Consiliul National. Ce nu s-a spus!
Am lăsat să treacă câteva zile intenționat, pentru iubitorii de detalii. Între timp, au putut citi intervențiile personalităților din partid pe blogurile lor; dacă nu au făcut-o încă, le pot găsi la adresele cunoscute. Mai mulți membri PSD sunt bloggeri activi, decât politicieni activi… Documentele oficiale ale Consiliului de găsesc pe pagina Atelierele viitorului.
S-au propus numeroase soluții, votat rezoluții, completat programe; multe dintre ele sună bine, sunt fundamentate; unele, puține, sunt chiar vizionare pentru România. Proiectele energetice propuse de Iulian Iancu pot primi atributul care pare exagerat. Programele, in general, pot fi taxate drept serioase și realiste; prea realiste, totuși; adică perfect mulate pe realitatea zilei de azi. Acesta este un defect. Ca să nu mă dezmint, voi scrie despre ce a lipsit, din punctul meu de vedere, la Consiliul Național. Nu spun cine a lipsit, deși anumite absențe au fost remarcate de participanți.
Mai întâi, trebuie făcuta o precizare, daca mai era necesara. Reprezint stânga stângii de la care se revendica partidul. De-a lungul timpului, liderii s-au temut de curente si moțiuni; s-a văzut in ele pericolul divizării; dar tocmai timpul a dovedit ca alte aspecte, deloc ideologice, sunt mult mai periculoase pentru unitate decât formularea unor poziții mai radicale decât cele ale majoritatii care se exprima si decide in partid; majoritatea tăcuta nu se știe cu cine ar vota si ce opinie are… Aceste poziții diferite sunt clarificatoare si utile; permit comunicarea cu mai multe grupuri sociale si reprezenta interese care nu s-ar regăsi altfel in ideologia unica. Feministele din tara noastră știu ca pot avea in mine un interlocutor pe care nu l-ar găsi (nici căutând cu microscopul, iertare!) printre liderii actuali ai partidului. Cei care considera preferabil un stat laic amestecului curent dintre puterea politica si cea sacerdotala, de asemenea. După ambiguitatea zilei de ieri – in care nu a fost clar daca este omagiat un fost rege sau monarhia personificată – cei nelămuriți pot fi siguri, totuși, ca exista republicanii convinși in partid; mă număr printre aceștia.
După aceasta scurta declarație de principii, sa revenim la Consiliul National. Voi începe cu proiectul economic.
Teza 1
Partidul s-a prezentat ca o forța puternica de administrare, nu ca un factor politic de schimbare.
A lipsit curajul de a vorbi despre cauzele profunde și a asuma explicit un program de schimbare fundamentală care să nu ofere doar paliative pe termen scurt ci o altă Românie pe termen mediu și lung. S-a vorbit despre schimbarea modelului dar nu s-a spus explicit care model trebuie schimbat. S-au propus unele măsuri care merg în direcția bună dar nu s-a spus explicit care este direcția. Cei care au urmărit lucrările – din afara si din interior – au plecat incredintati ca alternanta la guvernare in 2012 nu este doar de dorit si posibila; ea este mult mai probabila acum. Cei care se așteptau la o alternativa mai așteaptă inca…
As fi vrut sa se spună si nu s-a spus:
„Modelul economic al României acceptat implicit in ultimii 20 de ani a fost eronat. Si noi am fost naivi/ pacaliti de discursul neoliberal al piețelor atunci când am guvernat; am reușit sa asigurăm creșterea economica dar am fost prea optimiști atunci când am confundat-o cu dezvoltarea economică; a treia cale nu era calea spre bunăstare ci spre o societate a inegalității crescânde si subdezvoltării; a fost o capcana in care am cazut. Economia bazata pe investiții străine, exporturi si forța de munca ieftina este caracteristica tarilor de lumea a treia; acest model – de creștere fără dezvoltare – trebuie schimbat!
Investitorul străin, odată cu mobilitatea nelimitata a capitalului, se muta frecvent dintr-un loc in altul pentru a profita de forța de munca ieftina si facilitățile fiscale create; nu are interes sa-si asume responsabilități sociale sau de mediu nici sa facă investiții ridicate in cercetare si tehnologii avansate. Cazul Nokia nu este caz izolat; este tipic.
Exporturile sunt afectate de factori necontrolabili precum scăderea puterii de cumpărare pe piețele străine, schimbările de preferințe in rândul consumatorilor, apariția unor furnizori mai competitivi, etc. Ele trebuie stimulate dar nu pot constitui baza cererii. Stabilitatea producției autohtone trebuie sa se bazeze pe cererea autohtona!
