Un singur tur! Un singur om! O singură voință!
Democracia real! Ya! Acesta este sloganul sub care au protestat indignații, cei sătui de cum (nu) merge sistemul, în Spania; acesta este și numele platformei de mobilizare civilă creată de ei, exclușii de la beneficiile sistemului economic și politic existent. Săptămâna trecută îl parodiam cu amărăciune – afirmând Oligarhie adevărată! Acum! – descriind efectele perverse ale reducerii mecanice a numărului de parlamentari; oricum, efecte contrare celor așteptate de cei care se mai iluzionează că democrația s-ar putea instaura și la noi. Cum activismul social este scăzut, iluzionarea este și ea un fel de rezistență. Promit să nu mai fac! Promit să nu mai parodiez sau ironizez starea democrației noastre; am devenit superstițioasă; cum spui ceva de rău, cum devine realitate; cu binele nu se întâmplă asta.
Oligarhie, pe românește, s-ar traduce prin exercitarea puterii în numele și de un număr un restrâns de cetățeni. Nici nu am invocat bine riscul instaurării ei de drept, prin lege, și lucrul se întâmplă; nu ca posibilitate; ca fapt. A fost votată de parlament o lege prin care se modifică legislația electorală astfel încât primarii să poată fi aleși într-un singur tur de scrutin. S-ar face astfel economie; eu cred că economia va fi la cetățeni luați în seamă, care să-și simtă interesele considerate și participarea la treburile publice cu sens. Asta nu ni se spune însă! Ni se spune că este un progres, o evoluție pozitivă, pe linia armonizării cu schimbarea anterioara – alegerea președinților de consilii județene prin vot direct, într-un singur tur.
Atunci avertizam că, democratic vorbind, lucrurile vor merge din rău, în mai rău. Puternica oligarhie instaurată la conducerea multor județe de facto – botezații baroni locali – va fi legitimată prin vot popular; pe lângă abuzivă, va deveni autosuficientă. Între baronii de drept popular și baronii de drept monarhic, nu va mai fi diferență. Nu vor fi unși ai domnului ci aleși ai neamului; în viziunea multora, ales înseamnă liber să facă orice, nu responsabil față de fiecare. Posibilitățile de control asupra puterii președinților de către consiliile județene au fost din start firave; legal, legea administrației publice nu oferea pârghii; de facto, puterea președintelui era nelimitată din lipsa exercițiului responsabilizării și controlului democratic în interiorul partidelor și din cauza unei frecvente suprapuneri între funcția administrativă și cea de conducere de la partid; astfel, în unele cazuri, nu puține, administrația județelor a devenit discreționară. Până și Ceaușescu sesizase pericolul concentrării puterii în acest fel și luase măsuri de separare, într-o perioadă în care putea fi suspectat de orice, mai puțin de exces democratic…
Odată cu alegerea „uninominală”, a cam dispărut responsabilitatea pe care președintele de CJ o avea măcar față de membrii partidului său; moșia a devenit personală; avantajele, doar pentru cei din curtea baronului, fără vreo bază ideologică; s-a declarat, de asemenea, “independent” și reorientat politic, dacă guvernul o cerea… Evaluarea are la bază experiența practică; nu s-a făcut niciun studiu teoretic privind consecințele alegerii directe într-un tur de scrutin a președinților, astfel încât, dacă repetăm greșeala, să o facem în cunoștință de cauză… Ne-am hotărât însă să o repetăm. Riscurile alegerii primarilor într-un singur tur sunt aceleași – caracter nereprezentativ al primarului pentru comunitate, supunere oarbă în fața voinței edilului sau conflict perpetuu între primar și consiliul local, după cum stau majoritățile. În ambele cazuri, consecințele pentru dezvoltarea locală pot fi anticipate drept proaste; chiar și deciziile bune vor fi nelegitime din punct de vedere democratic; chiar și deciziile care deservesc majorității vor putea fi impuse, în cele din urmă, de un primar ales de 20-30% dintre participanții la vot. Unii se vor eterniza în funcție fără merit; o alianță mereu reînoită cu președinții de consilii județene și parlamentarii pe care îi vor sprijini va anula orice opțiune pentru cetățean. Județe identice în privința condițiilor sociale și problemelor pot ajunge să fie total opuse ca reprezentare politică și nimeni nu va putea explica situația prin voința locuitorilor; totul e din condei… 1-2 procente în fața celui de pe locul secund la start poate colora totul în portocaliu, la final; sau în roșu. Bipartidismul se va impune. Alianțele, dacă vor mai supraviețui, se vor baza doar pe oportunism, nu pe programe și proiecte negociate în comun.
