De Ziua Europei!
Europa este un proiect in continua constructie.
Pentru mine, Europa trebuie sa fie cetatenilor, nu a statelor; a tuturor cetatenilor, barbati si femei deopotriva. Daca lucrurile stau astfel sau nu puteti sa va faceti o idee citind acest articol aparut in numarul cel mai recent din Le monde diplomatique. Dezbatem problema dupa…
gigi capsunaru
Despre ziua Regelui nimic ? Asta nu-i istorie ?
Clar ca nu este istoria rosie. Este istoria romanilor.
Bibliotecaru
Special pentru dl. gigi căpşunaru:
Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.
Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu a ta mână
Coroana Română!
Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.
Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Ţara Română!
(Muzica: „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei-Sale Prinţul Domnitor” scris de Eduard Hübsch în anul 1862; versuri Vasile Alecsandri, text scris la încoronarea regelui Carol Întâiul, prima dată intonat în anul 1884)
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/7/7a/Traiasca_Regele%21.ogg
gigi capsunaru
@Bibli:
Multumesc, si as fi fericit de-a dreptu daca as avea garantia ca esti si sincer.:)
doinaş
Garantii? Nu ceri prea mult?
:))
Bibliotecaru
@ gigi capsunaru
În ce direcţie sincer? În căutarea culturală? Dacă te referi la cinstirea casei regale, sunt sincer când spun că pentru mine casa regală, cea românească sau cea de pretutindeni, nu prea are nici un fel de importanţă, cu atât mai mult un prinţ Radu Duda, care îşi interpretează rolul mai bine decât soţia sa, un tânăr cu pretenţia la titlul de „Alteţă Regală” (şi nu am ezitat să-i spun acest lucru pe blogul domniei sale, ridicându-mi în cap o întreagă serie de adoratori).
Am şi un argument. Regii au ajuns acele persoane stimabile şi plenipotenţiare dintr-un motiv simplu: erau aleşi de Dumnezeu.
Se spune (mai precis era ELLEN G.WHITE cea care spunea) că:
La câtiva kilometri spre miazãzi de Ierusalim, „cetatea marelui Împãrat”, se aflã Betleemul unde, cu peste o mie de ani înainte de a fi asezat în iesle pruncul Isus si a fi adorat de magii din rãsãrit, s-a nãscut David, fiul lui Isai. Cu secole înainte de arãtarea Mântuitorului, David, copil fiind, îsi pãzea turmele, în timp ce ele pãsteau pe colinele care înconjurau Betleemul. Umilul pãstoras cânta cântece fãcute de el, iar strunele harpei dãdeau un acompaniament duios pentru melodia glasului lui proaspãt, tineresc. Domnul îl alesese pe David si-l pregãtea, în timpul vietii sale singuratice cu turmele, pentru lucrarea pe care El a rânduit-o sã-i fie încredintatã în anii de mai târziu.
În timp ce David trãia retras viata umilã de pãstor, Domnul Dumnezeu a vorbit despre el profetului Samuel: „Domnul a zis lui Samuel: ‘Când vei înceta sã plângi pe Saul, pentru cã l-am lepãdat, ca sã nu mai domneascã peste Israel? Umple-ti cornul cu untdelemn si du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, cãci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împãrat…
[…]
Pãstorul singuratic a fost surprins de neasteptata chemare a solului care îi spusese cã profetul venise la Betleem si cã trimisese dupã el. Cu uimire, el întrebã de ce dorea profetul si judecãtorul lui Israel sã-l vadã; dar, fãrã întârziere, ascultã chemarea. „Si el era cu pãr bãlai, cu ochi frumosi si fata frumoasã.” Când Samuel, plin de satisfactie, l-a vãzut pe pãstorasul modest, cu trãsãturi bãrbãtesti, cu staturã frumoasã, glasul Domnului i-a spus profetului: „Scoalã-te si unge-l, cãci el este!” David se dovedise viteaz si credincios în umila slujbã de pãstor si iatã cã Dumnezeu îl alesese drept conducãtor al poporului Sãu. „Samuel a luat cornul cu untdelemn, si l-a uns în mijlocul fratilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea si în cele urmãtoare”. Profetul îsi îndeplinise lucrarea ce-i fusese încredintatã si se întoarse cu inima usoarã la Rama.
Casa regală, venită ca familie conducătoare cu drept transmis prin naştere, nu prea îmi pare, din simpla observaţie, ceea ce a vrut Dumnezeu să spună în cuvântarea lui. Firea dezinteresată a celor din trecut este astăzi (şi când spun astăzi mă refer la cel puţin 1000 de ani) preschimbată în iubire de avere, în mândrie avidă de titluri şi onoruri (lipsite de onoare), în dorinţa de a stăpânii.
Dumnezeu nu şi-a uns regii pentru a stăpânii peste supuşi ci pentru a-i îndreptate spre calea fiinţei spirituale, pentru a îndupleca cu vorba preaînţeleaptă grobianul din omul lipsit de har. Aş accepta imediat regalitatea dacă aş avea credinţa că Dumnezeu pune în fruntea României pe Rege sau Regină. Am însă foarte mari îndoieli şi în cazul PF Patriarh, ce să mai vorbesc despre regalitate.
georgescu radu
Una dintre solutiile fezabile pentru rezolvarea problemelor Romaniei din punct de vedere politic este MONARHIA CONSTITUTIONALA.
gigi capsunaru
@Bibli,
Multumesc pentru interesul manifestat si ca mi-ai pus mingea la fileu. De zile mari,zau.
