Brazil, Brazil
Astăzi sunt alegeri in Brazilia – prezidenţiale, naţionale şi regionale. Votul este obligatoriu.
Ignacio Lula de Silva incheie cei opt ani la conducerea ţării cu aproximativ 80% susţinere populară; dintre marile puteri, Brazilia a intrat ultima şi a ieşit prima din criză. Programul definitoriu pentru cele două mandate – Zero Foame – a reuşit să mai reducă din inegalităţile strigătoare la cer prezente în cea mai mare ţară a Americii Latine, pe fond de accelerare a creşterii economice. Comparaţi cu Romania! Sau, mai bine nu comparaţi…
Pentru „elitiştii” noştri cazul Lula poate fi o lecţie dată de un om cu „patru clase”… Pentru toţi este o lecţie atunci când ne închipuim ca diplomele de la şcoli cu moţ, vorbitul pe păsăreşte şi încă alte cinci limbi străine, cunoaşterea bunelor maniere şi apărutul la televizor pot înlocui caracterul, ataşamentul nezdruncinat faţă de nişte valori, perseverenţa în a-ţi lua în serios responsabilităţile asumate… Am uitat! Şi urechile; urechile pe care să le ţii deschise pentru sfaturile celor care sunt pregătiţi într-un domeniu sau altul; la vocea celor care nu cuvântă, de asemenea…
În cursa de astăzi, intre primii trei candidati se găsesc două femei. Favorita în sondaje este reprezentanta socialiştilor din Partidul Muncitorilor – Dilma Rousseff – susţinută de Lula şi o coaliţie de partide de centru stânga. Pe locul trei, candidata Verzilor, Marina Silva, militantă pentru salvarea Amazoniei. Pe locul doi este plasat candidatul Dreptei, Jose Serra.
Succes Stângii! Succes femeilor! În America Latină au început să vorbească mai puternic decât prin alte părţi. În ultimele două decenii au fost alese şase preşedinte de stat; la primăria Limei, în alegerile din această lună sunt două femei favorite… Doar că pe acolo se experimentează socialismul secolului 21, nu capitalismul secolului 19. Am zis!
goe
Lasati Brazilia, ce parere aveti de asta?
http://saladin-avoiceinthewilderness.blogspot.com/2010/10/big-pharma-scores-big-win-medicinal.html
In timp ce romanii se cearta ca prostii pe juma de carnat, viitorul nostru este stabilit de altii, in interesul lor si numai al lor. Europarlamentarii nostri oare ce parere au despre asta?
Bibliotecaru
Asta cu votul obligatoriu este un fel de libertate obligatorie… 😀 Halal secol XXI.
gabicretu
@Biblio,
Am o opinie total contrara. Contractul social trebuie semnat; votul este aceasta semnatura; drepturile si obligatiile asociate cetateniei decurg nu ar trebui sa decurga in mod automat…
Stefan
@Bibliotecaru,
…libertate care in final duce la contestare.Cred ca daca nu particip la vot nu am dreptul sa contest ce altii au votat(ales)!!
Bibliotecaru
@ gabicretu
Păi stimată doamnă, nu există un contract social. Legătura între cetăţeni şi politicieni nu este biunivocă. Cetăţenii spun politicienilor ce să facă, invers nu există. Politicienii nu înţeleg că statului şi cele trei puteri în stat sunt ale POPORULUI şi nu ale politicienilor. Preşedintele, primul om în stat, Preşedintele Senatului, al doilea om în stat, orice angajat al statului, de la mare la mic, nu este deasupra unui cetăţean fără funcţie, aşa numitul „simplu cetăţean”, ci angajatul lui.
Nici măcar pentru parlamentar votul nu este obligatoriu, deşi el votează ca o obligaţie de serviciu şi nu ca un drept al său.
Apoi contractul despre care vorbiţi… Un om politic garantează că alegerea sa conduce automat la îndeplinirea promisiunii electorale? Face puşcărie un politician tot restul vieţii dacă nu-şi îndeplineşte promisiunile electorale? Despre ce contract vorbim.
Sigur, ca joc în cuvinte mari, putem să ne jucăm, numai că această propunere de vot obligatoriu, care se tot învârte prin cercurile politice ca idee de pus în practică, nu mai este un joc, ci un pas până devine o obligaţie civică.
Marele adevăr este că politica se vede în situaţia de a recunoaşte că întreaga clasă politică, adică toate partidele la un loc, nu mai au legitimitatea poporului român cât timp primesc avizul a 30% dintre cetăţenii cu drept de vot. Rezolvarea nu poate fi în votul obligatoriu ci prin o activitate politică prin care cetăţeanul să se simtă cu adevărat reprezentat şi care să aducă pe cei care au dreptul să voteze în poziţia de a fi interesaţi să-şi exercite dreptul de a vota.
