Congresul de la Reims (continuare)
Cuvintele cheie par a fi doua – UNITATE si REINOIRE. Realitatea nu pare la fel. Motiunile lupta intre ele. Cele patru ramase in lupta. Lupta prin colturi, afara,in salile special rezervate pentru ca sustinatorii fiecareia sa se intalneasca. Nici in plen nu lipsesc luarile de pozitii in favoarea unuia sau altuia.
Exista voci si impotriva curentului (social democrat si reformist). Sustinatorul motiunii UTOPIA spune ceea ce altii tac: cele mai puternice state ale lumii s-au intalnit astazi sa hotarasca soarta lumii. Niciunul nu e socialist intre sefii de stat din G7, prea putini in G20. Destinul lumii este decis fara noi. In plus, ceea ce este astazi evident este ca cosmetizarea capitalismului nu mai e posibila…
Apare si o schimbare de tema; de la ideologie, la aspecte pragmatice. Bernand Poignant prezinta criteriile de alcatuire a listei partidului pentru alegerile europene (primele alegeri de dupa Congres). Este inca seful delegatiei socialiste franceze in Parlamentul european. Nu mai candideaza.
Iata cateva:
1. Daca vreti sa fiti eficienti , nu-i innoiti prea tare; experienta europeana se castiga greu si se pierde repede.
2. Alegeti cu atentie dintre ei. Pe cei care muncesc acolo, nu stau aici pentru a pazi posturi ministeriale. Evitati-i pe cei care pleaca cu gandul de a se intoarce. Alegeti-i pe cei care se duc ca sa lucreze acolo, nu sa urmareasca ce se intampla aici.
3. Nu ii alegeti pe cei din grupul (era sa zic gasca) care va castiga alegerile in partid. Alegeti-i dupa calitatile lor individuale (de caracter, de implicare, de angajament politic) pentru a atinge obiectivele noastre.
4. Evitati cumul de functii; nu pentru ca e imoral si nedemocratic ci pentru ca si ceilalti evita. Daca are sarcini intr-o parte nu le mai indeplineste pe cele din partea cealalta. In acest timp, altii le indeplinesc.
Nu mai am decat putina baterie. (va continua)
Bibliotecaru
Dacă puteţi să mă ajutaţi, am o mare tulburare şi m-aţi ajuta răspunzând, în număr cât mai mare şi, desigur sincer, cu da sau nu, la următoarea întrebare:
Ştiţi cine a fost George Vraca?
Peter Gluck
@Bibliotecaru: DA!
gabicretu
@Bibliotecarule,
Salut!
Ai facut vreun pariu!? Ei bine, eu stiu cine a fost George Vraca, daca te referi la marele actor roman si nu la vreun candidat la alegerile „uninominale”.
Vocea lui este inconfundabila chiar daca stilul sau parca-i prea „teatral” pentru gustul contemporan…
Insuportabilul Gigi
pfiuuu, ce ghinion. Te lasam cu gura cascata. Cel mai de seama rol a fost Stefan cel cel Mare , in Apus de Soare.
Ioan Ivaşcu
Stimata Doamna Gabriela Cretu,
Ce stiti despre conferinta „Intercultural Dialogue”, organizata de PSE, la Bruxelles, in 10 si 11 decembrie 2008?
Cu stima,
Ioan Ivaşcu
N. Raducanu
@Bibliotecaru
Ce bizara intrebare! Ca om de varsta venerabila, am fost pe vremuri la piese cu Vraca. Dar tot asa s-ar putea intreba: Cine a fost George Calboreanu, sau Ion Storin, sau Ion Manolescu? Dar sa revin:
Micul dictionar enciclopedic din 1972 da portretul lui Vraca si arata : George Vraca (1896-1964), actor, artist al poporului. A jucat in piesele „Faust”, „Oedip”, „Richard III”, „Hamlet”, „Romeo si Julieta”, „Vlaicu Voda”, „Fantana Blanduziei”, si in filmul „Tudor”. Premiul de stat.
Imi amintesc ca si Camil Petrescu (fost director al Teatrului National) scrie in „Teze si Antiteze” ceva despre George Vraca.
doinaş
Si eu stiu!
Dar nu mai stiu daca am auzit Apusul de soare cu Vraca sau cu Calboreanu.
Bibliotecaru
Întâmplarea face că am propus cuiva spre ascultare un fragment din Hamlet recitat de George Vraca. Răspunsul receptat, provocat de acest gest fortuit, a fost ceva de genul… păi vii cu Hamlet în română? Măcar de era un actor adevărat. Am avut revelaţia că domnul cu care vorbeam habar nu avea despre cine vorbea, nu auzise niciodată de George Vraca. Ştiţi ce înseamnă asta? Înseamnă că trăim într-o ţară în care politica supravieţuieşte şi acoperă cultura. Toată lumea ştie cine a fost Nicolae Ceauşescu, nu foarte multă lume ştie cine a fost George Vraca. De unde această răsturnare de valori, nu ar trebui să fie invers? Se cheltuiesc miliarde de euro, investiţie în propagandă, pentru a aduce 453 de politicieni în parlament, în timp ce sute de actori, pe care eu îi consider sacri, stau în apartamentele lor nefolosiţi pentru că nu sunt bani pentru filme, sau sunt nevoiţi să joace în telenovele stupide ori să prezinte emisiuni la TV. Mă gândesc la asta şi simt fiori pe şira spinării. De aceea întreb, cu speranţă, “Ştiţi cine este George Vraca?”… pentru a nu muri ca român şi a mă naşte animal de povară cu steluţele europene în jurul capului, uitând de numele meu adevărat, reprezentat perfect de codul numeric personal înscris în Cardul de Identitate cu care pot călători oriunde în spaţiul european fără să simt nicăieri că aş fi acasă.
Eu mă simt din ce în ce mai golit de societatea în care trăim. Cei ce vin din urmă, cei ce ocupă locurile rămase libere, nu sunt mai buni decât cei de dinainte, care acum sunt duşi. Eu nu sunt produsul uman al acestei societăţi dezrădăcinate de fiinţa noastră milenară, lumea nu-şi mai aduce aminte de saltul în groapa cu ţepilor morţii lui Zalmoxis, românii nu mai gândesc româneşte. Ce pot face eu aici?
N. Raducanu
Stimata doamna Cretu,
Intrucat articolul dvs. despre Congresul PS de la Reims are la sfarsit un (va continua), m-am gandit sa fac un comentariu abia dupa ce veti incheia impresiile de la aceasta intalnire furtunoasa a socialistilor francezi. Vad insa ca urmarea intarzie, ceeace poate se datoreaza si faptului ca multi cititori ai blogului dvs. (printre care si eu) au preferat deocamdata sa raspunda la intrebarea off topic a lui „bibliotecaru”. Si totusi framantarile socialistilor francezi merita sa fie luate in seama, chiar si pentru experienta care s-ar putea trage de aici pentru social-democratii din Romania. Deci care sunt concluziile la care ati ajuns dupa acest Congres ?