Bravo, panaramelor!
Mă simt optimistă! Se naște o nouă generație de fete și băieți care dovedesc sensibilitate la discriminare și abuz și care, în special, nu mai consideră anormalul normal doar pentru că este larg răspândit.
Astăzi s-a desfășurat cu bine o acțiune împotriva relelor obiceiuri și numeroaselor prejudecăți cărora le sunt victime femeile. Este vorba de Marșul panaramelor despre care puteți găsi explicații pe Blogul Medusei. Fiind la Bruxelles, am ratat momentul.
Mi-ar fi plăcut să fiu acolo și pentru un motiv foarte personal. Iubesc noaptea, liniștea, luna, cerul înstelat. Dacă nu ați remarcat până acum, femeilor le este interzisă noaptea. Nu pot să se plimbe singure noaptea decât cu riscul de a fi agresate sau considerate prostituate (păsări de noapte…) în căutare de clienți. Nu doar accesul la putere sau bani este limitat; nici bucuria unei plimbări sub clar de lună nu ne este accesibilă.
Mișcări precum cea care a organizat marșul de astăzi sunt pași înainte spre ziua în care, în sfârșit, vom putea fi libere și femei în același timp. Chiar dacă nu au spus asta, este ca și cum ar fi strigat și pentru mine ”Vrem noaptea înapoi!”.
Bibliotecaru
Aveţi impresia că un bărbat se plimbă noaptea ca şi cum ar fi în siguranţă? Nesiguranţa este la ea acasă în România. Nu numai noaptea, dar şi ziua.
Mie nu mi-a plăcut această manifestare pentru că nu a fost una înspre normalitate, ci spre instigare împotriva bărbaţilor.
Aş mai spune că un bărbat care se adresează lipsit de respect faţă de o femeie, probabil că nu are cei 7 ani de acasă, adică o mamă şi un tată care i-a provocat aceste carenţe în educaţie.
În sfârşit…
PANARÁMĂ s. f. v. panoramă.
PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Privelişte din natură cu orizont larg, văzută de departe şi de la înălţime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporţii mari desfăşurat de jur împrejurul unei încăperi circulare şi iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobaţii, expoziţie de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcţie, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.
Panarama este tradusă pe afişul de promovare a manifestării prin „slut”, adică bimbo, chippie, chippy, doxy, doxie, fancy woman, hoochie, hussy, Jezebel, minx, quean, floozy, tramp, trollop, wench, whore… adică cu un sens mai îndepărtat de privelişte şi mai aproape de „damă de consumaţie”, „ca să nu spun vorba aia” (şi aici citez din piesa Bădăranii de Carlo Goldoni).
Eu mi-aş dori ca aceste manifestări să fie mai lipsite de băşcălie şi mai pline de demnitate, decenţă şi maturitate.
Medusa
Mulţumim mult, Gabi! La următoarele acţiuni feministe te vrem alături de noi.
Am scris pe larg despre marşul de ieri aici:http://blogul-medusei.blogspot.com/2011/10/o-actiune-civica-reusita-marsul.html
Gabi
@Biblio,
Sunt de acord ca si barbatii se pot simti in nesiguranta. Diferenta este ca la voi frica nu vine din teama ca veti fi agresati de femeile de pe strada.
Din pacate, traim intr-o societate in care despre actiunile demne si decente (sic!) presa nu spune un cuvant. Are nevoie de ceva socant (sic!, iarasi). Am fost la zeci de conferinte destepte cu organizatoarele manifestarii de ieri; nu au avut nici un ecou…
Nu cred niciun moment ca e vorba de ura impotriva barbatilor; asta ar insemna ca accepti că toti barbatii sunt agresivi, hartuie sexual femeile, le abuzeaza, etc. Nici pe departe! La manifestatie au participat si multi barbati tocmai pentru ca-i supara faptul ca unii ar putea gandi ca (si) ei sunt capabili de comportamente nedemne.