Nu exista forța de munca ieftina in Uniune Europeana. Exista doar forța de munca prost plătita. Menținerea remunerării scăzute a determinat exodul peste granițe a unei parți semnificative a forței de munca active si a permis menținerea unei cereri interne reduse. Salariile scăzute nu funcționează in interesul producătorului autohton mic si mijlociu decât in mod aparent; in fapt, in lipsa unei capacitați ridicate de absorbție a pieței interne, numeroase activități economice nu se pot dezvolta (de exemplu, inițiativa privata in turism presupune ca oamenii sa meargă in concediu; in număr mare, nu ca excepție…). In același timp, sistemele de asigurări sociale sunt afectate de salariile scăzute; menținerea ratelor relativ ridicate ale contribuțiilor la asigurări sunt cauzate de numărul in scădere al contribuabililor dar si de nivelul scăzut al salariilor! Acesta este cauza principala a scăderii calității resurselor umane; in timp, se creează un cerc vicios; lucrătorul plătit prost ajunge slab educat si hrănit, cu sănătatea precara, nu va putea sa ofere condiții care sa asigure măcar mobilitatea sociala a copiilor; va avea valoare reala mai mica intr-o lume in care calitatea resurselor umane face diferența.
Politica de relaxare fiscala folosita ca principal mijloc de stimulare a investițiilor a avut rezultate nesemnificative pentru ca s-a aplicat nediferențiat; casa de jocuri de noroc si brutăria au fost tratate egal de bine sau egal de rău. Aceste politici trebuie înlocuite cu altele – de exemplu, o bancă pentru IMM-uri – care sa acorde finanțări in funcție de calitatea proiectelor si nevoile societatii. Domeniile avansate tehnologic si cele care ridica gradul de prelucrare (valoarea adăugata) a produselor autohtone vor fi in special avute in vedere; industria alimentara este un asemenea domeniu! Cei șapte miliarde de locuitori ai planetei trebuie sa mănânce; sa începem prin a-i hrăni pe cei 20 de milioane de romani!”
(continuarea, mâine)
As putea pleca de la aceasta afirmatie:
“Labor is prior to, and independent of, capital. Capital is only the fruit of labor, and could never have existed if labor had not first existed. Labor is the superior of capital, and deserves much the higher consideration.” Abraham Lincoln
Medusa
Îmi place ce spui, dar oare liderii PSD vor avea răbdare să asculte şi să priceapă?
Aud că dacă USL câştigă alegerile (situaţie foarte probabilă), nu se renunţă la cota unică.
gabicretu
@Au inceput sa dispara propriile mele comentarii de pe blog!? Am raspuns Medusei cam asa:
In actuala alianta ar fi si foarte dificil sa se renunte total la cota unica, chiar daca faptul ar fi dorit de toata lumea; aliatii nostri sunt mai curand neo-conservatori (in sens romanesc) decat social liberali (in sens european).Discursul moderat al lui Crin Antonescu la Consiliul National a fost o mare surpriza (dar eu nu mai cred in Mos Craciun; declaratiile legate de politicile economice facute de liberali in mod curent nu-mi dau voie).
De ascultat, nu ma asculta decat cei care cred cam acelasi lucru (foarte putini). Eu continui totusi sa scriu/spun pentru ca am o datorie (fata de cei care au facut posibil sa pot scrie si spune altceva).
Adrian Grom
1. Et pluribus unum 🙂 Unitate în diversitate. E un principiu mult mai bun decât unitatea de monolit în jurul unei singure idei. E diferenţa între cei care mizează totul pe un singură carte şi cei care au o bibliotecă în spate.
2. Dintotdeauna cei care s-au bazat pe forţele proprii au prosperat şi au trăit muult mai bine decât cei care au cerşit cu mâna întinsă. Nu spune nimeni să refuzi o investiţie străină. Dar e o prostie să crezi că e UNICUL mecanism de propăşire economică. Singurul mecanism e cel prin care se pune bază pe IMM-uri (astea nu pleacă nicăieri din ţară, mai mult, tot ce fac rămâne în ţară) şi muncă. Da, e nevoie de multe ori de un lider de piaţă (vezi Dacia – care generează enorm de mult prin contractele pe care le face cu furnizori secundari).