In primul rand, ca sa stim pe ce lume suntem cat de cat omul este nascut, deci genetic marcat, pentru monarhie.
De ce ? Pai cred ca vine din preistoria speciei, acum
vreo 500 de mii de ani, cand omul traia prin pesteri.
Si de atunci pana la 1792 singurul sistem social a fost cel monarhic(cu mici diferente).
Aspectul pragmatic : revolutia industriala a aparut in Anglia, monarhie deci, si de aici ni se trag toate
Pana si galceva asta pe internet.Fara sa mai spun
ca asta a adus cu sine atata avaritie si nenorocire
Dar dorinta asta a omului de a sti si face mereu mai mult este alta poveste.
In cazul Romaniei, dumneata procedezi exact ca la alegerile din 92′ ¨nu-l alegem pe Coposu ca-i urat¨
Atat timp cat Regele Mihai traieste, orice roman cu cumpatul normal ar trebui sa lupte pentru restaurarea
monarhiei.Daca vreti, actul abdicarii de 31 dec 1947
este juridic vorbind, nul.Maiestatea Sa l-a semnat
sub amenintare si a fost un santaj scarbos totul.
Desigur,despre tema aceasta ar fi mult mai mult de
scris, dar nu vreau sa nu citeasca nimeni postul 🙂
In concluzie, Biserica Romaneasca este in opinia mea
calea si mijlocul cel mai sigur in demersul,eventual,
de restaurare a monarhiei. Iar faptul ca nu stiu ce
PF are o opinie diferita se poate aranja intr-o clipa
Importanta este determinarea, reala, a Bisericii in
aceasta lucrare.
Cateva motive,unele mai prozaice,in favoarea monarhiei :
1. este mai ieftina
2. este mult mai sigura si onorabila
3. este mai comoda, social vorbind
4. va aduce prestigiu Romaniei si romanilor in lume
5. ar putea garanta starpirea coruptiei
6. ar repune istoria sec XX in drepturile normale
7. primul ministru(guvernul) ar avea un stapan adevarat
8. as canta cu placere imnul(si acum lacrimez cand il
cant)
Banuiesc ca se pot spune si mai multe.
Traiasca regele !
Chiar daca vasluianca o sa se inroseasca si mai tare,
sa ma ierte.
gigi capsunaru
Imi cer scuze pentru aranjarea in pagina, dar asta-i nivelul meu.
Peter Gluck
Am facut, cred, cel mai mare efort de a intelege ceva atunci cand in Info Kappa Nr. 231 – la inceputul anului trecut, am scris despre Monarhiile europene.
Pe monarhisti ii invit sa citeasca si Citatele din acel numar al revistei.
Mentionez ca tema numarului la care lucrez acum – 300-
este VIITORUL- si orice sugestie este binevenita.
Peter
Bibliotecaru
În 1990 l-am votat pe Ion Raţiu, nu ştiu ca dl. Corneliu Coposu să fi candidat la alegeri, 1992, dacă nu încurc eu datele, reprezentantul CDR, numit chiar de domnul Coposu, a fost Emil Constantinescu. Nici cu celelalte argumente nu pot fi de acord, nu cred decât în unul dintre cele 8 argumente, şi anume în acela că o să cântaţi imnul cu plăcere. Monarhia este o ştiinţă trecută şi pierdută. Chiar şi în simbolul monarhiei, anume Marea Britanie, se pare că monarhia îşi trăieşte un sfârşit inevitabil. Personal eu nu mi-aş dori să trăiesc într-o ţară în care să am „stăpân”, eu mi-aş dori dimpotrivă, o ţară în care rolul populaţiei să fie sporit, o democraţie consolidată, eliminarea reprezentanţilor, conducerea colectivă şi egală.
Nu cred nici că oamenii de peşteri aveau rege. Apoi, acel rege, cred că am mai spus, nu avea acum mii de ani sensul de cel care are drept de viaţă şi de moarte ci mai mult sensul de şef de ceată, de staroste, de şeful bătrânilor, care putea cântări înţelept lucrurile, în direcţia celor pe care le-ar hotărî Divinitatea.
Pe de altă parte, cred că aici am avea nevoie de un rege venit ori pe linia Decebal, ori pe linia Iisus… nu văd ce legătură ar avea cu noi Prusia.
Probabil că în mai puţin de 100 de ani conceptul de stat naţional va dispărea în Europa, teritoriul european va fi un mare stat condus de un Guvern numit de un parlament european. Asta dacă nu se va împlini Globalizarea şi statul nu va dispărea cu totul.
O monarhie constituţională, cu atât mai mult una absolută (care să fie stăpânul guvernului) este legată totuşi de feudalism. Monarhiile cu o economie prosperă sunt aşa pentru că, în cazul lor, mecanismele de conducere statale nu mai sunt aşa de importante, totul merge de la sine iar casa regală este ceva decorativ, fără nici un fel de rol efectiv în conducerea ţării.
