În contratimp sau pe contrasens!?
Răspunsul la această altă falsă întrebare îl găsiţi în Cronica română sau mai jos.
” Prin natura muncii mă mişc in ambele sensuri pe direcţia estul românesc – vestul european; nu stau in vest, astfel încât sa pierd legătura cu ţara; nu locuiesc permanent în ţară, să nu simt schimbările ce se produc dincolo. Din nărav – prost, ca orice nărav – nu doar privesc; compar. Senzaţia din ultima vreme este ca ori suntem in contra-timp, ori mergem pe contra-sens; ambele variante nu se exclud. Argumentele vin mai ales dinspre politică; dinspre declaraţiile oamenilor politici, ca de po litici efective ducem lipsă…
Criza economica a trezit, măcar parţial, occidentul; o reevaluare a politicilor neo-liberale promovate in ultimele decenii este prezenta pretutindeni; regulile sunt regândite. Câteva adevăruri vechi dar ocultate pana recent sunt recunoscute. Piaţa liberă poate sa-i îmbogăţească rapid pe unii, dar puţini, si numai sub o condiţie – sa-i sărăcească pe alţii. In plus, nu se autoreglează niciodată si este total indiferenta la consecinţele sociale; oamenii si guvernele nu pot fi.
Drept urmare, un anume protecţionism economic (malefica atitudine in ochii neoliberalilor convinşi) este cultivat sub diverse forme chiar si in tarile unde piaţa unica europeana a adus avantaje mari. Îngrădirea fluxurilor de capital, denunţarea paradisurilor fiscale, neîncrederea in firmele de audit, limitarea veniturilor obţinute speculativ, întoarcerea de la producţia de bani la cea de bunuri, chestionarea Produsului Intern Brut drept indicator relevant al dezvoltării, sunt câteva teme comune. Totul este orientat de o nelinişte – ca achiziţiile concretizate in modelul social european s-ar putea pierde. Acestea sunt ideile de la dreapta.
La stânga politica, apar soluţii mai radicale – autogestiunea, separarea băncilor de afaceri de cele de economii si socializarea ultimelor; stoparea situaţiilor in care băncile comerciale se recapitalizează de la banca centrala cu o dobânda (simbolica) si împrumuta apoi statul cu una de cinci ori mai mare… Despre excrocheriile mai marilor din finanţele mondiale vorbeşte toata lumea; mecanismele prin care Goldman Sachs sau alte companii au păcălit investitorii sunt dezbătute in programe de mare audienta; ca sa priceapă tot cetăţeanul si sa se apere…
In acest context, Uniunea Europeana este pe punctul de a adopta obiectivele strategice ale dezvoltării sale pentru următorii zece ani. România trebuie sa-si stabilească propriile ţinte si indicatorii de urmărit. Nicio dezbatere serioasa, cu participarea tuturor celor interesaţi nu se face chiar daca acest program ar trebui asumat de oricine va veni la putere pana in 2020.
Deocamdată, am aflat de la sursa cea mai autorizata in statul roman ca modelul social european este prea costisitor si ne subminează competitivitatea pe pieţele lumii; nu ni s-a spus si ca la noi el nu exista iar străine firmele romaneşti sunt aproape absente de pe pieţe le străine; daca unele sunt prezente, ele nu sunt romanesti… Ni se propune asumarea obiectivului referitor la adâncirea pieţei unice europene, inclusiv a pieţei muncii. Masurile constau in flexibilizare juridica (sa se poată disponibiliza uşor) si reduceri salariale; cu ele vom lovi doi iepuri dintr-o lovitura – ieftinim forţa de munca, sa fim pe placul investitorilor străini, si creştem mobilitatea, forţându-i sa plece peste graniţa si pe cei care au mai rămas; aşa eliminam şomajul si vom fi realeşi…
In schimb, preşedintele ne spune ca reducerea sărăciei si creşterea incluziunii sociale trebuie lăsata pentru celelalte state membre; la noi, nu este cazul. La limita, se pot schimba indicatorii cu care măsuram sărăcia; daca includem in calculul veniturilor si preţul apartamentelor pe care cei din imobiliare vor avea grija sa le urce pana la cer, nu mai avem săraci. Cat despre reducerea abandonului şcolar, alt obiectiv din Strategia europeana 2020, ţinta a si fost atinsa dintr-un condei; se introduce grădiniţa in şcoala primara si clasa a noua in gimnaziu; astfel, toata lumea face zece clase după care, in Spania! Ura! România a luat-o înaintea tuturor.
