Vacanțe de lucru
Dejunul sau cina de lucru sunt lucruri obișnuite în politică; în cea europeană reprezintă adesea singura posibilitate de a include o întâlnire nouă într-o agendă foarte încărcată. Vacanțele de lucru par să-și câștige și ele dreptul la existență. Ne-o dovedește în primul rând Președintele care lucrează fără răgaz; lucrează când mănâncă, când se dă pe ghiață, lucrează și când doarme căci, cum zicea poetul, ochiul închis afară, înăuntru se deșteaptă…
Starea de vigilență continuă nu-și are însă cauza în conflictul din Orientul apropiat care a însângerat trecerea dintre ani. În alte timpuri, mult criticate, România juca rolul său în menținerea dialogului israeliano-palestinian; astăzi nici măcar figurație nu face. Nici nu-i trece prin cap că ar putea transforma soluționarea pașnică a diferendelor dintre state în notă definitorie a politicii sale externe; doar prezența cu carne de tun prin „teatrele de operațiuni” pare să dea unora orgoliul nejustificat al puterii…
Economia Românească a duduit dar nu prea sănătos, în ultimii ani; criza financiară internațională ar putea să-și extindă consecințele negative și asupra noastră; zorii noului an nu ne fac să visăm la o situație economică roz… Anticiparea și prevenirea dezechilibrelor economice, evitarea crizei, ar justifica și ele vacanțele de lucru, rămânerea pe baricade zi și noapte, întrucât cine deține puterea are și responsabilitatea.
Din păcate, faptul că Traian Băsescu a chemat la raport – pardon, la masă – guvernul în prima zi a anului are rațiuni mult mai balcanice: să nu uite careva cine-i Șeful! Reacția rapidă a majorității arată că nu era necesară; știau cine este!
Văzând cum se lucrează în țara noastră, am decis, foarte târziu, că eu chiar merit o vacanță – vacanță; să dorm în liniște, undeva la munte, înainte de a o lua de la capăt. Caut pe internet. Nici o cameră liberă mai aproape de o zi de mers cu trenul; cum nu am mai mult de trei zile în total, nu se pune problema. Gandesc totuși că e bine; merge, în sfârșit, turismul românesc.
Caut în continuare filtrând hoteluri din ce în ce mai scumpe. Găsesc un loc disponibil într-o stațiune de pe Valea Prahovei; ultima cameră; prețul, amețitor. Dacă m-aș fi decis mai devreme, putem lua un bilet de opt zile în Finlanda la acest preț. Eram însă hotărâtă să plec, să verific pe propria piele cum stă turismul nostru. Doar sunt membră a Comisiei pentru piața internă, piață în care România nu dă semne vrea să se integreze. Fac rezervarea.
Imi iau valiza, urc în tren și încep să privesc. Mai întâi stânga, apoi dreapta; gramezi de gunoi, peturi, munți frumoși, clădiri dărăpănate, gări care arată ca părăsite, cursuri de apă neamenajate, cerul albastru și senin. Mă bucur că există legea gravitației; dacă nu ar acționa, cerul ar arăta ca și pământul – murdar. Zăpada subțire nu acoperă nimic.
Ajung la destinație și dau să cobor din tren. Surpriză! Gara nu are peron; sar cu bagaj cu tot într-un morman de zăpadă afânată. Sunt la munte! Este zăpadă! Ce bine! Urmez sfaturile unei localnice și ajung la stația de taxi; taxiuri, nici urmă; sun la numărul afișat pe un stâlp și, în momentul în care era să fiu declarată monument local sub titlul stana de ghiață, apare. În zece minute ajung la hotelul meu de multe stele trecând printr-o stațiune fără stele deloc; neîngrijită, clădiri fără stil și fără gust, chioșcuri sărăcăcioase cu mărfuri second hand sau, mai rău, de mâna a treia. Ridic privirea și văd crucea de pe Caraiman; și munții. Minunat loc!