Mihai Epure
In monarhiile contemporane, casa regala este doar imaginea externa a tarii. Se ocupa de relatiile externe.In interior, primul ministru(ales nu numit) este cel care conduce afacerile. Casa regala este doar simbolica.
As fi de acord cu revenirea Regelui Mihai: nascut in Romania, crescut ,educat in Romania, in scurt e roman. Chiar daca numele sau este Hohenzollern, omul este roman si dupa cum a declarat singur, se simte roman. Ce faci insa cu „printesele”-alcool, chefuri, nu tu romaneste nimic! Cum accepti asa ceva ca suveran? Duda, nici nu mai vorbesc, e afara din discutie. El poate fi „sotul reginei” dar niciodata rege.
Guvernele nu vor disparea pt ca scaunele sint calde si banoase! Asa ca luati-va gindul de la „guvern comunitar”
gigi capsunaru
@ Bibli
Ai scoala, ce mai.Ai ales ce iti convenea mai bine ca sa-mi spui ca monarhia este desueta.De ce nu recunosti ca-i mai ieftina cel putin?lol
Puah,crezi ca voi vota PSD ? preusupunand ca as vota?
Bibliotecaru
@ gigi capsunaru
Nu realizez cum anume este mai ieftin o întreagă casă regală decât un preşedinte. De fapt nici nu ştiu cum aş putea estima cheltuielile prezidenţiale, nu mai vorbesc despre cele monarhice. Teoretic susţinerea financiară a casei regale mi se pare o cheltuială mult mai mare decât a unui preşedinte pentru că protocolul este mai fastuos, personalul este mai mult… Repet, este o impresie, nu am nici un fel de date.
Domnule gigi capsunaru, dacă aţi avut un moment impresia că vă spun să votaţi PSD, sau măcar să nu susţineţi monarhia pentru România, nimic mai departe de adevăr. Nu mi-aş permite niciodată aşa ceva, cel mult mi-aş permite să vă ofer un îndemn, acela de a merge la vot. În acest moment, nu pot să vă mint, nici eu nu ştiu cu cine voi vota la primării şi consiliul judeţean şi consilieri. Ceea ce vreau eu să vă spun este mai mult un sfat echilibrat şi, mai ales, echidistant. În viaţă este bine să nu faci nimic la întâmplare. Chiar atunci când întâmplarea aduce câştiguri, cum ar fi câştigul la loto, zeiţa Fortuna se răzbună. Cel mai bine este să studiezi totul cât poţi de logic şi în profunzime, şi abia apoi urmează o decizie asumată (bună sau rea, dar asumată). Sfatul meu este să nu luaţi o hotărâre pe o simplă părere relativă la partide, la viaţa socială, la politică în general. Eu nu lupt împotriva cuiva şi nici nu lupt pentru cineva. Eu lupt pentru redeşteptarea profunzimii. Ceea ce mă roade pe mine este superficialitatea nivelului politic la noi în ţară. Afară este astăzi un război mediatic, începând cu afişele şi terminând cu maşini care merg pe stradă ţipând din megafoane. Toate acestea sunt bunuri şi resurse risipite într-o iniţiativă care nu poate avea nici un rezultat. Minimul unei campanii de afişe pentru Bucureşti este de un milion de euro. Să fiu candidat la primărie, aş investi aceşti bani pentru a realiza o policlinică de cartier super-utilată. Nici măcar nu ar mai conta dacă voi câştiga sau nu, atâta timp cât ştiu că în urma mea a rămas acea policlinică. La următoarele alegeri aş face o grădiniţă, la următoarele un post de pompieri. La alegerile locale sunt puse la bătaie peste 40 mii de posturi, ceea ce înseamnă câteva sute de mii de pretendenţi-candidaţi. Dacă fiecare ar lăsa ceva în urmă, cât de mic, în loc să taie păduri şi să tipărească afişe, România ar beneficia în urma campaniei electorale. Românul politic nu gândeşte aşa, el doreşte să-şi vadă chipul pe stâlpi, steguleţele pe blocuri, să audă zgomotul tumultos al campaniei, să se înjure la televizor şi toate acestea în numele democraţiei.
Dezastrul ar fi complet dacă eu, cel care votează, m-aş lăsa păcălit de valoarea unor afişe electorale. Partidele ar trebui să înţeleagă că plătesc milioane de euro pentru consultaţi din exterior care le învaţă să păcălească electoratul. Ori electoratul nu trebuie păcălit, nu trebuie îmbătat cu apă rece, el trebui să cunoască realitatea şi nu gândul prefăcut. Faptul că absenteismul este atât de mare, are drept cauză, fără doar şi poate, realitatea că cetăţenii României nu mai cred în „bune intenţii” exprimate, actoriceşte, pe la televiziuni. În ce ar costa alegerea?, între necunoscuţi arivişti şi cei care şi-au dovedit minciuna, alegerea e totuna.