Actiunea a fost impotriva unor comportamente, atitudini, prejudecati care le afectează negativ pe femei si, prin ricoseu, pe toti barbatii care nu le practica. De aceea e nevoie de solidaritatea tuturor.
Bibliotecaru
@ Gabi
Hmmmm
De ce de să fim agresaţi de femei? Au dispărut bărbaţii? Stimată doamnă, tot oraşul este împărţit în zone ale unor găşti de cartier. Oricine intră în aceste zone este imediat urmărit. Aş putea să vă povestesc câteva întâmplări personale în plin centru al capitalei, ziua în amiaza mare… şi eu nu fac parte dintre cei care stau pe străzi toată ziua, ies o dată sau de două ori pe an.
Inconştient reveniţi şi domnia voastră la „vina” fustei scurte. Agresiunea pe stradă nu are nimic de-a face cu perversitatea sexuală, dorinţa de viol sau mai ştiu eu ce. Aceste cazuri ale aberaţiilor de natură sexuale sunt destul de rare. Agresiunea în stradă are de-a face cu teritorialitatea, cu dominaţia, cu afirmarea ierarhiei organizaţiei interlope, cu confirmarea statutului de lider. Când cineva intră pe teritoriul unei găşti acesta trebuie să fie atenţionat şi supus, este ordinea structurii teritoriale interlope. Intrusului trebuie să-i fie frică, să se supună… În cazul unei femei această frică este transmisă prin… „piţipoancă”, „leliţă balcanică”, „curvă”, „panaramă”, „târfă”, „păsărică”, „paraşută”, „ţigancă împuţită”, „păpuşă”, „pisi”… În cazul bărbaţilor intimidarea este mai accentuată prin apropiere fizică.
Derulaţi un pic episodul „ce faci păsărică?” prin care a trecut preşedintele şi găsiţi apoi motivaţia replicii. „Ţigancă împuţită” este o răbufnire nervoasă, „Păsărică” însă este spus cu zâmbetul pe buze şi nu este involuntar sau inconştient… Înţelegeţi diferenţa?
„Actiunea a fost impotriva unor comportamente, atitudini, prejudecati care le afectează negativ pe femei si, prin ricoseu, pe toti barbatii care nu le practica.” Sigur că da, aşa este, acţiunea are aceste valenţe. Numai că, nu ştiu dacă aţi văzut şi înregistrările video.
http://www.youtube.com/watch?v=4dPxtgjUPSg
„Sunteţi furioase?”
„Daaaaaaa!”
Când ţinta unui discurs este construirea unei stări de furie… nu mai putem vorbi despre o acţiune împotriva comportamentelor, atitudinilor, prejudecăţilor… despre schimbarea mentalităţii generale, ci despre o instigare la violenţă.
PS.
Săptămâna aceasta a început o serie Cireaşa de pe tort cu Sânziana Buruiană, Simona Traşcă (Pamela Anderson de România), Andreea Tonciu şi Simona Senzual http://cireasa.primatv.ro Încă nu au apărut episoadele noi înregistrate la arhivă (tabul video) aşa că nu există pe site decât un promo (tabul Ştiri). Rugămintea mea este să priviţi totuşi acest episoade când vor apărea ca să înţelegeţi cum stă treaba cu Piţipoancă-pisi-păpuşă-păsărică (de la caz la caz)… pentru că undeva există o sursă a acestor termeni, nu s-au născut din neant. Repet, nu este neapărat un apelativ peiorativ, sunt foarte mulţi bărbaţi care iubesc acest stil specific (pentru că este un stil anume cultivat ca şi Manga sau Emo…). Ele nu sunt neapărat apelative jignitoare în orice context, uneori aceste cuvinte identifică un anumit stil de prezenţă, de manifestare la diferite domniţe ale României (în străinătate au denumiri echivalente). Foarte mulţi bărbaţi sunt îndrăgostiţi de acest stil şi, de regulă, veţi vedea că femeile care abordează în acest stil au parteneri influenţi, puternici şi cu bani.