Unele voci afirmă că este bine, polarizarea ar fi necesară! Greșesc! Nu de polarizare duce lipsă societatea noastră; polarizarea apare în lupta pentru putere și banii asociați deținerii acesteia; ea este deja acerbă. Rezultatele se văd – unii controlează aproape tot, alții mai nimic; primii vor să păstreze puterea/banii; ceilalți vor să le ia locul. Interesele sunt ireconciliabile dar se bazează pe o totală unitate de păreri – toți vor la putere, nimănui nu-i place în opoziție. Poziționarea ideologică lipsește la noi, ceea ce este cu totul altceva; în acest plan, partidele sunt gri.
Totuși, apărătorii deschiși ai alegerilor cu un singur tur sunt onești; ei recunosc că ultimul lucru care-i interesează este democrația; reprezentarea perdanților nu intră în obiectivele lor; sunt mult mai pragmatici – vor doar accesul la banul public, care este mult mai tentant; până și săracii îi urmează pe cei cu banii. Următorul pas ar fi să alegem președintele statului într-un singur tur; astfel, el ar deveni și de jure, nu doar de facto, reprezentantul unei minorități – alta decât cea maghiară – minoritatea celor cu bani și care mai vor; pentru ei, nu pentru alții. Modelul sud american din anii șaptezeci ar reînvia la mii de kilometri distanță spre fericirea perenă a unora și sărăcirea definitivă a altora. Oricum, chiar fără modificări legale, pare singurul sens previzibil…
PS
Domnul președinte tocmai ne-a propus un președinte de tip sud-american (old style) în textul de revizuire a Constituției. Dacă propunea și alegerea într-un singur tur ( a asigurat că nu!) închideam prăvălia și nu mai scriam niciodată ceva despre politică sau despre societate; mă apucam de scris povești pentru copii… A propos, LA MULȚI ANI! Urarea este pentru toți copiii, indiferent de vârstă.
N. Raducanu
Tema alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin mi se pare pur electorala, fara caracter ideologic (de stanga sau de dreapta), si deci imi este greu sa comentez articolul. In orice caz citindu-l, s-au redus nelamurile mele cu privire la eventualele urmari ale legii. Aflu insa din conferinta de presa de ieri a presedintelui republicii ca alegerile in doua tururi de scrutin au inconvenientul ca, in ragazul dintre cele doua tururi, candidatii – in loc sa se ocupe cu campania si lamurirea cetatenilor – sunt constransi sa duca tratative privind aliantele politice si conditiile din culise privind incheierea lor. Aceste aliante ar fi – in conceptia presedintelui – raul principal de evitat. Mie mi se pare, din contra ca – lasand deoparte cazurile unor targuieli neprincipiale – aliantele sunt de natura democratica, strangand in jurul celui ales majoritatea populatiei care isi exprima opinia prin vot. Ar fi fost insa interesant de stiut, la cate din ultimele alegeri comunale au fost necesare doua tururi de scrutin, si la cate – doar unul. Si la cate din ele, cel de al doilea tur a schimbat rezultatul din primul tur.