3. Nu cota unică e problema. Ci modul în care se facilitează investiţiile şi, mai ales, reinvestirea. E firesc ca până la un anumit nivel de bogăţie să se dorească o cotă cât mai mică de impozitare (la un venit de 1000 de euro, diferenţa între 16% şi 32% se simte. La un venit de 10 000 de euro, diferenţa se simte mult mai puţin – prima mie de euro e cea care contează mai mult în sentimentul de bunăstare. O impozitare progresivă riscă sa distrugă mult mai mult dacă treptele sunt stabilite de aiurea. Aici e avantajul cotei unice – protejează veniturile mici şi medii. Sunt prea puţine venituri mari care să fie acum taxate la sânge!). Dar ceea ce se face cu profitul este însă esenţial pentru dezvoltarea economică – dau un exemplu, din altă ramură 🙂 dar simbolic: toţi cei plecaţi la muncă în Italia au trimis bani acasa pentru … construirea de case. Au investit masiv în cărămizi, betoane şi forţă de muncă necalificată. Practic au îngropat banii. Singurii care au profitat au fost firmele producătoare de materiale de construcţii şi câteva de construcţii. Banii aceia sunt acum morţi. Firmele de construcţii au dat faliment, cei care lucrau acolo sunt şomeri. Dacă toţi acei bani ar fi fost INVESTIŢI în ceva productiv…. .
4. Prostia cu tratarea nediferenţiată e mare. E foarte mare. Eu unul aş scuti de nenumărate taxe şi impozite pe oricine creează locuri de muncă pe termen lung! Nu atât profit sau alte alea… Locuri de muncă! E ceea ce a făcut Roosevelt cu NewDeal-ul lui. Şi reguli clare, transparente. Care să blocheze din start deviaţii precum Enron sau altele de acest gen (nu întâmplător Dwight Eisenhower – deşi republican! nici măcar nu s-a atins de New Deal, l-a lăsat să funcţioneze neschimbat!).
Ar mai fi multe de spus dar… iar abuzez de spaţiu… 🙂
gabicretu
@Adrian,
Spune, spune! Multe lucruri sunt de spus și discutat. Nu am adăugat încă partea următoare pentru că este cazul să mai lămurim puțin din ceea ce am spus.
Ai mare dreptate cu locurile de muncă; dar și aici este o problemă. Mulți dintre cei mai dotați copii în ultimele două decenii nu s-au făcut doctori sau profesori sau arhitecți sau ingineri. S-au făcut finanțiști și avocați. Explicația este relativ simplă: remunerarea este în raport invers aproape cu importanța și nevoia socială a respectivelor profesii. Un avocat bun la 30 de ani aproape nu mai are ce-și dori (material vorbind). Cel mai bun doctor la 30 de ani de-abia începe…
Asta se repetă și la alte niveluri; nu găsești un electrician bun nici de frică dar vezi o mulțime de body-guarzi (sic!). Și atunci se pune întrebarea – ce fel de locuri de muncă vrem să creăm, cum pregătim oamenii și cum remunerăm.
Medusa
Gabi, te rog citeşte propunerile USL pentru bugetul 2012 şi spune-mi sincer, care din cele 10 propuneri ţi se pare de stânga:
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-10574680-zece-propuneri-ale-usl-pentru-bugetul-din-2012-victor-ponta-boc-cheltuit-miliard-euro-din-fondul-rezerva-pentru-primariile-pdl-unpr.htm
Of, of!
gabicretu
@Medusa,
Of, of! S-a vorbit degeaba la Consiliul Național!
Cu excepția cotei variabile de TVA (adică una mai mică la produsele agricole, pe ideea că astfel vor scădea prețurile la mâncare, în avantajul celor mai dezavantajați)nu regăsesc ideile discutate.
Oricum, chiar și cele bune, sunt prezentate astfel de nu pot fi recunoscute.
Mă uit la la măsura referitoare la contribuțiile la fondurile de pensii administrate privat; contribuțiile obligatorii la pilonul 2 sunt una dintre cauzele deficitului actual al fondului de pensii de la pilonul 1. Aceste contribuții cresc progresiv, de la an la an.
Voiau să spună să nu se crească această contribuție de la 2,5 la 6%, cât ar trebui să fie în 2016, ci să se mențină doar la nivelul actual; se poate preveni creșterea deficitului și nu mai aruncă banii aiurea; în anul de grație 2008 administratorii fondurilor de pensii din pilonul doi în UE au obtinut recordul de -18% rata medie a profitului (este un minus în față!); nu s-a îmbunătățit cine știe ce situația. Noroc că la noi nu era încă funcțional!
Accentul pus aiurea a scos în evidență că se vor transfera banii în continuare și nu faptul că nu se va mai mări cota.