Personalul hotelului încearcă să se ridice la înalțime; foarte amabil dar neeficient; camera are farmec dar bănui că, pentru categoria sa, are doar jumătate din suprafața cerută de normele de acreditare. Restaurantul are un meniu sărac și foarte snob; nu are și feluri autohtone; doar imitații (proaste și enorm de scumpe) după bucătăria franțuzească, belgiană, etc… Zapada este însă minunată, pârtiile funcționează dar un pahar de vin fiert se poate bea doar în două locuri în întreaga stațiune. O fi, în sfârșit, vreo campanie împotriva consumului de alcool…
Iarna, România ar putea fi o Elveție sau Austrie dar nu este. Aveam dovada sub ochii mei. Nu pentru multă vreme. Cele trei zile au trecut ca un gând. Mă întorc la Bruxelles. A reînceput activitatea; luni dimineată, la prima oră, cu negocierile la raportul privind situația romilor; am scris jumatate din el cu cele treizeci de amendamente. Aici, mașinuța merge…
În țară, lucrurile încă nu merg cum trebuie deși, după cum se vede, toți știu deja cine-i Șeful…
Despre nimic
Gaby, sa nu exageram … Romania nu ar putea concura niciodata Elvetia sau Austria iarna. Si nu ma refer doar la diferenta de infrastructura turistica, care e ca de la cer la pamant, ci chiar si la peisaje si locatii (Alpi vs. Carpati). Romania e doar una dintre multele tari din Europa care au si zona montana, dar ca peisaje montane e mult sub Elvetia, Austria, Italia, Franta, Germania, Norvegia, etc. La noi sunt vreo zece zone montane cu peisaje deosebite si potential turistic iar in tarile enumerate mai sus sunt cu sutele. Tarile cu care putem concura la turism montan de iarna sunt Bulgaria, Slovacia si Polonia (desi din cate am inteles toate au statiuni mai dezvoltate si de multe ori mai ieftine decat avem noi). Un austriac sau elvetian nu va avea niciodata vreun motiv sa vina in Romania pentru turism montan, chiar daca infrastructura turistica va evolua spectaculos in urmatorii ani. Muntii nostri pot atrage eventual turistii romani, maghiari (ca ei chiar nu au munti), poate bulgari, moldoveni, ucrainieni, sarbi. Dar ca sa motivezi un ungur sa aleaga Romania in locul Austriei nu e deloc usor. In Austria ajunge mai repede (pe autostrada), are conditii incomparabil mai bune, poate gasi preturi decente pentru ca are de ales intre mii de oferte, usor de gasit pe site-urile foarte bine organizate ale zonelor turistice din Austria. In Romania in orice zona de munte ar veni probabil ca va trebui sa treaca prin gropi in care poate sa-si piarda cel putin o roata, nu va gasi decat foarte putine oferte online, si o organizare fara nici o logica (cabane izolate care ofera doar servicii partiale, fara transport in comun, fara trasee organizate, fara magazine de uz general, etc). Si pe litoral situatia e asemanatoare, Marea Neagra nu ofera nimic spectaculos comparativ cu Mediterana si orice tara cu litoral la Mediterana (poate mai putin Slovenia care are foarte putin litoral) va avea mult mai multe de oferit decat ar putea-o face vreodata vreo statiune de-a noastra. Ce putem noi oferi ar fi agroturism, eco-turism (Delta, etc), turism pentru vanatoare, ceva turism cultural (desi si aici stam prost, dar macar avem un amestec cultural inedit, cu influente austriaco-ruse-turce + o istorie latino-greaca-turca-rusa-maghiara) si celebrul deja turism ecumenic (de care prea putini straini cred ca sunt interesati). Nici una dintre formele de turism enuntate nu este un turism de masa ci mai degraba forme de turism de nisa. Deci de atras multi straini in Romania pentru turism … pare o lupta deja pierduta. Motivatia principala a investitorilor in turism din Romania ar trebui sa fie sa-si transforme clientii romani in clienti fideli. Un potential de vreo 5 milioane de turisti romani (daca luam populatia activa si cu suficienti bani incat sa-si permita macar un weekend pe an sa mearga undeva) nu suna chiar asa de rau. Daca insa din astia 5 milioane se mai pierd insa vreo 2-3 milioane de turisti romani care prefera strainatatea, atunci chiar vom avea o problema in domeniu.
Emil Pfeiffer
D-na Cretu,
O data (de mult) imi permiteam sa plec in vacanta (chiar doua-trei zile) cu cativa prieteni si cu un cort (pentru somn). Nu-mi trebuia altceva. Indraznesc sa cred ca nici acum nu mi-ar trebui mult mai mult.
