1 Mai – Ziua Internaţională a Muncii!

Am văzut deştepţi scriind că le este  greaţă de ziua de 1 Mai! Altora  le era  ruşine –  şi greaţă bineînţeles –  de meniul cu mici şi bere, inadecvat pentru stomacurile delicate! Am auzit pe alţii  afirmând, ca o supremă concesie, de la înălţimea superiorităţii lor –  „Las’ să aibă şi ei o zi, ce dacă?!”

Este adevărat că în ultimii douăzeci de ani munca a fost uitată. S-au ridicat osanale spiritului întreprinzător (educaţia antreprenorială s-a introdus în şcoli, ca să se facă toţi patroni); cei mai tineri vor fi crezând concurenţa drept sursă de valoare nouă, după nejustificatele conotaţii  pozitive care i se dau. Despre rolul muncii, despre satisfacţia muncii făcute cu drag şi rezultate, despre dificultăţile pe care le întâmpină cei care muncesc, nu vorbeşte nimeni; despre lungul drum de la sclavie la munca decentă, nici atât.

Cu toate acestea, ce o fi în capul nostru!?  Voltaire spunea că „Munca îndepărtează de om trei mari rele – plictiseala, viciul şi sărăcia.” Cei despre care aminteam mai sus, ori nu au muncit niciodată, ori, este evident, munca nu ne fereşte şi de prostie.

Pentru toţi cei pe care munca i-a protejat măcar de vreunul dintre relele de mai sus, La mulţi ani!

Perioada prin care trecem este dificilă; multe drepturi câştigate cu sudoare şi sânge sunt puse sub semnul întrebării; ni se cere să suportăm politici de austeritate pentru a plăti greşelile pe care nu le-am făcut noi. Solidaritatea şi vigilenţa sunt absolut necesare; să ne amintim acest lucru în fiecare zi, la fel ca de 1 Mai.