Celelalte cuvinte au un vădit rol denigrator, cu ele este altceva.
Gabi
@Biblio,
Fara sa vrei, cultivi aceleasi prejudecati pe care le denunta fetele; de exemplu, ca femeile s-au nascut pitipoance, ca societatea si regulile ei nu au nicio vina in faptul ca femeia este tratata ca obiect comercial iar singura valoare absoluta este banul. Li se poate întâmpla într-o anume măsură și bărbaților. Să ne amintim argumentele pe care le-am invocat împotriva prostituției (care poate fi și infantilă, fără deosebire de sex). Dar acei barbati sunt la dispozitia altor barbati!!!
Ceea ce nu dorești să acepți este că anumite reguli și valori care determină situația actuală sunt promovate și impuse de bărbați sau le servesc fara sa fie constienti de asta(de exemplu, care-i mai tare), inclusiv care ”are” mai multe femei. Există o toleranta si chiar invidie/admiratie fata de barbatii care au o lista fara sfarsit de cuceriri, nu!? O femeie intr-o situatie similara este o curva. Acolo este diferenta. In prejudecata, regula, criterii de apreciere. Daca un barbat isi bate sotia este o problema de familie, tolerata pe scara larga, inclusiv ”predata” drept ”normală” (câteodată și de mame, atunci când ele însele au fost agresate).Daca o tanara este asistenta unui sef, se presupune ca este si amanta; si seful, adesea, gandeste ca este inclus in fisa postului si acest drept…
Bibliotecaru
@ Gabi
Eu speram că pe acest blog am depăşit acest stadiu… Eu ştiu ce înseamnă piţipoancă şi pentru că am îndrăznit să vorbesc despre asta acum sunt penalizat ca unul ca dispreţuieşte femeile. Eu credeam că scopul acestor manifestări este să ajungem să vorbim despre un tip de problemă şi nu să îngropăm problema şi apoi să spunem că nici nu există.
Eu nu vorbesc despre apelative şi, în nici un caz, despre „femei născute piţipoance”. Eu vorbesc despre un stil. Dacă vedeţi o femeie îmbrăcată în stil bussines, care vorbeşte în argou financiar… acesta este un stil. Aşa cum se poate identifica cu uşurinţă stilul Emo sau Manga, despre care am spus mai sus, stilul piţipoancă se poate identifica cu aceiaşi uşurinţă. Dacă priviţi la Prima TV emisiunea Mondenii, jocul doamnei Mirela Zeţa şi al doamnei Andreea Gramosteanu subliniază caracteristicile „piţipoancei” în anumite scheciuri. Puteţi, în consecinţă, să le invitaţi la o cafea să vă explice, mult mai bine decât mine (pentru că eu privesc cu ochi de scriitor, domniile lor cu ochi de actor), cu ce diferă stilul „Piţipoancă” de alte stiluri. Dicţionarul de argou defineşte piţpoanca drept femeie uşoară, dar nu este deloc aşa. Piţipoanca are un anumit stil vestimentar şi comportamental care să-i scoată în evidenţă atributele erotice, şi uneori (atunci când poate) se îmbracă cu haine „de firmă”, foarte scumpe, dar împerecheate astfel încât stilul să fie ţipător şi să iasă în evidenţă. Totul trebuie să fie scos în evidenţă, totul este menit să aibă în el o atracţie erotică, să subjuge bărbaţii. Scopul unei piţipoance este să trezească instinctele animale fără însă ca piţipoanca să fie şi accesibilă bărbaţilor pe care îi întărâtă. Piţipoanca nu vânează relaţii pasagere, ci „bărbaţi bazaţi” alături de care să stea ani de zile şi de la care să-şi atragă popularitatea, pentru că scopul piţipoancei acesta este, să fie populară şi, la final, să constituie un brand (şi aici vorbim deja de piţipoanca cu clasă). Piţipoanca de succes ajunge să fie idol şi exemplu pentru reuşita sa. Fie că piţipoanca are o relaţie stabilă cu un fotbalist, un magnat, cu un cunoscut interlop, aceştia sunt folosiţi nu pentru o viaţă lipsită de griji, ci ca o trambulină pentru câştigarea notorietăţii, fie că piţipoanca lucrează drept amfitrion la un club sau o discotecă, fie că lucrează asistent-prezentator la o emisiune TV, fie că are o emisiune TV… piţipoanca urmăreşte notorietatea. Această notorietate este scopul, ea nu urmăreşte nimic altceva decât această atragere atenţie, trăieşte pentru a culege adoraţia.
