Varsta e o stare de spirit!
Multumesc pentru urari!!! Nu am luat niciodata varsta in serios; de a mea vorbesc; ceilalti sunt toti sau prea batrani sau prea tineri pentru varsta lor…
Am primit o cartulie simpatica de la Corina, cealalta creata de peste patruzeci (dar cu mult mai putin peste!). Va reproduc cateva pasaje, pe post de petrecere de ziua mea. Astept sa inceapa dezbaterea de la 21.
„Tinerii si batranii detin toate raspunsurile; cei de varsta medie raman cu intrebarile…”
„Una dintre cele mai dificile decizii ale vietii este cand sa incepi varsta mijlocie..”
„Varsta medie incepe cand nu-i mai critici pe batrani ci pe cei tineri…”
„Nu-i lasa sa te convinga ca incepi sa imbatranesti. Pe langa o testoasa esti un mic copil…”
„Femeile de peste patruzeci sunt in epoca lor de glorie dar barbatii de treizeci sunt prea batrani ca sa o recunoasca”
„Refuz sa cred ca am mai mult de douazeci si doi chiar daca asta il face pe fiul meu nelegitim…” (Lady Astor, nu eu!)
„Varsta este ceva ce nu conteaza, exceptand cazul in care esti… branza”
Peter Gluck
La Multi ani, draga Gabi!
Pana la batranete mai ai vreo
70 de ani asa ca habar nu ai cum e
sau nu e, plus ca arati de 24 intradevar!
Nu stiu cum faci dar cred ca gandirea
e o explicatie.
Mai documenteaza-te prin Info Kappa 108
inclusiv la Citate.
Cu drag,
Peter
Bibliotecaru
“Tinerii si batranii detin toate raspunsurile; cei de varsta medie raman cu intrebarile…”
Mă uit la mine, cred că nu mai deţin nici 10% din ceea ce ştiam la 20 de ani. Pe de altă parte experienţa pe care o acum acum este de 10 ori mai mare decât atunci. Mă simt şi tânăr şi bătrân şi matur… aproape că-mi vine să mă văd din afara mea pentru a mă putea înţelege.
Cathy
Eu m-am „blocat” la varsta de 21 de ani, desi am ceva ani peste… Refuz sa o depasesc… Credeti ca gresesc???
Cathy
La multi ani, Doamna Gabriela Cretu! Va doresc sa va simtiti pentru totdeauna ca la 21 de ani!
Aya
SE PREGATESTE DOSARUL LUI MARKO BELA?
Recent, la emisiunea lui Robert Turcescu (100%) a fost invitata Alina Mungiu Pippidi.
Era “flancata” de Emil Hurezeanu si de Adrian Ursu (acesta din urma fiind vizibil iritat de- la limita- isteroida prestatie a numitei doamne; de altfel, Alina Mungiu Pippidi avea sa se intreaca pe sine in tipul de manifestare deja catalogat astfel incat sa-l faca sa-si iasa din fire pana si pe Turcescu).
Subiectul principal: deja celebrele opt dosare ale unor fosti si actuali ministri care au ajuns de Traian Basescu la Ministerul Justitiei.
La un moment dat, Alina Mungiu Pippidi, foarte infierbantata, a spus ceva in sensul ca trebuie sa fie trimise toate dosarele de gen ale ministrilor si sigur vor ajunge toate unde trebuie (citez din memorie): “si al presedintelui UDMR”!
Referirea este socanta intrucat nu s-a aflat sa se fi pus macar problema vreunei cercetari (sau solicitarea avizului pentru demararea cercetarilor) in cazul lui Marko Bela.
(Este adevarat ca Alina Mungiu Pippidi ca nu a rostit numele, dar la UDMR presedinte este Marko Bela).
In contextul referirii la ministrii ale caror dosare „trebuie sa fie trimise si vor fi trimise” (la Parchet, desigur)- dupa cum sustinea, cu vehementa, vorbitoarea- totul are logica data fiind fosta lui pozitie in guvern.
Imi amintesc ca, imediat dupa aceasta “remarca”, Alina Mungiu Pippidi a tacut brusc si a (re)inceput sa bea apa cu inghitituri dese, ducand la si luand de la gura paharul cu miscari usor sacadate.
Cei prezenti nu-i vor fi remarcat spusele (oricum incercau sa o acopere pentru a-si expune opiniile, caci vorbea ca un magnetofon, acoperindu-i; imi amintesc ca, dupa mai multe expresii de genul “asta nu e un subiect pe care sa-l discutam” emise de Alina Mungiu Pippidi, ca si cum era chemata acolo pentru a impune temele, Robert Turcescu s-a iritat replicandu-i “pe dumneavoastra nu pot sa va intreb nimic”, cu un scurt comentariu sesizabil nervos).
Intrebarea este: daca nu a fost o greseala (si, dupa atitudinea respectivei doamne, nu pare sa fi fost- ea mai degraba “scapand” informatia) cand si, mai ales, pentru ce ar solicita Parchetul, lui Basescu, avizul pentru demararea cercetarilor in cazul lui Marko Bela, necunoscandu-se ca acesta sa se fi aflat vreodata in centrul unui scandal?
Admitand ca a fost o greseala de “identificare prin functie”, in urma unei psihanalize de prim nivel rezulta, indubitabil, ca totusi Alina Mungiu Pippidi STIE ca, in culise, se “lucreaza” la “intrarea in vizor” a unui ministru (fost ministru) de la UDMR (in afara a ceea ce stim!).
In acest caz, cine este acel ministru?
Un element psihanalitic exista (repet, in cazul in care a fost o greseala referirea la “presedintele UDMR): stabilirea unei relatii intre acesta si presedintele UDMR astfel incat sa ajunga, “colateral”, si Marko Bela in vizorul anchetatorilor -sau cel putin se i se dea un “semnal de avertizare” (pentru ce?)!
Ar mai fi ceva care apare in urma unei analize atipice.
Tipul de discurs al Alinei Mungiu Pippidi, la acea emisiune, dadea unui ascultator atent impresia ca pune in prim plan, permanent, procurorii (referirile sale la Basescu- in contextul drumului dosarelor ministrilor- fiind in subsidiar, ca la un personaj de importanta secunda).
In acest “context atitudinal” a avut acea “scapare”.
O minte mai sofisticata ar crede ca “bombele” (cel putin cele viitoare) NU se construiesc in “laboratoarele Cotrocenilor” ci in cele ale Parchetului (Basescu fiind privit, in speta, ca un fel de “executant”- nu neaparat al unor ordine date direct, ci mai degraba al unora induse prin activarea unor mecanisme psihologice).
Aceeasi minte sofisticata ar putea concluziona- tot in urma unei analize atipice- ca in acele “laboratoare” un cuvant interesant de spus il are SAR!
La SAR sa fie head office-ul?
Mintea sofisticata ar raspunde, dichotomic: da!
gabicretu
@Aya, care e noutatea in concluzia analizei!? Desi ma intreb daca putem vorbi de o strategie…