18 octombrie
Intai la Piatra Neamt. Mare adunare mare. Discursuri. Unele excelente. Cativa chiar se pricep la politica; si nu numai. Mai fusesem de cateva ori la Piatra dar nu tin minte sa le fi vorbit pana astazi. M-au adoptat usor…
Apoi la Bacau. Alta adunare, cu alti oameni. In principal, tot colegi de-ai mei dar un altfel de politica. Am avut senzatia ciudata ca sunt doua organizatii diferite, din doua tari diferite, cu moduri de a gandi si a actiona total diferite. Ce ma mai mir! Nu e asta partidul meu!? Nu e asa, la urma urmei, Romania!? Uneori surprinzatoare, alteori deloc…
Glumesc acum dar e o problema… De fapt gresesc; oamenii erau asemanatori; sefii erau diferiti…
Bibliotecaru
Punctul de vedere asupra obiectul real este discret exhaustiv. Nu oare aceasta este cea mai nouă dintre problemele filosofiei. Punctul de vedere, bagajul ontologic, referenţiarul discret (adică local, punctual) problema dialectică. Dar toţi au un fizic, un domeniu, o aceiaşi realitate pe care o contemplă. Şi atunci vin şi zic, oare nu ar trebui ca şeful să fie după chipul şi asemănarea celor pe care îi conduce? Linia directoare care uneşte celelalte destine? Dacă nu este aşa, atunci nu este bine.
Cum transpare din presă…
Generic şi impersonal, şeful din Bacău este moldoveanul standard plus ceva „îmbunătăţiri”. La asta se adaugă un mic tic de a freca mâinile precum negustorul care se bucură de cea mai mică afacere. Este iubitor de cântec şi petrecere. Moale în majoritatea timpului, dar se aprinde repede. Este un om inimos, se implică, dar nu pentru acţiuni de lungă durată car eimplică efort. Bacăul a pierdut alegerile deşi Viorel Hrebenciuc era în frunte. Cel pe care lumea îl vede drept „marele sforar” nu a reuşit să tragă şi de sforile alegerilor. Acum el încearcă să smulgă iar frâiele PSD Bacau din mâinile celorlalţi care încearcă şi ei să cârmească câte un pic. De coada Bacaului mai rămâne şi ştirea, de acum trei sau patru ani, ce spunea că la PSD nu prea se plătesc impozitele pe salarii şi contribuţiile la fondul de sănătate. Lucruri mărunte, dar care persistă.
La Piatra Neamţ e cu totul altceva. Aici se vorbeşte prin presă deja de o mafie locală, primitivă în organizare dar occidentală în reacţie. Cei din Piatra Neamţ sunt oameni dintr-o bucată, deschişi, care nu ezită a te primi în casa lor şi a pune pe masă ceva „de-o vorbă”, zi de vară până’n seară. Am cunoscut ceva lume şi din Piatra Neamţ şi impresia a fost aceiaşi, au o plăcere din a te face să te simţi bine. Aş fi pariat pe Iulian Tocu, dar şi Marius Munteanu este o alegere. Sper că rezistenţa partizanilor lui Adriean Chirila să nu fie prea mare… şi Hora Unirii de la sfârşitul alegerilor să fi fost un semn bun.
gabicretu
„Cum le stii matale pe toate…”
PS
Pe unele chiar le mai nimeresti.