinci luni. Nu trebuie să mai spun că reprezintă o  fragilizare a  poziției delegațiilor naționale; perioada de adaptare necesară este mult mai lungă. In plus, nu se mai încep  teme noi pe final de mandat; vor face figurație pentru că este greu de imaginat că mai au timpul să primească răspunderi deosebite.

 Pe 7 iunie 2009, odată cu toate țările din Uniune,  România va organiza alegeri pentru Parlamentul European. Mă îndoiesc că vor fi și europene…

Cu toate acestea, la început de an, speranța în progres trebuie să renască. Experiența trecută nu strică niciodată. Vă redau  un fragment din cea a șefului Delegației socialiste franceze cu privire la deputații europeni; poate citește cine trebuie…

„Daca vreti să fiți eficienți ,  nu-i înnoiți prea tare; experiența europeană  se câștigă greu și se pierde repede.   Alegeți cu atenție dintre ei; pe cei care muncesc acolo, nu stau aici pentru a păzi posturi ministeriale.  Evitați-i pe cei care pleacă cu gândul de a se întoarce; alegeți-i pe cei care se duc ca să lucreze acolo, nu să urmărească ce se mai  întamplă pe aici. Nu ii alegeți pe cei din grupul – era sa zic gașca – care caștigă alegerile în partid. Alegeți-i  după calitățile lor individuale (de caracter, de implicare, de angajament politic) pentru a atinge obiectivele noastre.   Evitați cumulul de funcții; nu pentru ca e imoral și nedemocratic ci pentru că  și ceilalți  îl evită. Dacă are sarcini într-o parte,  nu le mai îndeplinește pe cele din partea cealaltă. In acest timp, alții le indeplinesc  pe ale lor…”             

   Bineînțeles că nu se referă la noi, românii, ci de ei,  francezii. Noi suntem diferiți… Pentru toți însă vine anul nou. La mulți ani și o Românie europeană!