Pentru vacante gen „Austria” cred ca trebuie cautata totusi Austria sau Elvetia. In tara, pe langa faptul ca totul este scump (din pacate), numai cu cortul (vara) se pot face vacante reusite.
Altfel, riscam sa ne enervam.
Insuportabilul Gigi
🙂 La multi ani !
Pai Romania este tara lui „se poate si asa ” !
Cine o fi inradacinat conceptia asta?
Am o subtire banuiala ca egalitarismul ar fi contribuit, pe ici pe colo, la asta !
Si de unde o fi venit „egalitarismul” asta ?
(am pus ghilimele pentru ca e doar ipocrizie curata, asta in cazul in care cineva nu stie )
SA auzim numai de bine !
gabicretu
@Tuturor,
Mulțumiri și pupături (după caz și merit) pentru urările de anul nou!
Povestea cu turismul a fost o provocare, se înțelege. Ca să coborâm la realitate și să o vedem. Dacă o vedem, poate luăm și măsuri mai eficiente.
Nu gândesc deloc să-i aducem pe austrieci sau elvețieni la noi; doar să oferim românilor posibilitatea de a petrece câteva zile în mod plăcut, civilizat și la prețuri suportabile; din păcate, cortul este o soluție mai puțin viabilă iarna…
Problema cea mai grea este că gunoiul nu este de import ci produs tot de noi; neadunat, de asemenea. Prostul gust sau lipsa lui ne aparțin (mă gandesc la construcțiile noi fără haz și neadaptate zonei montane pe care le-am văzut…)
Despre nimic
@Gabi, nu cred ca gunoiul e problema principala. Gandeste-te ca Napoli (si o buna parte din regiunea Campania din Italia) are probleme grave cu gunoiul de cativa ani, munti de gunoaie in oras neridicate in anumite perioade cu saptamanile (mafia locala nu se intelege cu autoritatile – sunt niste interese foarte mari acolo). Cu toate astea, Napoli si regiunea Campania nu duc deloc lipsa de turisti, dimpotriva, e una dintre cele mai populare zone din Italia (acolo e Pompei, insula Capri, Coasta Amalfi si alte zone superbe). La fel Roma, care nu mi s-a parut mai curata decat Bucurestiul – multe strazi miros a urina, etc. Chiar si in civilizata Viena vezi destule gunoaie pe jos (adica povestile ca „poti linge mac” de pe jos sunt doar atat … niste povesti – dar totusi pe ansamblu in Austria gunoiul pe strazi e semnificativ mai putin decat in Italia sau Romania). La noi cele mai deranjante mi se par gunoaiele „izolate” aruncate ici si colo in mijlocul naturii. Asta intradevar nu am vazut in Austria pentru ca acolo natura e respectata. In orase de bine de rau vine masina de gunoi odata pe saptamana si le aduna. Dar din mijlocul naturii nu le mai aduna nimeni.
Problema principala insa mi se pare lipsa de strategie comuna a investitorilor, de coerenta, lipsa investitiilor in infrastructura, transport in comun, etc. Degeaba facem o suta de hoteluri si cabane la Borsa (unele chiar frumoase) daca partia nu are tun de zapada artificiala si mergi de revelion si partia e inchisa (nu stiu anul asta cum a fost, dar asa a fost in alti ani). Sau faci partie de ski pe deal in Cluj, pui tun de zapada, o si iluminezi (deci totusi investitie cat de cat serioasa) dar iti ia 2-3 ani sa faci un loc unde sa poti bea la caldura un ceai cald iar masina nu o poti pune decat pe marginea drumului neasfaltat si ingust (pentru ca „parcarea” e prea mica). In plus nu poti ajunge acolo decat cu masina personala, pe un drum neasfaltat pe o portiune de vreo 3-4 km. Pe langa asta, cam toate partiile din Romania au probleme grave de siguranta si te poti accidenta grav lovindu-te de diversi stalpi metalici, garduri, sanii, chiar si masini (?!) etc care nu au ce cauta pe o partie de ski. Personal am descoperit cateva pensiuni/cabane montane amenajate superb, cu panorama, servicii de calitate, mancare foarte buna, etc dar ca sa ajungi la ele trebuie de multe ori sa treci prin gropi imposibile (a trebuit sa merg vreo 10-15 km cu 5-10 km/ora ca sa ajung la una si chiar nu sunt genul care isi menajeaza masina). In plus, in respectiva locatie, pe o raza de 10 km, in afara de cabana respectiva care era la cele mai inalte standarde nu gaseai aproape nici o alta urma de infrastructura turistica de calitate. Doar turism facut „dupa ureche” … si oricat de grozava ar fi o astfel de locatie, nu poate caza mai mult de cateva zeci de turisti pe noapte. Sper ca nu s-a inteles din comentariul precedent ca afirm ca Romania nu are locuri superbe … are. Nu la nivelul Elvetiei, Austriei, Italiei, dar oricum foarte frumoase. Insa lipsa de viziune atat a autoritatilor cat si a investitorilor mi se pare a fi cea mai mare problema. Gunoiul ocazional si lipsa gustului nu mi se par chiar atat de grave, peste asta se mai poate trece.