Piţipoanca nu este o femeie care se neglijează. Eu merge la sală, merge la cosmetică, masaj, wellness, are grijă ca rujul să fie tot timpul perfect, motiv pentru care îşi retuşează machiajul, fără nici o inhibiţie, în public. Ea are unghii false foarte lungi sau o manichiură naturală îngrijită, cu unghiile vopsite viu/ţipător şi (încă o dată, pentru că este foarte important) lungi, uneori are gene false, buze pline de botox, bronz obţinut natural, la solar sau cu cremă…
Piţipoanca se consideră „la femme fatale”, fără însă a corespunde stilului descris de la John Keats încoace, deşi ea este misterioasă în pozele pe care şi le face în oglindă, cu faţa în umbră, acoperită de ochelari de soare, eventual cu o pălărie cu boruri largi care să acopere identitatea. Are o tendinţă de flirt cu oricine este prezent pentru a se simţi adorată de mase largi populare care să o răsfeţe, nu face însă asta prin eleganţă, delicateţe şi subiecte intelectuale. Piţipoanca oferă promisiuni tuturor fără însă a acorda nimănui favoruri. Ce se întâmplă în relaţia reală este absolut trecut sub tăcere cât timp relaţia merge. După despărţire piţipoanca devine extrovertită, povesteşte tuturor câte a pătimit, despre performanţele sexuale ale fostului partener şi multe astfel de mondenităţi numai bune pentru un can-can.
Piţipoanca crede întotdeauna că este „cea mai tare” şi unică şi consideră că lumea ar trebui să se plece pentru asta la picioarele sale şi această pretenţie este îndreptăţită. Ea ştie că lumea o invidiază pentru succesul ei şi că este vorbită „de rău” în spate, mai ales de celelalte piţipoance concurente pe piaţa piţipoancelor. De aici la „mania persecuţiei” nu este decât un pas. Relaţia cu necunoscuţii poate trece foarte uşor de la clasicul behaviorism, şi bunăvoinţa implicită pe care o are oricine în momentul primei interacţiuni, la cea mai murdară imprecaţie.
Bărbaţii au şi ei astfel de definiri, nu sunt diferiţi de femei. Eu ştiu cazuri de neveste care-şi bat bărbaţii, ştiu şi de secretari care stau pe lângă femeia şef… vi se pare că în cazul bărbaţilor prejudecăţile sunt mai puţine?
Pingback: FIA » Feminism trait la Marsul Panaramelor
rey
Ma intreb de ce doar aspectul exterior este „subectu luptilor” ?
😀
gabicretu
@Dar cine a spus ca aspectul exterior este subiectul luptelor!? Asa au invatat unii sa citeasca la scoala!?
Peter Gluck
Draga Gabi,
nu inteleg cu si de ce inca Stanga Europeana in general si tu in special
NU discutati despre meta-miscarea Occupy Wall Street care se extinde si
se diversifica. E ceva care sapa chiar la radacina capitalismului
corporatist si e o ruda a primaverii arabe. Cei multi s-au cam saturat de inegalitatile strigatoare la cer. Trebuie sa li-se ofere contrasolutii
care sa fie mai bune decat situatiile care se inlatura si nu e usor fiindca fortele restauratiei sunt puternice si sistemice, vin din profunzimea societatii si naturii umane unde ne pandeste Extremistanul.