Lipsa grijii pentru cetăţean, care-l omoară pe român, combinata cu deschiderea totala a pieţelor, care-l omoară pe producătorul autohton, ar putea fi taxata drept un nou internaţionalism; daca el ar fi in beneficiul săracilor lumii ar fi un semn că descoperim solidaritatea. Insa si aici suntem pe dos; cei care profita de aceasta politica par a fi doar marile corporaţii străine. Dreapta clasica era naţionalista; stânga, internaţionalista; decidenţii romani de astăzi sunt inovatori – au adoptat transnaţionalismul, ca doar transnaţionalele o mai duc bine; despre noi nu se poate spune acelaşi lucru…”
N. Raducanu
Am citit cu interes acest editorial din care am capatat cateva informatii noi. Ma bucura si ca d-na Cretu se misca usor nu numai din est in vest si inapoi, ci si din probleme de filozofie politica in cele de economie mondiala. Profit insa de ocazie pentru a-mi exprima o nedumerire: o serie de comentatori, in presa sau pe bloguri, considera ca situatia actuala a Romaniei (economica, politica, sociala, culturala) este dintre cele mai jalnice. H.R Patapievici si M. Cartarescu scriu in EVZ, cand se inapoiaza din calatorii in occident, despre Romania ca o societate macelarita, o hecatomba deprimanta, in care mafia controleaza statul, minciuna anchilozeaza tara, valorile sunt rasturnate, scoala scoate generatii de analfabeti etc. Constantin Gheorghe, pe blogul sau, se vaeta si dansul de paranoia ce a cuprins nu numai clasa politica, ci si restul poporului si indeamna la plecarea din tara. Un renumit istoric, acad. Florin Constantiniu afirma ca niciodata in istoria sa Romania nu a cazut asa de jos si deplange lipsa oricarui obiectiv maret care sa insufleteasca populatia si sa o smulga din starea de depresiune ce domneste acum.
Pe de alta parte se pot citi declaratii guvernamentale pline de entuziasm pentru realizarile obtinute si ni se dau cifre din care rezulta ca daca Grecia si Italia au o datorie publica de 115 % din PIB, depasind deci plafonul cerut de UE (60 %), Romania are doar 23,7 % si deci criza mondiala nu o afecteaza prea mult. Iar ieri citesc un articol pe HotNews (“Muezinii disperarii” de Vlad Mixich) in care autorul afirma cu candoare ca “nicicand in scurta ei istorie, Romaniei nu i-a mers mai bine ca in acesti ani. E un fapt cunoscut si afirmat pe mai multe voci.” Si adaoga pentru a-si sustine afirmatia: “Viena e plina de Craciun de turisti romani, cuplurile tinere isi fac luna de miere in Creta sau Brazilia, iar cei mai studiosi si inteligenti isi pot alege liber orasul european in care sa profeseze.(…) Astazi suntem parte in doua aliante importante, iar Occidentul ne-a acceptat, in sfarsit.”
Pentru un roman din strainatate, ce nu poate face dese voiaje in tara de bastina pentru a verifica la fata locului situatia, si care este amarat de lamentarile ce prezinta in culori sumbre situatia din tara, o declaratie roza ca cea de mai sus nu poate decat sa bucure. Dar si sa intrige. Oare unde e adevarul? Cine este obiectiv? Sau toti au, mai mult sau mai putin, dreptate, in functie de locul de unde admira peisajul?
gabicretu
@Dl. Raducanu,
As putea raspunde ca rabinul – toata lumea are dreptate. Doar ca fiecare intelege altceva prin Romania sau, mai bine, trebuie sa introducem ideea de „grad de adevar”.
Amicul Vlad Mixich vorbeste cu candoare despre un numar de romani care nu depaseste 1%, in niciun caz; dar are dreptate, un procent din romani isi fac vacantele in locuri frumoase, se duc la studii in strainatate, etc.Unul are chiar o masina de un milion si jumatate de euro si niciun alt merit…
Despre deficite am vorbit in articolul nepublicat in Cronica, daca va mai amintiti. Depinde ce se face cu deficitul; eu cred ca vorbim prea mult despre consum si investitii si prea putin despre risipa si cheltuire eficienta. Poti sa consumi sanatos, cumparand bunuri care te fac mai bun, mai destept, mai fericit si stimuland producatori seriosi si care muncesc… Poti sa consumi doar tutun si rachiu in exces in beneficiul corporatiilor care obtin 34% rata profitului in 2009…
La fel cu investitiile – poti sa investesti construind un cazino; poti sa o faci construind un metro…
Situatia este grava social; nu doar din cauza saraciei unei parti (materiala si spirituala, in mod egal).