Peste tot unde scriu comentarii pledez pentru refacerea doctrinară a partidelor. De ce? Pentru că politica este înţeleasă astăzi nu ca o cale de a gândi înainte „ce şi cum ai de făcut”, ci de a identifica o cale de a minţi mai frumos şi mai profund. Citeam astăzi că Adrian Mutu îl susţine pe liderul PIN, Cozmin Guşă. Ce relevanţă are susţinerea lui Adrian Mutu a cuiva în drum spre o primărie, celebrul fotbalist are capacitatea de a deosebi irefutabil calităţile unui candidat mai bun decât ceilalţi, este cumva specialist în administraţie? Şi domnul Guşă, cel susţinut, are cumva un program care să sufere din plin de concreteţe? Nicidecum, sloganul lor este „ceilalţi sunt hoţi”. Poate fi un bun primar cineva care spune „contracandidaţii mei sunt primari proşti”? Desigur că nu, asta nu spune nimic despre domnia sa. Eu îi urez mult succes, nu vrea să spun cumva că nu merită votat, spun doar că duce o campanie fără relevanţă. Dacă cei 16 sau 18 milioane de votanţi, în loc să stea acasă şi să nu voteze, în loc să susţină sau să înjure în public pe unul sau pe altul, ar cere clasei politice, în totalitatea ei, să se responsabilizeze, să revină la o normalitate minimă, clasa politică nu ar avea o alternativă reală, ar trebui să se conformeze. Realitatea este că lipsa cerinţei de responsabilitate din partea votanţilor este o cale foarte uşoară pentru clasa politică şi această superficialitate permite în final construirea de averi necuvenite, adică ceea ce urăşte mai mult şi mai mult poporul de la politicieni. Teoretic un om politic nu ar trebui să aibă libertatea de a gândi „fac ce vreau în timpul mandatului şi pe urmă mai vedem noi”.
În concluzie (m-am cam lungit), puteţi vota cu PSD, puteţi vota cu absolut oricine… sfatul meu este însă să o faceţi în cunoştinţă de cauză, fără a ignora anumite părţi ale politicii pentru că v-au fost odată indezirabile.
Cel mai trist este că o bună parte din membri partidelor chiar vor să facă ceva, chiar se zbat pentru ţara asta, efortul lor însă nu contează pentru că nu este susţinut de nimeni.
doinas
Suspect, batem campii cu regalitatea.
Domnule, daca Maiestatea Sa are un plan de guvernare, sa candideze! (Nu sari in sus, Bibliotecarule, stiu ca e o contradictie de termeni)
Nu vezi, Gigi ca omul isi vrea avantajele in virtutea relatiilor sexuale ale stramosilor?
Ce ti se poate parea mai aberant? Avantajele si nici o obligatie. Sau lasa! Lasa oamenii aia cu ale lor si hai sa discutam de-ale noastre.
Cum stam cu situatia femeilor in Europa?
Cathy
@Gigi
Spui ca „Biserica Romaneasca este in opinia mea
calea si mijlocul cel mai sigur in demersul,eventual,
de restaurare a monarhiei. Iar faptul ca nu stiu ce
PF are o opinie diferita se poate aranja intr-o clipa
Importanta este determinarea, reala, a Bisericii in
aceasta lucrare.”
Din pacate, Gigi, Biserica noastra este capabila sa sustina ORICE STAPAN, fie el si un pui de Hitler! Nu te iluziona. Ea e ca romanul: impartial.
Cathy
@Doina
Nu e chiar o contradictie in termeni ce spui tu. Simeon a candidat in Bulgaria si chiar a castigat.
gigi capsunaru
@ Dna Doina,
Rad cu lacrimi, pai pana acum din 31.12.1947 CARE SEF
DE STAT ROMAN A DEMONSTRAT CA SE SIMTE RASPUNZATOR PENTRU NATIUNE ?
Doamna, va rog un pic de decenta !
Fiinta humana este programata genetic(in afara catorva
natiuni alterate)sa fie supusa trimisului divin.
Banuiesc ca viata DVs. nu straluceste prin bogatia informatiilor despre Monarhia Romaneasca !
Timp de peste 2000 de ani romanii au fost monarhisti si brusc vine aliosa imputitu’ sa ne invete ce-i viata ?
Zau ca asta-i nu-i patriotism. Parol
gigi capsunaru
@ Bibli
Ar trebui sa iti iei pseudonimul Vulpoiul !
Pai stimate domn doar daca ne gandim ca nu trebuie cheltuite milioane si miloane de eurasi la fiecare 4 ani ca sa alegem un mafiot in capul statului si tot rezulta rentabil.Apoi regele nu s-ar apuca sa cheltuie resursele tarii ca sa-si umfle buzunarele, le are deja pline.Alegand un presedinte alungam tantarul satul si facem loc celui flamnd ! Sugestiv nu-i asa?
Cat despre alte aspecte ale temei, in curand o sa urc
un material si sper sa ai amabilitatea sa-l citesti.
Cand v-a fi gata o sa las link-ul.Noapte buna ! 00:09
Mihai Epure
@gigi capsunaru
E adevarat ca romanii n-ar cheltui „eurasi” sa aleaga un presedinte dar ar cheltui cam la fel sa aleaga un prim ministru. Tot acolo! Si-atunci care-i diferenta?
Poate mai multe miini de pupat, mai multe taxe de platit si pe deasupra post in toate miercurile si vinerile de peste an plus postul Pastelui si al Craciunului samd ca asa-i cind respectabila BOR se implica in conducerea statului. Cu regele vine si Biserica; complete package!
