Meciul constituționaliștilor. Europa-România, 1-0
Se vede că îmi place să intru în dialog la distanță cu cei care mai citesc Constituția! Sper să nu fie doar monolog în van.
Astăzi am remarcat un fapt. Constituționaliștii care au lucrat la Tratatele Uniunii sunt mai buni decât ai noștri. Aprecierea ar fi justificată și numai pentru acest aliniat:
”Fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea. Instituțiile cooperează unele cu altele în mod loial.”
Am citat aliniatul 2 din articolul 13, Titlul III – Dispoziții privind instituțiile al Tratatul privind Uniunea Europeană. Au fost prevăzători și au scris explicit ceea ce orice constituționalist și orice om de bun simț ar trebui să știe – rolul unei autorități este definit de legea fundamentală, nu de ocupanții ei trecători; la noi, nu s-a făcut precizarea în textul Constituției iar consecințele se văd. Această omisiune lasă loc la interpretări neconstituționale sau de-a dreptul bizare – cum ar fi cele legate de prerogativele președintelui de a mandata șeful executivului pe zona de competențe ale guvernului. Dacă ”scriitorii” constituției noastre ar fi fost mai atenți, astăzi nu am fi avut subiect de polemici.
Aceste polemici reprezintă însă un argument în plus că, în România, este nevoie de o nouă constituție, nu de revizuirea celei existente. Nu mai putem cârpi o haină care a fost croită pe o altă mentalitate și realitate decât cea actuală. Revizuirea ”a la Caragiale” (fără să se schimbe nimic) și făcută la repezeală (sau la schimb) nu este o soluție. Timp suficient de reflecție, experiența celor mai bune practici și voință politica de a adapta aceste practici realităților noastre într-un mod coerent și cu sens sunt condițiile minimale pentru ca România să aibă o bază cu adevărat solidă pe care încrederea între instituții și între cetățeni și stat să se construiască.
Post scriptum
Pentru a face dialogul posibil, citatele se dau din versiunea consolidată a Tratatelor pe care o puteți găsi aici: http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2010:083:SOM:RO:HTML
Nu se citează, de regulă, din Tratatul de la Lisabona, care nu este un text lecturabil (sic!), fiind un text de revizuire. Acest Tratat sună cam așa: Modificări orizontale ”la toate paginile se înlocuie comunitate cu uniune” și include și lista paginilor. Între art. x și y se introduce z, etc… Protocolul 10 prin renumerotare devine 1, etc. Arată cam așa cum ar arăta constituția revizuită…
