Cand pisica nu-i acasa…
Plec la Lima. Va las cheile de la casa. Procedati dupa proverbul mai sus citat. Succes!
- Cine sunt
- Activitatea politică
- Cărțile mele
- Democrație virtuală
- Discursul lui Foucault
- Discursul lui Foucault – prefata
- Equity versus Efficiency
- Femei din toate limbile, uniți-vă!
- Femeile si politica la romani
- Femeile sunt de vină
- Uși deschise pentru femei în politica românească
- Urasc „realismul” politic
- Reinventarea Stângii
- Forța politică a femeilor
- Recenzii
- Contact
Bibliotecaru
O zonă foarte interesantă, nu faceţi economii la cardul de memorie al aparatului foto. Sunt foarte multe soluţii sociologico-cultarale acolo, numai că sunt ascunse sub praful aşezat timp de câteva sute de ani. Civilizaţia nativă (cea izolată) mai păstrează încă reminiscenţele legăturilor originale. Dacă aş fi fost un spirit explorator, neapărat aş fi refăcut traseul din cartea „I-a înghiţit pădurea – GAILLARD ROBERT”, o carte care mi-a vrăjit tinereţea, deşi probabil că civilizaţia a alungat deja crocodilii-porci şi pesca de pirañas… neapărat trebuie să caut cartea şi să o recitesc.
Roxana
…soarecii joaca pe masa!deci…multumim…de CHEI si de INCREDERE…desigur!Succes si la mai mare!!!
carmen
sarutmana de chei. si pentru incredere. raportez ca 100% nu dar 70 % vom mai avea cel putin doua femei primarite in judet.doua femei de toata isprava, sufletiste si care chiar isi doresc sa fie primarite psd-iste. am avut placerea sa o avem pe ana birchall printre noi si cu noiin aceasta duminica in campania de sustinere a candidatelor femei la functia de primar. ana e genul de membru de partid cum nu se mai prea fabrica. face munca de partid din placere si cu convingere.iar lucrul cel mai important e ca ea crede, ca si unii dintre noi dealtfel, ca aceasta clasa politica se va schimba in bine. am vazut pe fata ei bucuria de a fi intre oameni de a vorbi cu ei, de a-i asculta. recunosc ca atunci cand am invitat-o nu am crezut ca va veni si mai ales nu am crezut ca ii face placere cu adevarat acest lucru. am vazut la ea acelasi entuziasm ca si la gabi. deja sunt mai mult de doua flori. deci putem sa facem primavara.
Bibliotecaru
Iaca o glumă pe care am primit-o de la o prietenă, nu îndeajuns de ocupată cu munca încât să poată trimite emailuri. Deşi gluma exploatează nişte mituri urbane neadevărate, este extrem de haioasă şi îi mulţumesc şi pe această cale că mi-a înveselit dimineaţa.
La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege si cumpara un sot.
La intrare sunt afisate regulile de functionare ale magazinului:
– Poti vizita magazinul O SINGURA DATA!
– Sunt 6 etaje si caracteristiciule barbatilor se imbunatatesc pe masura ce urci la etajul superior. =
– Poti alege orice barbat de la un etaj, sau poti urca la etajul urmator.
– Nu te poti intoarce la etajul inferior!
O femeie decide sa viziteze magazinul pentru a gasi un barbat care sa ii tina companie
La etajul unu pe usa este urmatorul afis:
Acesti barbati au un loc de munca!
Femeia decide sa merag la etajul urmator
La etajul al doilea pe usa este urmatorul afis:
Aceasti barbati au un loc de munca si iubesc copiii!
Femeia hotaraste sa urce la etajul urmator.
La etajul al treilea pe usa este urmatorul afis:
Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii si sunt extrem de frumosi!
„Wow” isi spune femeia, insa hotaraste sa mearga la etajul urmator.
La etajul al patrulea pe usa este urmatorul afis:
Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de inebunesti si ajuta si la treburile din casa!
Incredibil! exclama femeia. Cu greu pot rezista! Insa decide sa mearga la etajul urmator
La etajul cinci pe usa este urmatorul afis:
Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de inebunesti si ajuta si la treburile din casa si sunt extrem de romantici!
Femeia este tentata sa ramana si sa aleaga un barbat, insa pana la urma decide sa urce la ultimul nivel.