S-a distrus tesutul social, nu exista incredere in institutiile publice; or, in acest caz este ca la banci – neincrederea provoaca falimentul fara a avea nevoie de alt motiv…
Se intampla insa si lucruri bune si frumoase; dar sunt intamplari mai mult decat regula…
Este mizerie crunta, fizic, si este si multa mizerie morala.
Bibliotecaru
Eu cred că totul se reduce, până la urmă, la raţiunea fiecăruia atunci când s-a înrolat politic.
gabicretu
@Biblio,
Dar ratiunile de a se inrola politic nu cad din cer. Depind de educatia, modelele, valorile, scopurile considerate firesti in societate.
Politicienii sunt o expresie destul de fidela a societatii; voi repata asta cu toate riscurile. Sunt formati dintr-o masa masiva care actioneaza pe principiul „capul plecat…” si se gandesc sa se „descurce” si ei… si un numar redus de şefi, care stabilesc dupa capul si interesele lor, ceea ce trebuie facut.
Apetenta pentru democratie este cam aceeasi cu a societatii. Si nu s-a schimbat de pe vremurile trecute.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Da, dar fiecare simte intim un motiv pregnant pentru care se înrolează politic.
ggiggi
„S-a distrus tesutul social, nu exista incredere in institutiile publice” Cat tupeu. Cine a distrus aceasta incredere ? Trebuie sa fii in ultimu’ hal sa acuzi pe altii de acest lucru cand stim ca Iliescu & Camarilla a facut asta cu buna stiinta. „El” Taticu’ social-democratiei romanesti. Sa mori de greata nu alta. Da’ nu-ti fac placerea.
N. Raducanu
@GGiggi
Ggiggi, ai sarit ca prostul din baie! Unde „acuza pe altii” autoarea articolului? Ea vad ca nu acuza pe nimeni, ci doar constata cu tristete realitatea. In timp ce d-ta esti cel ce nu te mai poti abtine si acuzi „Camarilla”(?), vinovata ca iti produce greata! Social-democratia, aflata la putere, a avut desigur partea sa de vina pentru situatia jalnica (dupa unii) a Romaniei, dar la putere au fost la guvernare, timp de peste 9 ani, presedinti si partide care nu aveau nimic de a face cu social-democratia. Cat de liberal-conservatorista ar trebui sa fie politica romaneasca pentru a intra in gratia unora ca Ggiggi?
Dar numai Iliescu sa fie marele vinovat pentru cele ce se petrec la noi? Nu-i asa ca si Obama e putin de vina? Si bineinteles, Putin, urmas al KGB-ului marxist!
gabicretu
@N Raducanu,
Lasaţi-l in pace! Bineînţeles că aş putea marca drept spam comentariile domnului Gîgă dar nu vreau; vreau să-l las să se facă de râs (dacă are nişte şefi, poate-l văd şi-l sancţionează pentru ineficienţă).
Mie îmi aminteşte anecdota şi mă face să zâmbesc (anecdota cu cel care adusese la târg o mârţoagă de cal cu toate defectele posibile şi care de-abia se mai mişca; era evident că niciun nebun nu ar fi cumpărat-o. Raţiunea!? O adusese ca să o facă de râs…)
Bineînţeles că dl Gîgă, decât să se facă de râs, ar putea să-şi ocupe timpul citind ceva, ascultând muzică bună sau făcând sport; dar poate cineva să se pună cu plăcerile omului…
ggiggi
@ N Raducanu.
„Prostu’ din baie :
1.In democratie e ca acasa , cei 7 ani sunt decisivi. Iliescu in primii 4 a desfigurat orice speranta pentru poporul roman . A facut-o cu buna stiinta si de dragul puterii. Daca isi iubea neamul nu se inconjura de…. da’ mai bine lasa ca ma apuca iarasi greata.
2.Restul faunei „ne” social-democrate este rodul „gandirii” Iluminatului. Care a avut grija sa fundeze totul pe putregai comunist.
Boboru e stupid, da’ moare cu inima deschisa.Domnule cate sute de exemple despre reaua vointa a lui Iliescu vrei ? CAP, privatizari etc etc si nu mai erau teroristi care sa „ne” ameninte.
3. Daca dumneata crezi cu adevarat ca (i)responsabilii politici ( de toate culorile) din Romania sunt animati de convigeri sincere, esti pierdut domnule.