In ce priveste lipsa unui “studiu teoretic” care sa investigheze consecintele alegerii intr-un singur tur de scrutin, cred ca – de vreme ce PD-L si UDMR au votat unanim pentru DA, iar PSD si PNL pentru NU – au existat in ambele tabere asemenea studii, care au aratat ipotetic cine ar avea sau nu de castigat. Ma indoiesc insa sa fi existat la vreun partid mustrari de constiinta cu privire la rolul nefast pentru alegatori pe care-l vor juca diversi baroni locali insurubati definitiv in scaunul de la primarie. Daca e baronul meu, sa ramana acolo pe vecie…
Bibliotecaru
De când tot vorbesc eu că România ESTE deja o oligarhie? Nu mă ia nimeni în seamă. Nu mă ia în seamă în principal aducând două argumente, votul şi libertatea presei. Degeaba spun că cele două sunt manifestări ale democraţiei şi nu însăşi democraţia… Nici măcar nu am satisfacţia unui „eu v-am spus”, pentru că îmi este prea greaţă pentru asta.
Gabi Cretu
@Dl. RN,
Sistemul electoral are relevanta ideologica. El ar trebui sa asigure organisme de conducere reprezentative. Intrebarea se pune – pe cine sa reprezinte!? Stanga sustine reprezentarea societatii in ansamblu, cu toate diferentele existente (chiar daca doreste sa obtina ea insasi un scor bun!); eliminarea prin diverse proceduri tehnice (praguri electorale ridicate, eliminarea partidelor mici, etc) a posibilitatii de reprezetnare a opiniei minoritare nu poate fi de stanga…Nici ideea ca poate exercita puterea executiva cineva care are doar 20% si nu are suportul altora, nu este democratica.
Cu aliantele, aveti perfecta dreptate; pentru presedinte insa, este evident ca aliantele nu se refera la asumarea de catre majoritate a anumitor puncte din programul partidelor mai mici care ar sprijini un candidat si gasirea unei solutiii de consens (ceea ce e perfect democratic); inseamna sa cumperi bunavointa sefilor de la partidele mici. Sper ca nu s-a gandit ca inseamna sa ocupi timpul cu cautatul dosarelor prin care sa-i santajezi ca sa ti se alature…
N. Raducanu
Stimata doamna Cretu
Pentru ca ati amintit de stanga, in replica data mai sus, pentru mine ar fi util sa imi precizati daca prin acest termen, stanga, intelegeti PSD. Deoarece va marturisesc ca eu ma simt atasat de ideile expuse pe Critic Atac de d-nele Victoria Stoiciu si Ana Bazac, conform carora stanga romaneasca a murit odata cu aparitia programului economic al aliantei PSD-PNL, formatie politica de centru-dreapta. In lipsa deci a unei stangi veritabile, mai are oare importanta modul de alegere al primarilor?
P.S. Multumesc pentru urarea de la sfarsitul articolului dvs.! Iar astazi aici este si ziua tatilor…
Gabi Cretu
Dl. RN,
Observ ca v-ati decis sa puneti intrebari retorice pentru a ma provoca sa spun inca odata un lucru care este evident, cred.
Dumneavoastra, care-mi cititi toate articolele, stiti mai bine decat oricine ca, din pacate pentru PSD, viziunea sa actuala (mai ales cea economica) nu concorda cu a mea, nici cu a vreunui partid de stanga, fie si moderata.
La articolul Victoritei subscriu cu un adaus suplimentar de argumente economice (pe care le am in mai mare masura). Din pacate, asa cum arata acum, caci se poate schimba, programul nu este doar de dreapta; are si mici sanse de succes (intelegand prin succes orice fel de consecinte care sa imbunatateasca situatia in aceasta tara pentru majoritatea cetatenilor ei).
Ma abtin sa fac comentarii publice extrem de critice dintr-o solidaritate umana cu prietenii mei din partid care nu au vreo vina si pentru ca nu ar sti cum sa gestioneze aceste pozitii. Pana acum, gestioneaza astfel: Cristi Socol, apropiat de partid si contributor serios la ideile economice ale acestuia, publica pe VOX PUBLICA asta: http://standard.money.ro/macro/de-ce-cred-ca-presedintele-basescu-va-subscrie-la-viziunea-economica-a-usl-18700.html
No coment! Cu binecuvantarea presedintelui, programul USL are vant in pupa…