Intervenția 5 (despre crearea realității prin măsurare)
Stimați colegi,
Exista 28 de state in Uniunea Europeana, cu niveluri de dezvoltare, necesitați si situații macro si microeconomice diferite; aplicarea unor măsuri unice de însănătoșire este principial discutabila iar concluzia, de anticipat – aceleași reguli aplicate in contexte diferite dau rezultate diferite, in realitate. Problema pe care vreau sa o ridic acum este chiar cea a criteriilor de evaluare si indicatorilor economici utilizați pentru măsurarea rezultatelor.
Pana la criza, pentru sănătatea finanțelor, functionau criteriile Pactului de stabilitate; evoluția PIB era indicatorul prin excelenta al crizei, respectiv, relansarii.
Irlanda era fruntașa, conform acestor criterii. In termenii definiti, guvernul se dovedise mai mult decât responsabil. In ciuda acestui comportament, țara a fost una dintre victimele crizei…
Imediat dupa izbucnirea acesteia, unui trio de mari economiști – Stiglitz, Sen, Fitoussi – li s-a solicitat sa elaboreze un raport despre măsurarea in economie, sa afle de ce am părut atât de surprinși la izbucnirea crizei. La vechea realitate ca exista creștere fără dezvoltare, ei au adăugat numeroase argumente care puneau sub semnul întrebării relevanta Produsului Intern Brut. Raportul a avut trei luni de glorie, dupa care a fost total uitat. Evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei 2020 nu face nici o analiza calitativa sau a evoluției structurii PIB pe sectoare…
Dar dacă am folosi balanța de plati sau balanța comercială a unei tari, in locul deficitului bugetar, respectiv, datoriei publice?! Sau gradul de financiarizare, deci de risc, al unei economii ?! Am obține o alta ierarhie, am vedea alte cauze si caută alte soluții; pentru alte probleme. Este un subiect de reflectat!