Iar ideea că, dacă reduci cheltuielile, reduci furtul, este mortală; știi de câte ori am criticat această repetată eroare la români – când ceva nu merge, în loc să-i ameliorăm funcționarea, îl desființăm!
Îmi pare rău să spun asta, dar chiar și ideiile ce pot fi suspectate ca pozitive (v. cea de mai sus) au fost prezentate într-o formă care este și greu inteligibilă de omul obișnuit și total neatractivă; măcar dacă ar fi sunat bine la urechile cuiva, tot aș fi înțeles. Dar nu înțeleg!
Se fac eforturi disperate pentru a se pune în practică butada care spune că poți alerga de unul singur și să ajungi pe locul doi…
Adrian Grom
Poftim, spun 🙂
Din cite stiu eu, alegerea unei profesii se face in raport atit cu valoarea ei financiara dar si cu importanta pe scara sociala. (ca tot pomeneam de Eisenhower – a avut o ordonanta pe parcursul razboiului, un om de o calitate rara si care i-a fost de nepretuit ajutor. Dupa razboi, a fost evacuat de proprietara in State pe motiv ca a fost doar sluga lui Eisenhower… diferenta de perceptie a importantei..).
Evident ca avocatii sint perceputi acum ca fiind pe val (faptul ca au aparut sute de facultati de profil…si ca dureaza doar 4 ani scolarizarea nu cred ca ajuta la o selectie mai buna). La fel si finantistii. Profesiile ce necesita multa munca sint aruncate la gunoiul istoriei. Pina cind o lipsa imensa de Medici, Profesori, Ingineri, etc (intentionat am scris cu majuscule!) va readuce finantarea si importanta in acele zone. Putini cred ca reactioneaza ca mine: am avut o prezentare la Tarus Media, pe E-Health. Antevorbitorii mei au insirat o serie intreaga de titluri… Eu unul am preferat sa ma prezint simplu: medic de familie, Feresti, Vaslui. Si am strins cel putin la fel de multe, daca nu mai multe aplauze, decit multe titluri … goale. (lucrarea a fost facuta cu 2 superbe colege dar ele au zis ca prezint mai bine… deci meritul e colectiv!!).
Apropo de doctori, recunosc asta stiu cel mai bine. Am predat un semestru la o scoala de asistenti medicali. Unul din lucrurile pe care le-am spus acolo, spre intelegere a fost urmatorul: Cariera unei asistente (nu sint sexist, dar 99% din corpul asistentelor e .. feminin. Rarii barbati NU sint preferati de pacienti decit in cazuri exceptionale)incepe la 21 de ani (liceu plus 3 ani postliceala). Cariera unui medic incepe la 27 de ani cel mai devreme (6 ani facultate + 3 ani m.f.) sau si mai mult. De la 21 de ani ai timp sa iti faci casa, familie, copii, etc. Pe cind un medic are nevoie sa fie salarizat din start pentru a compensa acesti ani pierduti de tinerete. Cumva am impresia ca au inteles de ce apare o diferenta intre corpul medicilor si cel al asistentilor – e una din problemele majore ale relatiilor medic – asistenta. Dar nimeni nu explica nimanui, in nici o scoala… de aici privitul de sus al medicilor si … viceversa.
Adrian Grom
Ups. Am dat drumul din greseala…
Esentialul cu locurile de munca e ca sint multe care sint subreprezentate si prost platite. Dar de care e nevoie. Rolul statului e sa gestioneze acest deficit. Si sa suprataxeze (financiar, moral, etc) supraproductia acolo unde chiar nu e nevoie de atitia. (saptamina trecuta am fost la un seminar pe tehnici de recrutare, impreuna cu mai multi recrutori – una din colege era pe o firma de paza si spunea ca trendul incepe sa fie renuntarea la agenti de paza si inlocuirea cu sisteme electronice … deci nici prea multi bodyguarzi nu vor mai fi… 🙂 ).
Nimeni nu se poate substitui statului in privinta asta, pentru ca piata fortei de munca e o problema de decenii in timp ce majoritatea firmelor implicate (aici includ institutiile de invatamint!!) au termene de ani, maxim de un ciclu scolar. E ca si cum pui lupul paznic la oi daca lasi programarea locurilor pe mina lor.