Singurul lucru care ar fi poate(???) un avantaj ar fi imaginea Romaniei pe plan international. Insa si acolo nu e cert.
doinas
@Gigi
Domnul meu, afirmatia dumneavoastra este o exagerare. Si faptul ca romanii ar fi fost monarhisti un numar de ani…(hotarat nu 2000)nu este un motiv s-o continuam la fel.
Romanii au fost si analfabeti cam toti in aceeasi perioada, si acum nu mai sunt chiar atatia.
Asa cum au au depasit acest stagiu, al analfabetismului, pot sa-l depaseasca si pe cel al monarhismului.
Faptul ca in perioada aceea, romanii nu au avut alternativa imi semnaleaza ca argumentul dumneavoastra nu este relevant.
@Cathy
Da, curajos. Dar asta nu inseamna restaurea monarhiei-copiii lui vor ajunge la conducerea statului doar prin alegeri, ca si copiii altor bulgari.
Pe undeva mi s-a parut o aberatie cand a candidat: teoretic, un rege este „unsul lui Dumnezeu”. Daca participi la alegeri in conditii de egalitate cu „neunsii”, accepti in mod indirect ca drepturile „divine” pe care si le-au asumat stramosii tai sunt discutabile.
Ma insel?
Bibliotecaru
@ gigi capsunaru
„Apoi regele nu s-ar apuca sa cheltuie resursele tarii ca sa-si umfle buzunarele, le are deja pline”
Foarte interesant? Dacă regele Mihai are buzunarele aşa de pline, de ce şi-a cerut domnule domeniile înapoi, de ce caută „să-şi împlinească” averea?
Apoi, trecând peste retrocedări, de unde are regele buzunarele pline, cine i le-a umplut? Este posibil să nu ştiţi faptul că regii României conduceau ţara ca pe o mare afacere personală, că dădeau legi pentru ca să beneficieze anumite firme în care era, cu totul întâmplător, parte? Sunt afaceri cunoscute şi nu există nici o urmă de îndoială că acest lucru s-a întâmplat.
Eu am spus că vă respect opiniile şi nu mă împotrivesc cu ele, dar nu încercaţi acum să-mi prezentaţi drept evidenţe nişte adevăruri irefutabile până la primul strănut. Să ne amintim de regii care împingea „prostimea” la luptă pentru a-şi păstra moşiile? SĂ ne amintim şi de marile tunuri financiare de după 1900 cu comision la casa regală? Să ne amintim de afaceri cu armament… Nu mai bine nu mai dezvelim rănile închise? Dacă astăzi unii pun borduri, pe timpuri unii construiau drum de fier. Nimic esenţial nu se schimbă.
gigi capsunaru
@ Doina:
Petru groza a adus alternativa ? care , bolsevismul?
Valeu ce nivel, pai uitati doamna draga ca in 1939
Romania era una dintre puterile economice ale Europei?
Comparatia cu analfabetismul este cel putin circumstantiala, mentinand ritmul si trecand de la alfabet la calatorii cosmice, ce forma de guvernamant
ar trebui inventata ? Ridicol, nu-i asa?
Sunt absolut sigur ca nimeni cu judecata normala poate prefera bolsevismul monarhiei.
Cel putin intr-o monarhie clasele sunt recunoscute oficial si nu ca in comunismul dezumanizant dupa care suspinati.Sau nu? Chiar atat de greu este sa recunoasteti ca… desigur intr-o societate normala
trebuie sa fii o valoare ca sa poti spune ca esti CINEVA.
@ Bibli, stiam ca nu esti un cavaler, chestiile astea nu se invata intr-o organizatie de baza.
Bibliotecaru
@ gigi capsunaru
Ceea ce vroiam eu să spun era că, mai înainte să conteze structurile şi formele de organizare socială, contează oamenii care populează aceste structuri. Mi se pare că am mai spus, nu există ideologii perfecte. Pot fi regi buni, pot fi şi regi răi, pot fi preşedinţi buni, pot fi şi preşedinţi răi, pot fi guvernanţi buni, pot fi şi răi. Din păcate răul există natural, se coalizează natural, bunătatea apare prin efort, prin luptă, prin prejudiciu. Este omenesc şi natural ca cei buni să plătească şi facerea de bine să fie o relaţie incestuoasă. Tocmai acest dezechilibru major între dorinţa de perfecţiune a omului şi natura sa diabolică înseamnă căutarea unei modalităţi de regăsire, de echilibru. Un preşedinte îl poţi schimba, mai încerci şi cu altul, dai greş şi încerci iar, cu monarhia ce faci însă, jalbă la Sultan să trimită pe cineva să-l mazilească? Aş fi interesat să ştiu dacă ai o soluţie prin care să schimbăm oamenii, natura lor, restaurarea formei lor iniţiale, echilibrul dintre Divin şi Diabolic…
Cathy
Dreptul divin legitimeaza si accesul nebunilor sau intarziatilor mintal la conducerea unei tari!
Bibliotecaru
Eu tocmai asta contest, dreptul divin. Nu cred că actuală clasă regală, de oriunde ar fi, are un drept Divin pe care îl exercită prin a sta la cârma oamenilor. Citind Biblia se observă limpede că Dumnezeu lucra deseori împotriva regilor sau împăraţilor pentru a pune în locul lor un păstor, un pescar, un tâmplar.