La etajul sase se afla urmatorul afis: Esti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui etaj. Aici nu sunt barbati, acest etaj exista numai pentru a demonstra ca este imposibil sa satisfaci o femeie. Multumim pentru ca ati ales sa vizitati magazinul nostru!
Vis a vis de acest magazin, s-a deschis unul asemanator de unde barbatii isi pot cumpara o nevasta.
La primal etaj sunt femei care sunt inebunite dupa sex.
La etajul doi sunt femei care sunt inebunite dupa sex si nu te bat la cap.
Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodata vizitate de barbati!
doinas
A’propos! cat costa un sot de la etajul 5?
carmen
de asta a ajuns lumea asta a noastra unde a ajuns: barbatii sunt limitati; sunt foarte putini cei care incearca si altceva inafara de femei innebunite dupa sex si care nu te bat la cap! cel putin femeile au avut curaj sa urce. chiar daca au riscat.
super tare bancul! cel putin prima parte
Bibliotecaru
@ doinas
Vaaaaaaiii! Cum te poţi gândi la un bărbat ca la o bucată de carne pe care o cumperi! 🙂
Ideea este că nu era nici un bărbat în magazin, toate vizitatoarele se duceau la etajul 6. Mai era un banc pe vremuri, nu-l mai dezvolt, cu concluzia că o femeie caută ani în şir un bărbat perfect, doar pentru a-l schimba.
Adevărul, valabil şi pentru femei şi pentru bărbaţi, este că plecăm la drum de viaţă cu visul unui partener perfect, după care acceptăm din ce în ce mai puţin, până ajungem la un minim acceptabil, limită a singurătăţii.
Peter Gluck
@doinas!
Draga Doina,
Tu mi-ai scris via info kappa?
Nu pot raspunde acolo din motive
impur tehnice, da-mi te rog adresa
ta la peter.gluck@gmail.com
multumesc
peter
doinaş
Q Bibliotecarul
citat
„Ideea este că nu era nici un bărbat în magazin”
M-ai intristat. Ma asteptam sa-mi raspunzi ca un barbat de la etajul 5 e nepretuit.
@ Carmen
Bravoo! Un adevar evident pe care nu l-am vazut din prima. Multam pentru revelatie!
🙂
doinas
Mihai Epure
@carmen
Femeia nu a urcat pt ca a vrut sa riste ci pt ca era nehotarita. Ca fapt divers, cam cit timp ia unei femei in general, nu sa cumpere „un barbat” ci o pereche de pantofi? Cit timp ii ia unui barbat sa-si cumpere o pereche de pantofi? Daca unui barbat ii trebuie mai mult de 5-10 minute, respectivul n-o sa intre niciodata intr-un magazin unde „se vind” femei. Peste strada…poate!
Curiozitatea nu inseamna cautare la nesfirsit. Speranta in mai bine exista dar nu este rezultatul curiozitatii ci al muncii si al perseverentei. Perseverenta din nou nu din curiozitate ci pt ca ai un tel stabilit pe care vrei sa il atingi. Si lumea a ajuns unde este din cauza barbatilor e adevarat dar ma intreb ce-o sa se intimple daca femeile se implica mai mult. Intrebarea este cit o sa mai treaca pina cind se decid sa se implice. Sau inca sinteti curioase doamnelor/domnisoarelor?
doinas
@ Bibliotecarul
Bancul tau confirma povestea urmatoare:
In craniul unui barbat se dezvolta un neuron. Pipaie in dreapta, pipaie in stanga, nimic. Se taraste pana la cutia craniana si-i da roata. Nimic. Incepe sa strige:
– Uhuu!Ehei! Nu-i nimeni pe-aici?
Intr-o tarzie vreme aude o voce din departare:
– Da’tu ce faci acolo? Hai jos, ca aicea suntem toti!
Stii tu, de unde nu este foc…
:))
Bineinteles, persoanele de pe acest blog nu intra in discutie.
Bibliotecaru
@ doinaş
De fapt este o glumă. Nu există astfel de diferenţe între bărbaţi şi femei, sunt poveşti care circulă şi care spun că „bărbaţii sunt mai obsedaţi”, dar simple poveşti, baza a mitologiei urbane. Nimic deosebit.