Andrei Bugeac
Pana cand nu se va schimba mentalitatea amatoare pur romaneasca de a privi lucrurile degeaba avem peisaje si locuri frumoase,asta nu conteaza daca nu se stie cum sa faci o promovare corecta si cum sa faci turism in sensul adevarat al cuvantului…de ajuns nu vom ajunge niciodata unde sunt altii si nu pentru ca nu ar fi cu ce,dar in contextul actual nu merita sa faci ce trebuie ca sa ajungi acolo,nu merita din punct de vedere strict al raportului cheltuieli-beneficii…
doinas
@Despre nimic…
Esti ardelean, maramuresean poate?
Cunosti Borsa… da, ai dreptate…arata groaznic Complexul… desi partia am inteles ca ar fi printre cele mai bune din Europa…
Da cu prostitutia tot nu-s de acord… Am revazut Pretty Woman de sarbatori…si tipa se prostitua pentru ca nu avea de ales…si plangea in fiecare seara…
An nou bun, si mai multa empatie iti doresc sa ai…
Bibliotecaru
La mulţi ani celor care-şi celebrează numele cu ocazia Sărbătorii soborniceşti a Sfântului Ion cel Întâimergătorul Fiului Domnului, în special celor care scriu pe acest blog!
Despre nimic
@doinas
Probabil ca faptul ca partia din Borsa ar fi printre cele mai bune din Europa e un mit local. Si eu am revazut Pretty Woman … si nu am zis nicaieri ca sunt deacord cu prostitutia ca fenomen ci ca ar fi mai bine ca femeile care sunt fortate sa faca asa ceva (sau aleg sa faca asa ceva) sa nu mai fie pedepsite si de lege si sa fie „supravegheate”, ajutate, indrumate, consiliate, recunoscute sau ce vrei tu de catre statul roman.
biancas
@Bibliotecare! Rara avis, rara avis. Multumim de urare, mai ales ca pe amindoi bunicii mei ii chema Ion si Ioana. Au trecut amindoi dincolo, dar iarna si ziua numelui lor e plina de nostalgii copilaresti. Porcul Ghita si prima betie cu must – 6 ani, precoce creaturi, ca nu m-am imbatat singura, ci in grup – si turte cu nuca si cu miere, mmmm, bun. La Multi Ani Ionilor si Ioanelor si sa nu uitam ca au stat trei zile in burta Leviathanului 🙂 Iar Boboteaza e sarbatoarea care incheie celebrarea inceputului. Asa incit cele rele sa se spele si, eventual, fiecare sa si le adune pe cele bune, multe, putine, asa cum au fost ele.
gabicretu
@Andrei,
Si cand o să merite!? Cand lucrurile o să se facă singure?!
Andrei Bugeac
Nu,cand vom avea macar cativa formatori adevarati de opinie in fiecare domeniu care sa arate care e calea de urmat…cei care sunt ori nu sunt buni ori pleaca undeva unde sunt apreciati pentru ideile lor…
doinaş
Andrei,
oamenii-si eu, adesea- isi asuma cu multa usurinta ideile comune…instinctul de turma e foarte accentuat in majoritatea oamenilor…
stii tu, daca esti in mijlocul turmei,(daca nu recunosti ca gandesti altfel) nu esti atat de expus la atacul tigrului…
cand esti un marginal insa…
cei cu idei merg acolo unde ideile lor nu ii marginalizeaza..