Roxana
„Si de-as avea darul prorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta…,si de-as avea atata credinta incat sa mut si muntii,IAR DRAGOSTE NU AM NIMIC NU SUNT!!!”deci……………………..
Bibliotecaru
Iubirea, dragostea despre care vorbeşte Pavel Apostolul nu este sentiment, nu este plăcerea pe care o simţim noi sau vrem s-o aducem altuia. Iubirea înseamnă a face binele. Întâi binele spiritual. Îndrăznesc să citez tot capitolul 13, pentru că, asemeni pieselor shakespeareane, cuvânt meşteşugit şi ales spre plăcerea urechii şi a spiritului:
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Şi aş încheia cu o zicere despre ceea ce a supus umilinţa şi a transformat-o în virtute. Şi a rămas de atunci obiceiul ca cel mai mare să spele picioarele celui mai mic.
Ubi caritas et amor, Deus ibi est.
Congregavit nos in unum Christi amor.
Exultemus, et in ipso iucundemur.
Timeamus, et amemus Deum vivum.
Et ex corde diligamus nos sincero.
Ubi caritas et amor, Deus ibi est.
Simul ergo cum in unum congregamur:
Ne nos mente dividamur, caveamus.
Cessent iurgia maligna, cessent lites.
Et in medio nostri sit Christus Deus.
Ubi caritas et amor, Deus ibi est.
Simul quoque cum beatis videamus,
Glorianter vultum tuum, Christe Deus:
Gaudium quod est immensum, atque probum,
Saecula per infinita saeculorum. Amen.
doinas
Eu as inlocui mai degraba termenul dragoste din textul mentionat de tine in intelegere/empatie/toleranta/deschidere spre ceilalti.
🙂
Bianca
@Doinas, in primul rind. Eu sunt monarhista dintr-un soi de cinism statistic, cam asa cum e al tau cu banii pe care trebuie sa ii platim pentru femeile si copiii batuti. Nici un om intreg la cap, in momentul in care vede ca 80% din populatia Romaniei isi pune increderea in Biserica, nu se gindeste la altceva. Monarhia constitutionala – ca toate formele de conducere- e o iluzie, dar este o iluzie benefica, una care reuseste sa concilieze traditia si democratia. Nu vreau sa intru in detalii legate de subconstientul colectiv si alte lucruri. Romanii sunt niste oameni extraordinari. Dar, ca toti oamenii au nevoie sa creada in miracole. Noi, intelectualii, democratii, le luam acest lucru, iar ei refuza sa le fie luat. Nu conteaza ca habar nu au despre ce vorbesc, sau la cine se inchina, conteaza ca si-au pierdut sistemul de valori – axiologic, ca sa-l snobez pe Bibliotecarul care nu iese din formule – este vorba de a face bine, cu mijloacele binelui.
Unii dintre noi pot sari peste etape, o comunitate intreaga nu poate, se schimba foarte greu.
Cred in filiatia mea? Si eu am singe „albastru”, cica, dar nu cred o iota, cred doar ca aici, in aceasta lume, oamenii pot schimba ceva. „Opiul popoarelor” nu e o gluma si nu e ceva pe care sa il tratezi de sus. Monarhia ar putea – zic si eu – sa potenteze aceste energii distructive. Am sarit etape, nu va asteptati la miracole, asteptati-va la ce e mai rau.
Bianca
@Bibliotecaru
Si mai lasa-ne, ca iubirea ta seamana cu ura. Toti stim ca iubirea e infinita si e pentru toate fiintele. Absolut toti.
Bibliotecaru
@ Bianca
🙂 Eu te las, alegerea este la îndemâna ta. Dacă vrei, vrei, dacă nu, eu nu te silesc la nimic. Credinţa este un Nume subiectiv pentru Dumnezeu.
Îmi permit însă să trezesc un subiect interesant şi aş fi interesat de părerea domniei voastre. Îmi aduc aminte că profesoara mea de Anatomie spunea că „Sânge Albastru” înseamnă de fapt o boală transmisă genetic pe care o are o mare parte a casei regale, care se manifestă prin necoagularea sângelui. Dacă fibrinogenul nu poate fi convertit în fibrina în urma leziunii… în sfârşit, termenul de hemofilie este mai cunoscut.
Alţii spun că sânge albastru avea legătură cu culoarea blazonului nobiliar, alţii că este vorba despre o alunecare lingvistică din Franţa, „Par la mort de Dieu” (Pe moartea Domnului – limba franceza) a fost „compilat” in „Par la mort de Bleu”, „Parbleu”, „Sacre Dieu” (Sfinte Dumnezeule), „Sacrebleu”, „Par le sang de Dieu” (Pe sangele Domunului) şi, în sfârşit, a ajuns „Par le sang bleu”, alţii spun că acest sânge albastru înseamnă legătură de sânge cu Iisus (Sângele care curge este cel venos, neoxigenat, adică albastru şi nu cel arterial, oxigenat, roşu; de aceea „îţi tai venele” şi nu artelele).
Cred că cea mai probabil explicaţie este accea că în Evul Mediu aristocraţii spanioli afirmau că au „sangre azul” (sange albastru), dorind prin aceasta să arate că în venele lor nu curge sânge arab sau evreiesc. Denumirea provine probabil de la faptul că venele oamenilor cu piele albă apăreau de culoare albăstruie.