Nu mai am nici cea mai mica indoiala ca „Kaltwasser Doctrine’ (vezi pe Google)este valabila si pentru capitalismul contemporan.
Urmatoarea intrebare va fi: carei societati NU i-se aplica?
Peter
Peter Gluck
scuze „cum si de ce”
gabicretu
@In lume se intampla lucruri; Occupy Wall Street este una dintre ele.
In tara noastra se intampla ceea ce la altii se intampla prin secolul 19, in diferite etape ale sale.
Mi se intampla sa apar cauze demult castigate (garantate prin lege!) si sa fiu acuzata de extremism, pasunism, bolsevism, etc.
Am obosit, intr-un fel, sa vorbesc singura. Postul de mai sus l-am scris pentru ca ma uitam la televizor (nefiind acasa, urmaresc posturile frantuzesti, mai mult).
Dar ai dreptate! Problema este ca cea mai de stanga platforma in Romania (Critic atac, adica) tocmai a lansat o dezbatere draguta – De ce nu iubim egalitatea!Cu un „nu iubim” persoana intaia plural, inclusiv…
Peter Gluck
Occupy Wall Street e interesant datorita topologiei sale- se intampla
in centrul centrului si la radacina radacinii Moneytheismului contemporan.
Multumesc pentru informatia privind discutia de la Critic Atac, o voi citi cu atentie dar este mult prea tardiv sa le spun ceva si nu ma vor baga in seama.
Cu atat mai mult cu cat le-as spune ca ra fi bine sa mai invete ceva logica si problem solving; ei pun problema exact invers, cu „ala’ in sus.
La ce bun sa iubesti Egalitatea acre e notiune imposibila, partinitoare,
falsa si lipsita de utilitate practica- trebuie folosite numai fragmente din ea.
In schimb trebuie sa urasti intens Inegalitatea mai ales cand devine maligna
si absolut idioata- vezi cultul celebritatilor si al miliardarilor, toata tevatura idioata legata de nunta regala si alte pro-aristocratisme etc.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Oamenii aceia nu manifestează împotriva non-democraţiei, ei vor doar să trăiască iarăşi la cel mai înalt nivel de trai din lumea civilizată, să fie primul popor al lumii. Ceea ce fac ei nu este spre schimbarea mentalităţii, spre denunţarea oligarhiei mondiale, spre răsturnarea valorilor false astfel încât poporul să înceapă, pentru prima dată în istoria omenirii, să deţină cu adevărat suveranitatea.
gabicretu
@Peter,
Faina formulare! Problema este ca cei mai multi implicati in discutie nu par deloc a uri inegalitatea; dimpotriva, o justifica, o cultiva, o sustin.Asa ca schimbarea datelor problemei va schimba prea putin natura discursului. Uff!
@Biblio,
Ma indoiesc profund ca acei manifestanti sau altii se raporteaza la ei insisi ca „popor”; in societatile despre care vorbim s-a descoperit deja ca exista o entitate numita „cetatean” si ca in interiorul aceluiasi „popor” pot exista cetateni cu situatii si interese foarte diferite!
Bibliotecaru
@ gabicretu
Asta spuneam şi eu, că ei luptă pentru interese personale (diferite) şi nu pentru principii (comune). În consecinţă ei nu reprezintă ceva unitar ce poate opune rezistenţă unui guvern.
Peter Gluck
@Biblio- ai dreptate numai in parte, situatia in SUA e mai proasta decat credem noi. Am informatii destul de directe; stii ca in ianuarie am devenit somer fiind dat fara de la UPC unde eram editor Info Kappa. In septmbrie m-am angajat mai mult proforma deocamdata pe un post de „consultant for management of technology and engineering” la firma StarHub Energy LLC din Altadena si in aceasta calitate am fost lunaq trev=cuta in Italia la un prieten profesor din domeniu. Scrie pe blogul meu Ego Out. In New Energy se intampla lucruri mari si sunt implicat. Dar repet, e multa saracie la americani acum.