4. Despre cat de „gaga” sunt : pai locul asta este o expozitie de argumente in favoarea FAVOAREA afirmatiilor mele. Si ce mai putea „stapana” (sic, asa social-democrat vorbind)sa mai spuna ? Doar o injuratura
Sa auzim numai de bine,
goe
„Piaţa liberă poate sa-i îmbogăţească rapid pe unii, dar puţini, si numai sub o condiţie – sa-i sărăcească pe alţii. In plus, nu se autoreglează niciodată”
Va propun un exercitiu simplu: faceti o lista de tari care au piete libere de cel putin 20 de ani si tari care nu au asa ceva. Apoi comparati nivelul de trai din tarile de pe prima lista cu cele de pe a doua lista.
Ceea ce spuneti poate parea logic, dar porneste de la premiza falsa ca suma de bani pe care se bat toti e constanta. In realitate suma nu este constanta. Inflatia nu se mai regleaza de mult din masa monetara ci din dobanda de referinta. Cu alte cuvinte masa monetara disponibila e teoretic infinita, dar practic o serie de reguli o limiteaza in orice moment la o anumita valoare care insa nu ramane constanta in timp. O economie efervescenta va misca mai multi bani decat una in paragina, ii va imbogati pe unii (pe merit, exceptand ilegalitatile) si nu va saraci decat pe cei care viseaza cai verzi (sau rosii) pe pereti in loc sa puna osul la treaba.
Piata libera se autoregleaza intotdeauna. Stiu ce o sa spuneti: dar criza? Pai si criza s-ar fi autoreglat daca nu se intervenea, insa cu efecte in lant dezastruoase. Piata libera nu este o forma perfecta de organizare economica, dar este cea mai buna pe care o cunoastem si ea poate fi imbunatatita. Unele domenii (in special cel financiar, poate si altele) nu pot fi lasate libere 100% pentru ca mecanismul de autoreglare nu poate fi folosit in cazul lor. De aceea unele domenii trebuie reglementate mai strict pentru a se evita pe viitor alte crize similare. La asta se si lucreaza. Ingradirea libertatii in acele domenii va viza numai parametri de risc, in nici un caz centralizare, dirijare politica si ce aberatii mai viseaza unii. Degeaba isi freaca palmele toti socialistii comunisti, ca lumea n-a uitat chiar asa de repede la ce a dus economia socialista. Pe langa situatia din 89, cea in care traieste romanul acum, cu criza cu tot, este un lux. Va reamintesc ca in 89 un salariu bunicel era echivalentul a 100 de dolari (adica vreo 3 dolari pe zi), iar un salariu extraordinar de bun era echivalentul a 150 de dolari. Cu 100 de dolari puteai sa cumperi 2 perechi de blugi (de contrabanda). De fapt nu puteai, pentru ca iti mai trebuiau si mancare si altele. Care mancare nu se gasea. Si nici altele. Cam acelasi lucru s-a intamplat in toate economiile socialiste. Dar dvs ati vrea sa mai incercam o data. Va pierdeti vremea, romanii nu mai sunt chiar asa de prosti.
„Lipsa grijii pentru cetăţean, care-l omoară pe român, combinata cu deschiderea totala a pieţelor, care-l omoară pe producătorul autohton, ar putea fi taxata drept un nou internaţionalism”
Credeti ca lipsa grijii pentru cetatean il omoara pe roman? Romanul e o fiinta fragila care se ofileste daca nu primeste dragoste din partea statului? Nu aia il omoara pe roman! Franele puse de stat il omoara pe roman. Birocratia, coruptia, legile strambe care se aplica si mai stramb, astea il omoara pe roman. Faptul ca statul ii fura banii din buzunar il omoara pe roman. De ce spun asta? Pentru ca romanul plateste taxe si banii dispar, dupa care romanul e cotropit de mizerie de toate felurile, care il omoara. Spitalele se darama peste doctori si pacienti, si unii si altii romani. Scolile produc idioti cu diplome, ceea ce omoara si viitorul romanului. Justitia nu functioneaza, ceea ce incurajeaza romanii sa se omoare unii pe altii, injuratura cu injuratura.
Pe producatorul autohton nu il omoara concurenta straina, ci chiar statul roman. Pe unii ii mai omoara si propria prostie. Dar vorba lui Nietzsche, ceea ce nu te omoara te face mai puternic. Vorba unui prieten: ceea ce nu te omoara te face mai ciudat. Romania e o tara de ciudati, deci mergem pe varianta a doua.
Internationalismul e un concept politic (fumat), ori dvs vorbiti aici despre globalizare. Consider ca ati creat intentionat aceasta confuzie (si altele), intr-un nou articol din seria „cum sa-i mai prostim pe prosti”.
Pe cand un articol cu idei constructive si fara propaganda rosie?