Adevărata întrebare este de unde se dezvoltă neuronul dacă cutia craniană era goală…? Eu deduc de aici că un bărbat este şi un creator, deci mai apropiat de Dumnezeu. 🙂 Asta trebuia să comunice bancul?
carmen
@ mihai
ok pentru curiozitate dar de ce doamne iarta-ma telul unora sau limita e pana la nivelul gatului femeii? de ce nu ridicati privirea si mai sus? incercati! posibil sa descoperiti ca putem fi chiar si prieteni! 😀
@ doinas
o regrupare a neuronilor e oricand binevenita; indiferent de zona. de ce sa umble saracii bezmetici.e bine si jos. mai rau cand lipsesc. macar ai speranta ca ceva functioneaza.nu e mort chiar tot!
@ bibliotecarul
nu e legenda.e studiu stiintific demonstrat pe subiecti.parol! cica asa sunteti construiti. si vine din nevoia de supravietuire a speciei. si e in ADN-ul vostru! bine ca unii intre timp au mai evoluat.plecaciune pentru ei ! a! creator? eu zic mai degraba agricultor (sau cum se numeste cel care pune samanta) vezi ce inseamna sa nu fie pisica acasa!!!!!!! ne facem de cap!
Bibliotecaru
@ carmen
🙂
Am să dau dovadă de înţelepciune şi am să mă retrag dintr-o astfel de luptă.
Lupta de idei în afara îmbunătăţirii spiritului, este păguboasă.
Odata, la un intelept vine un tanar sceptic care il pune la incercare dandu-i sa bea o cana cu var in loc de lapte. Inteleptul o bea fara sa spuna nimic, iar tanarul incepe sa rada spunand: „Ce intelept este acela care nu poate deosebit laptele de var nici dupa ce l-a gustat?”; inteleptul nu a spus nimic, dar dupa foarte putin timp, tanarul incepe sa se vaite de o puternica durere de stomac. Inteleptul ii spune: „Ar fi trebuit sa stii ca intre tine si mine nu este nici o deosebire”. (Arta de a trai de Cristian Turcanu)
Mihai Epure
@carmen
Poate din cauza ca multi barbati trateaza femeile ca pe imparat(de ex. al Japoniei) pe care nu este cuviincios sa il privesti in ochi(Ha! Ha! Ha!) Sau poate ca pe durata conversatiei studiaza limbajul trupului care dupa cum spun numeroase studii este mult mai eficient in comunicare. Sau poate nu sint interesati de „vino-ncoa'” pe care multe femei il au in ochi.
Explicatii sint multe. Intrebarea este la cite femei li s-a refuzat dreptul de a participa in alegeri? In cite familii barbatul este cel care ia deciziile (importante sau marunte). Femeile au in general „upper hand” cum zic americanii, numai ca nu o folosesc. Cit priveste chestia cu neuronii…very funny! Nu pot ride ca mi se vad dintii. Cinstit, ma doare burta de cit am ris la bancul de mai sus. Intoarce foaia si spune asta unor femei sa vedem cite gasesc bancul hillar! Si ma vorbim atunci. Mai putini neuroni poate, dar pe care se pare ca barbatii ii folosesc din plin, nu-i lasa sa trindaveasca.
Bibliotecaru
Am o „mare recomandare” de film. Chiar meritp vpzut, deşi probabil este extrem de greu de găsit.
http://www.imdb.com/title/tt0077711/
Höstsonaten (1978) (Sonata toamnei)
Un film despre relaţia mama-fiică, despre copii lăsaţi în urmă de o slujbă care ocupă viaţa în loc să o servească, despre părinţi care trăiesc cu impresia că fac ce trebuie, că sunt părinţi buni care asigură copilului tot ce are nevoie… Aş recomanda mamelor să se identifice în rolul de mamei din film, să nu spună „eu nu sunt (am fost) aşa”, cât timp nu ştiu ce au lăsat în sufletul copiilor. Este un film al introspecţiei. Acest film ar putea sluji unei campanii de promovare a drepturilor copiilor abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate.
Nu în ultimul rând, filmul exprimă o artă teatral-cinematografică excelentă şi mai face un lucru important, dezvăluie răspunsul la o întrebare care a măcinat la un moment dat cinematografia, cum s-ar putea face film european în America? Din păcate americanii nu au văzut un răspuns viabil şi au continuat să facă producţii comerciale.
gigi capsunaru
Pfiuu,taclale.ro nu-i asa?