Gabi- despre formele maligne de inregaliate am scris in Ik 232 tema Aristocartie inca din 207
Peter Gluck
20007
Peter Gluck
2007- danseaza 3cranul scuze
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Da. Dar, din păcate, ca şi la noi, lupta nu e pentru principii, normalitate, demnitate şi auto-determinare suverană, lumea este astăzi mai afectată de lipsa bunăstării. Poporul ar trebui să-şi câştige siguranţa zilei de mâine dar, în realitate, se agită pentru o bucată de pâine în plus vieţii lor de sclavi. În timp ce oligarhia mondială supune liderii naţionali care, la rândul lor, subjugă, prin intermediul statului, cetăţenii, în contra-partidă cetăţenii nu spun „îndeajuns” acestei stări de fapt ci „vrem mai multă bunăstare”, fără să realizeze că nu bunăstarea sau lipsa bunăstării, prin definiţie ceva relativ, este ceea ce se întâmplă rău în viaţa lor.
Peter Gluck
@Biblio- din pacate ai dreptate in mare masura.
Efectul este ca Intregul a devenit cronic mai mic decat suma Partilor
iar problemele sociale NU mai sunt rezolvabile de a adevaratelea si
in loc de solutii avem niste compromisuri mizerabile si instabile.
Asta ca sa ma exprim la modul cel mai optimist cu putinta.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Din păcate, atunci când insist pe lângă partide să-şi construiască o nouă mentalitate, cu adevărat democratică, şi un sistem doctrinar de principii, nu prea mă ia nimeni în seamă şi nici nu sunt susţinut de nimeni.
Iată, domnul Năstase anunţă că urmează Consilului Naţional al PSD pe 21 şi 22 octombrie. Eu i-am transmis un îndemn domnului Năstase…
http://nastase.wordpress.com/2011/10/13/reuniunea-consilului-national-al-psd/#comment-142519
… să vedem dacă domnia sa şi PSD va ţine seama de ce am scris sau vom asista la încă o întrunire de înjurat „duşmanul de clasă” PDL-Băsescu.
Dacă politica românească va continua pe aceiaşi linie, este posibil ca peste 10 ani să nu mai existăm ca neam, să fim cuceriţi şi preluaţi de creditori.
Peter Gluck
Buba mare e ca nu iesim din rand, cu tot ce spui nu suntem deosebiti.
Asta se intampla si la vecini si la altii de mai departe. La intensitai diferite da’ piesa e cam la fel.
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Ei bine, poate că tocmai aici este şansa noastră. Dacă tot suntem ultimii la toate capitolele, poate că vom fi prima ţară din lume ce am instituit o societate democratică funcţională.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Am rugămintea să mergeţi pe link-ul
http://cireasa.primatv.ro/emisiune/arhiva/
şi acolo să urmăriţi cele patru Episoade 13-16 (Sezon 7)
gabicretu
@Biblio,
Eu cred ca e o greseala sa confundam ceea ce pot prelua creditorii cu noi ca persoane si ca neam. Aici este marea confuzie. Putem da exemplu numeroase tari care au fost (material si chiar uman) distruse în război; dar și-au revenit; altele, distruse de speculatori (dar și-au revenit).
NU economia este problema principala; societatea este Lipsa atentiei si grijii fata de oameni (și a unuia fata de altul), respectul (care este corelativ demnitatii), increderea, educatia sub toate formele sale; acestea sunt adevaratele probleme. Daca acestea nu ar fi existat si nu ar fi din ce in ce mai mari, nici celelalte probleme nu ar fi atat de puternic resimtite.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Nu v-aţi uitat la acel filmuleţ spre care c-am dat link 🙁
Spuneţi: „Putem da exemplu numeroase tari care au fost (material si chiar uman) distruse în război; dar şi-au revenit”
Păi tocmai războiul de durată medie şi mare face ca ţara să trăiască un boom economic. Cu cât războiul durează mai mult şi populaţia acelui stat este mai greu încercată cu victime, cu atât boomul economic e mai mare.