Cert este că apariţia expresiei este din perioada medievală şi nu de aşa mult timp, cum ar putea părea.
¿Cómo estás, princesa?
gigi capsunaru
@Bibli:
Ca de multe ori, bati campii ! Elegant, nimic de zis,
da’ tot aia se cheama !
Bianca spune un lucru si tu gugalesti si pui aici.
Merci.
Ideea este ca neamul romanesc a pierdut ierarhia valorilor normale si a adoptat arhetipurile de borfasi
politici (sau nu, dar tot borfasi se cheama) care au
umplut viata sociala. Faptul ca guvernele post ’89 au distrus sistematic cultura se resimte deja. Viitorul
este si mai negru. Si nu cred ca stanga, mama coruptilor, poate sa rezolve problema. Nici macar codul penal n-au fost in stare sa-l adapteze la
necesitatile tranzitiei. Dimpotriva l-au modelat pentru a favoriza descompunerea neamului.
Off, iar n-am timp sa te macelaresc mai bine.
Da’ imi revin eu. Astazi nu te salut. 18 mai 2008
mailman
Eu nu vreau sa-mi fie condusa tara de unul care e acolo doar pentru ca ta-su era deja în pozitie. Daca e ales de Dumnezeu sa-L guverneze pe El atunci. Eu nu l-am ales. Ne batem cu caramida în piept ca vrem sa eliminam nepotismul si venim cu idei din astea, pai se poate domnule capsunaru?
@bianca: undeva e o ironie în faptul ca ai drept de vot!
Bibliotecaru
@ gigi capsunaru
„Noroc” de tine că nu ai învăţat anatomie cu aceiaşi profesoară pe care am avut-o eu. Avea plăcerea să dea note sub 4 şi la cei care se pregăteau pentru admiterea la medicină. Altfel o doamnă desăvârşită şi, aş adăuga eu, foarte mămoasă cu noi elevii, mi-a lăsat o amintire puternică şi sper să fie sănătoasă şi în formă.
Cred totuşi că profesoara mea nu este subiect de Google. Dar te rog, caută explicaţia legată de hemofilie=”sânge albastru” şi dă-mi şi mie link, chiar sunt curios. Celelalte explicaţii le-am luat după Google, cum crezi că aş fi reţinut aceea succesiune de forme lingvistice, dar este evident că ştiam dinainte ce trebuie să caut, altfel de unde să găsesc. Ultima explicaţie, cea despre care am spus că e cea mai veridică, am rămas cu ea dintr-un film (din păcate nu-i mai reţin numele), în care un nobil conquistador explica unui „băştinoş” (cum se spune cool azi) cum stă treaba, fără a spune „sânge albastru”, ci doar că sângele are altă culoare; şi am regăsit informaţia pe internet.
Bibliotecaru
@ gigi capsunaru
Pentru că tot spui că bat câmpii, v-aş ruga să-mi faceţi o demonstraţie logică a următoarei probleme:
„De ce stânga generează corupţie?”
V-aţi susţine astfel şi afirmaţia „stanga, mama coruptilor”.
doinaş
articol stupid
„Cu toate că trăim în România anului 2007, româncele încă luptă cu dominaţia bărbaţilor, atât în domeniul afacerilor, cât şi în cel al politicii. Sunt însă şi excepţii. Cu o astfel de excepţie se poate mândri şi Maramureşul, prin Elena Covaci, preşedintele Departamentului de Femei a Partidului …… Acceptând să ne vorbească necenzurat despre viaţa ei, am văzut în Elena Covaci şapte personalităţi diferite: femeia de afaceri, omul politic, mama, femeia, credincioasa, bunul samaritean şi omul.”
Uite un articol care vrea sa fie laudativ.
Vezi enumerarea personalitatilor:
1. femeia de afaceri-se schimba prioritatile
2. omul politic- deci nu femeia politica
3. mama 4. femeia-remarcati ca sunt doua aspecte separate, fara tangenta una cu cealalta
5. credincioasa-deci nu omul lui Dumnezeu
6. bunul samaritean-asta e barbat
7. omul
Bun, si-acum vedeti ca, in imaginea publica, ultimul aspect in importanta este femeia per se. Asta dupa toate enumerarile …utilitare si relationale.
Agrrrrrrrrr!
Si asta este un articol scris de o femeie….ce sa ne mai miram de altele….
😀
Bibliotecaru
@ doinaş
Eu am bănuit mereu că femeile nu sunt oameni ci nişte extratereştrii veniţi că domine vieţile bărbaţilor. :)))))))
„mama şi femeie”, cu adevărat nimic biunivoc. Este evident că nu orice femeie este şi mamă. Până acum orice mamă era o femeie, iată că mai e foarte puţin timp până ce primul bărbat va naşte. Deci… 🙂
Bibliotecaru
Iaca un succes al femei române. În cadrul celei de-a 15-a sesiuni plenare a Camerei Regiunilor a Congresului Consiliului Europei (CPLR/CE), Ludmila Sfîrloagă, consilier judeţean în cadrul CJ Prahova, a fost aleasă în funcţia de preşedinte al Camerei Regiunilor a Congresului Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei.
