Unii mai si muncesc!

Saptamana asta trebuie sa-mi cer iertare din nou pentru lipsa de activitate pe blog dar am de munca. Nu dezvolt politici sau acte normative noi ci fac exercitii de concizie. Trebuie sa iau cuvantul in plen de vreo cateva ori. E partea cea mai ciudata a activitatii parlamentare. Dezbaterile reale se fac in comisii si la grupuri. La plen este doar un fel de ritual; intr-un timp strict stabilit – un minut, nouazeci de secunde sau doua minute, de obicei – trebuie sa spui tot ceea ce vrei sa spui despre rapoarte de zeci de pagini.

Daca reusesti sa te incadrezi in timp si sa comunici cat mai multe idei in cuvinte putine, esti mare!

Va ofer minutul de azi, despre internetul de banda larga (la care am fost contraraportoare socialista la IMCO).

Prin sustinerea internetului de banda larga dovedim coerenta intre declaratiile de bune intentii din Strategia Lisabona, despre o societate a cunoasterii, si masurile concrete.

Acceptam cu totii ca aceste servicii pot intari coeziunea teritoriala si sociala prin facilitarea furnizarii si dezvoltarii unei largi categorii de alte servicii. Se pot reduce decalajele informationale dintre zonele rurale si urbane precum si cele privind accesul de informatie existente inca intre cetatenii din marile orase, oriunde in Europa.

Se pot crea oportunitati de munca pentru persoanele cu dizabilitati si pentru multi dintre cei care trebuie sa faca activitatea economica compatibila cu viata de familie prin promovarea muncii la distanta si a unei flexibilizari avantajoase si pentru salariat.

Dat fiind rolul economic, social si cultural pe care il are, este important sa sustinem politici care sa nu excluda nici unul dintre factorii care pot contribui la dezvoltarea internetului de banda larga – autoritati locale, guverne, fonduri structurale, intreprinzatorii privati – si nici una dintre tehnologii.

Intr-o economie a cunoasterii accesul la informatie trebuie sa fie un drept universal iar alfabetizarea informatica – prin scoli si alte actiuni la nivelul comunitatilor – trebuie sa ocupe acelasi loc pe care l-a avut in dezvoltatea umana si economica prima alfabetizare, cu mai bine de un secol in urma.

Cunosterea este un lucru care se imparte fara sa se divida. O piata libera a cunoasterii, posibila prin serviciile de internet, este necesara si benefica pentru comunitatile stiintifice pentru a deschide posibilitati de dezvoltare pe care astazi nu le banuim dar pentru care putem crea deja conditii.