Doamnă Creţu,
Războiul este o „afacere” care beneficiază de drepturi civice puţine, oamenii nu protestează sacrificiul, se investesc sume uriaşe în tehnologii şi studii esenţiale care, la finele războiului, se implementează imediat în obiective civile. Studierea bombei atomice a condus la centralele atomo-electrice, studierea rachetelor cu rază medie de acţiune au condus la cucerirea spaţiul cosmic, studierea aviaţiei militare a condus la aviaţia civilă… şi aşa mai departe. La aceasta se adaugă faptul că le resurse cvasi-constante, populaţia care beneficiază de aceste resurse scade foarte brusc pentru că în război oamenii mor. Asta înseamnă că pentru o perioadă de timp, de ordinul anilor, creşte la fel de brusc cantitatea de resursă pe cap de locuitor. Cum nivelul de trai nu creşte, creşte bunăstarea ţării. În plus, oamenii pe timp de război au drepturile sensibil restrânse. Efortul de reconstrucţie stârneşte energii naţionale nebănuite pentru că apare un ţel naţional care mobilizează oamenii.
Sigur, din punct de vedere uman războiul reprezintă, fără doar şi poate, o imensă ceva ce nu acceptă nici o justificare, din punct de vedere economic însă, războiul este o oportunitate prin care se fac mari averi.
Stimată doamnă,
Economia reprezintă un instrument, o ştiinţă dacă vreţi… Economia în sine nu face mare lucru, cum nici ciocanul nu bate cuie dacă nu există o mână care să-l manipuleze, totul depinde de cei care folosesc economica.
Sectorul public a apărut din acelaşi motiv pentru care un cartier rezidenţial plăteşte un serviciu de pază pentru ca somnul să fie liniştit şi să nu te trezeşti cu capul spart şi furat de bunurile pentru care ai muncit. Din păcate politica de astăzi, în loc să servească cetăţenilor după cum spuneam mai sus, a devenit o şleahtă (iertat să-mi fie cuvântul, dar am vrut să fiu mai plastic) de băieţi care cer taxă de protecţie. Aceşti băieţi nu apără cartierul rezidenţial, dar dacă nu plăteşti, îţi dau foc la casă. Astăzi statul nu mai este organismul plătit de cetăţeni pentru a le asigura o funcţionare liniştită şi lipsită de griji a societăţii, aşa cum ar fi normal, statul este în opoziţie cu cetăţeanul, încearcă să-l jecmănească pe cetăţean de orice poate şi cei implicaţi vor să facă averi întocmai ca acele clanuri care percep taxă de protecţie, fără să ofere prea mult în schimb.
Motivul este că cea mai mare parte dintre membrii de partid se înscriu în acel partid, nu pentru că are o vocaţie politică şi că doreşte să înveţe şi să crească, timp de patru sau cinci decenii, astfel încât să fie de folos cetăţenilor, ci pentru că doresc faimă, bani şi putere. Cât timp asta nu se schimbă, discuţiile sunt doar de amorul artei. Cum pot eu să-l silesc pe premier (şi aici nu mă refer la cineva anume) să renunţe la a susţine structura de interese a unui partid nesătul şi grobian? Atunci politicienii de ce s-ar schimba?
gabicretu
@Nu ma refeream la ”relansarea” economica; ma refeream la cea umana.Cat despre cea economica prodiusa de razboi, glumim! PIB-ul masoara doar ce se adauga dar nu scade ce s-a distrus… Este o falsa relansare pentru societate (pentru corporatii, poate fi; mai ales daca razboiul se poarta in alta parte si cu sangele celor saraci).
Nu inteleg pentru cine este lectia de mai sus!? Avem cumva opinii diferite in materie de rol al politicii și statului!?