A fost ca niciodata, n-ar mai fi…
Povestea acestor zile dintr-un unghi putin altfel, in Cronica Romana, ca de obicei.
- Cine sunt
- Activitatea politică
- Cărțile mele
- Democrație virtuală
- Discursul lui Foucault
- Discursul lui Foucault – prefata
- Equity versus Efficiency
- Femei din toate limbile, uniți-vă!
- Femeile si politica la romani
- Femeile sunt de vină
- Uși deschise pentru femei în politica românească
- Urasc „realismul” politic
- Reinventarea Stângii
- Forța politică a femeilor
- Recenzii
- Contact
n. raducanu
Un bun articol, din care razbate amaraciunea autoarei, constransa sa faca o politica prea concesiva pentru un om sincer de stanga (nu de centru-stanga). Si care nu acorda prea mult credit masurilor de salvare a sistemului neoliberal (scuze, dar asta e termenul adecvat in vigoare) luate sau propuse de cei care, dupa ce au ridicat in slavi virtutile pietei, s-au metamorfozat in doar cateva zile in avocatii deciziei politice, in aparatori ai statului ce pune ordine in economie. Si care nu se jeneaza a pomeni acum de nationalizari, ba chiar de etatizari de banci si intreprinderi.
Dar in Germania, unde s-au pus la dispozitie bancilor private 480 miliarde euro, cu conditia ca sefii lor sa nu mai primeasca salarii mai mari de 500.000 euro pe an, guvernul s-a trezit ca dl. Ackermann, presedintele lui Deutsche Bank (banca ce a contribuit din plin la criza financiara in aceasta tara), care a avut anul trecut un salariu de 14 milioane euro, a declarat ca ar fi o rusine daca banca sa ar apela la stat in aceste conditii. Cifrele din articolul d-nei G. Cretu confirma ca puterile economice ale lumii nu mai vor sa asculte de stat si guverne, nici macar daca au fost prinse cu ocaua mica.
Insuportabilul Gigi (din nou)
Domnu’ Raducanu,
Desigur ca sunteti convins ca proprietatea de stat este solutia. Daca este asa….. Nici nu stiu ce sa mai spun in afara de cateva ..dulcetzuri.
Noapte buna , para siempre !