Bibliotecaru
Apropo de promovarea femeilor în politica românească. Doamna Ludmila Sfîrloagă are o singură poză mititică pe net, deşi a fost candidat la alegerile pentru Parlamentul European. Spuneam la începuturile postărilor mele peste acest blog că informaţia românească pe site-ul Parlamentului European este văduvită de versiunea în limba română şi nu numai, iată însă că nu am putut găsi nici o fotografie a acestei instituţii numite Camerei Regiunilor a Congresului Consiliului Europei.
Cum să facem să ne cunoaştem oamenii politici, cum să facem să cunoaştem mai bine instituţiile care ne conduc existenţa?
gabicretu
@Consiliul Europei are mai multe organisme care reprezinta diversele puteri. Adunarea Parlamentara a Consiliului, Camera Regiunilor, etc… Nu este o institutie si nu cred ca are un alt sediu decat cel al Consiliului.
Ma bucur si o felicit pe colega mea!Cu certitudine, cum o stiu, isi ia in serios calitatea de reprezentanta a autoritatilor regionale romane si e mai buna decat colegii barbati romani.
organismele cu pricina nu conduc insa nimic. Consulta pagina Consiliului Europei. Functiile sunt prin rotatie pe tari.
Bibliotecaru
🙂
Mulţumesc mult pentru informaţie! Sunt puţin surprins pentru că mi se pare o mare reuşită câştigarea acestei funcţii şi nu văd nici un fel de reacţie media.
Am găsit şi eu câte ceva:
http://www.coe.ro/congresul.html#patru
Congresul este alcatuit din doua camere: Camera autoritatilor locale si Camera regiunilor. Adunarea bicamerala cuprinde 318 membri titulari si 318 membri supleanti, fiecare dintre acestia reprezentand alesul uneia dintre cele peste 200 000 colectivitati locale si regionale ale statelor membre ale Consiliului Europei. Camerele alterneaza in alegerea presedintelui Congresului pentru un mandat de doi ani.
Congresul se reuneste o data pe an la Strasbourg unde gazduieste delegatiile organizatiilor europene agreate, cat si pe cele ale catorva state nemembre, primite in calitate de invitati speciali sau observatori.
O Comisie permanenta, alcatuita din reprezentantii tuturor delegatiilor nationale, se intalneste intre reuniunile plenare ale Congresului in timpul sesiunilor de toamna si de primavara cu diferite comisii.
Eu încercam să ilustrez cumva următoarea ştire:
Membrii Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei (CE) l-au ales, ieri, pe turcul Yavuz Mildon preşedinte pentru doi ani, dar şi-au ales şi alţi doi preşedinţi pentru cele două camere ale Congresului. Românca Ludmila Sfârloagă, din partea Grupului Socialist, a fost aleasă preşedinte al Camerei Regiunilor, după ce, în trecut, a fost vicepreşedinte al forului. De asemenea, Ian Micallef, din Malta, a fost reales preşedinte al Camerei Autorităţilor Locale, funcţie pe care o ocupă din 2006.
Ei bine, nu am reuşit să găsesc o poză care să ilustreze acest eveniment decât după aproximativ 3 ore, timp în care am aşteptat. E drept că nu căutam tocmai acolo unde era informaţia, adică pe site-ul Consiliului Europei. Între timp m-am descurcat. M-am descurcat mult mai bine decât m-am aşteptat. Informaţia este, în continuare, greu accesibilă. În timp ce scriu aceste rânduri, domnul Tatulici reface sentimentul de aplaudaci de pe vremea congreselor PCR şi e foarte mulţumit. Viaţa asta… ca o roată, totul se repetă, totul se recondiţionează pentru poza de nou.
doinaş
Ma tot enerveaza articolul ala.
Nu e cam schizofrenic prezentata aceasta persoana?
Inteleg sa ai o imagine pentru toata lumea, una pentru cei dragi si una numai pentru tine, dar 7?
Dintre care 4 feminine si 3 masculine (asexuate?)
Bibliotecaru
@ doinaş
Păi cine poartă mai mare vină, unul care se bagă în seama publicând prostii sau cei care îl bagă în seamă acordându-i atenţie?
Totul a început cu un proces în America, o soţie şi-a dat în judecată soţul, cerând despăgubiri pentru timpul „pierdut” lângă el. Justificarea banilor era, pe de o parte, că dacă ar fi continuat să fie cântăreaţă ar fi câştigat nişte bani, pe de altă parte, că a fost gospodină şi mamă, înlocuind o servitoare şi o bonă. Cazul e real şi a dat naştere la inepţii şi inepţi. Nu e cazul să te superi pentru atâta lucru, un articol menit să umple o pagină de ziar. Eu sunt convins, de exemplu, că cea care a scris articolul, nu ştie ce este un „bun samaritean” (identifică termenul ca fiind, generic, cineva care sare în ajutor).
biancas
@bibliotecaru Desi nu-mi place deloc acest subiect, nu din motive de proletara, sau monarhista din traditie, ci, zic eu, un bun-simt ancestral care pune omul si frumusetea lui mai presus de reguli nobiliare de cacat – numai barbatii se imbolnavesc de hemofilie. Iti repet, subiectul nu-mi place. Daca sint o descendenta a cuiva sint a poporului om.