Andrei Bugeac
Doinas,in momentul cand ai idei,stii sa le sustii,stii cum sa le sustii,stii de ce le sustii,a te expune la atacul leilor e cea mai buna optiune…sa mergi in alta parte numai pentru a nu fi marginalizat nu e o solutie.Probabil cheia e sa nu stai in mijlocul turmei ci deasupra ei…
doinaş
Adevar grait-ai…
Nu te pot contrazice…da’ ca sa ajungi deasupra…
E duminica, hai sa-ti spun un banc…
Un barbat zbura cu un balon cu aer cald si la un moment dat si-a dat seama ca s-a ratacit. A coborat pana aproape de pamant si a zarit o femeie pe o pajiste. Apropiindu-se de ea, el i-a strigat:
-Fii amabila, poti sa ma ajuti? Am promis unui prieten ca ma intalnesc cu el, dar nu mai stiu unde ma aflu.
Femeia i-a raspuns:
-Te afli intr-un balon cu aer cald, la vreo 10 metri inaltime. Te gasesti intre 40 si 41 grade latitudine nord, si intre 59 si 60 de grade longitudine vest.
-Ei, probabil esti inginera de profesie! spuse omul din balon.
-Asa este, raspunse femeia, dar de unde stii?
-Pai tot ce mi-ai spus este corect din punct de vedere tehnic, dar tot n-am idee ce-as putea face cu informatiile de la tine si sunt tot in ceata. Sa fiu sincer, nu m-ai ajutat deloc. Ba chiar pot spune ca m-ai tinut pe loc degeaba.
Atunci femeia i-a raspuns:
-Dar tu trebuie sa fii director!
-Asa este, raspunse barbatul, dar de unde stii?
-Pai nu stii unde te afli si nici incotro te indrepti. Te-ai ridicat la inaltime profitand de o flama care a incins situatia. Ai facut o promisiune pe care nu stii cum ai sa ti-o tii si te astepti ca oamenii de sub tine sa-ti rezolve problema. Adevarul este ca te afli exact in locul unde te aflai cand am inceput discutia, acum 1 minut, dar brusc constati acum ca asta este din vina mea.
…
Despre nimic
Stiu si eu bancul asta, dar asta o fi o varianta a bancului pentru feministe in care inginerul e o femeie 🙂 Am si eu o intrebare, cate femei-inginer cunosti? 🙂
doinaş
Am o sora si trei prietene inginere, una lucreaza la masa de vis a vis. Tu cate femei directoare cunosti?
http://bancuri.acasa.ro/Bancuri-Diverse/Un-barbat-zbura-cu-un-balon-435.html
😀
Insuportabilul Gigi
@Doina Sulea :
Am inteles, inginere de te prapadesti. Am avut 39 de colege din care 27 au terminat Politehnica(chimie pura) si valeu Doamnee ! Da’ asta era inainte, acu sunt bujetare. 🙂
doinas
Tu nu erai bugetar cand erai aici? Nu fi insuportabil, Gigi!
Despre nimic
Eu nu cunosc nici o inginera, doar cateva programatoare si economiste. Si am absolvit cea mai buna clasa de real din judet, cu majoritate de fete(!?) in clasa, dar nici una nu a ajuns inginera. Nici directoare nu cunosc prea multe … hai una cu care fac business dar e una de microintreprindere si nu stiu daca se pune 🙂 Si chiar nu prea am avut tangenta cu fete „umaniste” deci teoretic ar trebui sa cunosc ceva inginere 🙂 In plus, din toate femeile care activeaza in domenii „realiste” pe care le cunosc, maxim doua sunt cu adevarat pasionate de ceea ce fac. Restul au facut studii „realiste” din intamplare. In schimb cam 50% din barbatii pe care ii cunosc in domeniu sunt pasionati de ceea ce fac (in sensul ca si la o bere tot despre domeniile de activitate vorbesc cel mai mult, nu despre femei, fotbal si masini).