Eu am spus de mult timp. Mă las angajat de orice partid (nu mă interesează doctrina partidului) care doreşte o reformă adevărată a sa, începând cu mentalitatea, astfel încât să reprezinte cu adevărat cetăţeanul şi interesele cetăţeanul, nicidecum interesele de grup politic. Nimeni nu m-a solicitat, deşi pentru mine nu avea de plătit milioane de euro precum consultanţii din străinătate. Am dedus că nici un partid nu vrea să reprezinte cetăţeni, ci toate vor să exercite puterea în nume propriu.
Cum să ceară politica de la cetăţean, în mod obligatoriu, atestarea prin vot a exercitării puterii statului în nume propriu şi/sau de grup?
Bibliotecaru
@ Stefan
Aveţi imperfectă dreptate. Votul reprezintă o dimensiune de necontestat la nimeni. Cum să fie tras la răspundere un cetăţean că a votat pe cineva? Pe de altă parte, este adevărat, lipsa de la vot duce, în mod automat, la neimplicare.
Nu sunt însă de acord cu faptul că lipsa de la vot este un act anti-civic. Lipsa de la vot ar trebui să fie o palmă la adresa întregii politici. Este adevărat, uneori candidaţii sunt atât de slabi, partidele sunt atât de slabe, încât ai vrea să votezi altceva şi pe altcineva. Unii, aflaţi în această situaţie, fac un compromis şi votează pe cel mai bun dintre cei slabi, alţii nu fac acest compromis şi nu vin la vot. Personal eu nu am mai votat cu adevărat cu inima deschisă pentru un politician de când l-am votat pe domnul Ion Raţiu la preşedinţie. Toate celelalte voturi au fost, mai mult sau mai puţin, un compromis al lipsei de calitate. Cei mai buni politicieni ai zilelor noastre nu au nici 50% din calităţile pe care mi le-aş dori la un politician.
Din păcate politicienilor le este foarte greu să fie elite ale societăţii din punctul de vedere al guvernării. De altfel se şi vede că discuţia politică alunecă, cu regularitate, spre amante, spre vizite la dl. Vântu, spre pumni în gura copiilor, spre spionaj, spre agenţi de influenţă, spre colaborarea cu Securitatea, spre afaceri oneroase… Nu veţi vedea în campanie argumente spre expertiză şi capacitate de guvernare.
gabicretu
@Cred ca este o intelegere gresita a ceea ce inseamna contract social; el nu este intre cetatean si ales; este intre noi. Votul ar fi actul simbolic de semnare, nu notarial.
Recomand tuturor o carte; ea spune mai mult decat orice discurs critic despre rolul votului; inclusiv a votului in alb (pe acesta il sustin).
Este vorba de Eseu despre luciditate a lui J. Saramago. Cred ca este tradusa si in romaneste, la Polirom, cu acelasi titlu. Cititi-o! dupa, discutam.
Bibliotecaru
🙂
Să citesc 400 de pagini despre un sistem instituţional care nu este cel românesc? De fapt nici măcar despre sistem instituţional portughez, pentru că autorul nu face doctrină juridică, ci literatură.
Bibliotecaru
Constat că nici nu am cartea… Numai piedici 😀
doinas
Si eu cred ca votul ar trebui sa fie obligatoriu.
Mai cred ca votul alb ar trebui legalizat.
Si mai cred si ca, de la o anumita proportie in sus, votul alb ar trebui sa invalideze alegerile si sa determina schimbarea obligatorie a candidatilor.
gabicretu
@Cititi Eseu despre luciditate; este un roman suberb! Este lectura obligatorie pentru cei care cred ca in cadrul actual nu se poate face nimic. Ceva se poate face, totusi… Facem, dupa, campanie pentru votul alb in combinatie cu cel obligatoriu.
Votul obligatoriu este principalul mijloc anti-coruptie in alegeri, Biblio. De asta este respins, de obicei.Cea mai mare parte a banilor sunt cheltuiti de partide cu mobilizarea la vot… Daca oricum ies toti, accentul se pune pe programe de convingere mult mai mult…
Bibliotecaru
Cred că se potriveşte foarte bine o poezie a lui Bertolt Brecht, în traducerea lui I.C. Mătăsaru.
Votanţii vin gloată tăcută.
Prezenţa e sută la sută.
Călăul le e candidat.
N-au pâine, n-au unt, n-au izmană,
Paltoane nu au şi nu au hrană…
Pe Hitler doar ei l-au votat.