Cit priveste estimarea exacta… sa fim seriosi. Statul poate gresi. Pentru ca e facut din oameni. Dar se poate corecta. Poate ajuta la recalificare. Poate face reconversie. Dar distrugerea definitiva a unor destine care au plecat intr-o cariera gresita nu o plateste nici o institutie privata… ci tot statul, vazut ca totalitatea cetatenilor unei tari…
gabicretu
@Adrian,
Ai ajuns foarte aproape de adevar; sunt domenii care nu pot fi reglate de piață (v. teoria cererii si ofertei pe care tot ne-o aruncă în ochi cei de dreapta). Medicina si educatia sunt cele doua esentiale. Statul trebuie sa gestioneze aceste servicii publice care nu pot si nu trebuie sa devina servicii economice.
Nicio societate actuala intreaga la minte (sic!) nu-si poate permite sa educe doar pe cei care pot plati si sa ofere ingrijire medicala doar bogatilor. In acelasi timp, tinerii care aleg calea dificila – sa se faca medici, de exemplu – trebuie stimulati sa o faca; e nevoie să creăm acele oportunitati minime care sa le permită să învețe și lucreze, să iubească și să se înmulțească (lucrurile bune!)
Nu ne putem permite ca să urmăm caracterul ciclic al dezvoltării capitalismului, să zicem că e criză și să lăsam vreo două generații analfabete, vreo câteva epidemii să se răspândescă, etc. căci trebuie să facem economii!!! Dacă nu se înțelege asta, suntem pierduți!
Bibliotecaru
Nu va fi niciodată lipsă de forţă de muncă pe un anumit domeniu pentru că perioada de învăţare este lungă şi salariile mici. Experienţa ţărilor cu o economie avansată arată că acolo unde ar trebui să fie găuri sociale… sunt emigranţii. Astfel cei care emigrează în America vor ajunge foarte puţini la salarii mai mari de 100 de mii dolari pe an, majoritatea vor ocupa tocmai posturile de medici, ingineri şi profesori în zonele în care aceste posturi nu au salarii mari (pentru că sunt şi posturi cu salarii mari, una e să ai un cabinet particular de chirurgie estetică şi alta este să fi medic stagiar la urgenţe).
gabicretu
Biblio,
Ai vrut să spui pe dos!? Adică – vom avea mereu lipsă de forță de muncă pe anumite domenii pentru că pregătirea durează mult, etc…
Ileana
Gabi,
Cred că lipsa de competenţă şi de corectitudine la toate nivelurile are un efect mult mai grav decît o politică mai de dreapta sau mai de stînga aplicată educaţiei şi sănătăţii. Ceea ce se vede cu ochiul liber este haosul creat de inconsecvenţa etc
gabicretu
@Ileana,
Atunci propun să tăiem cu consecvență toate cheltuielile publice în învățământ; fiecare guvern să fie consecvent în atitudine și corect în aplicarea deciziei!Să privatizăm toate spitalele încă neînchise!
Bineînțeles că există multă incompetență; dar ea vine din lipsa educației, pregătirii, culturii, viziunii pe termen lung; este efectul, nu cauza. Mai vine și din nepotrivirea între persoană și sarcină, de asemenea.Asta ține incompetența altora, de la alt nivel….
Adrian Grom
@bibliotecaru : da, americanii isi permit sa isi astupe propriile gauri cu emigranti. Pentru ca sint atractivi. Franta are un deficit de aproape 100 de mii de locuri de munca pentru medici. Am zeci de colegi (in curind sute!) care au plecat, pleaca si vor pleca (de la un contract cu statul roman, in care esti tratat ca un hot si urmarit mai rau decit Jean Valjean pleaca intr-un sistem in care singura birocratie e reteta data pacientului, comunitatea locala e prima care se ingrijeste de nevoile medicului proaspat venit, samd). Singura tara din care noi am atras emigranti e … Basarabia. Adica de fapt tot romani! Da, mai sint citiva medici arabi ramasi dupa ce au facut facultatea pe la noi. Si… cam atit. Dar daca medici ar mai veni, sa zicem, profesori de unde scoatem?? Poate ar fi mai usor cu inginerii? Pai de ce sa vina la noi ingineri constructori? Exemplul cel mai tembel cu putinta mi l-a dat un inginer constructor chemat sa faca o expertiza si sa dreaga o casa construita cu … meseriasi. Aceia i-au spus viitorului proprietar: dom’le, inginerii astia sint prosti! Cer prea multe materiale! Noi stim, am lucrat in Israel si iti facem o casa super si foarte ieftina. Fara gluma, in momentul in care au intrat in casa, casa a inceput sa tremure. De prisos sa adaug ca au iesit instantaneu. Pentru ca mesterii au pus doar pereti de caramida, nu au calculat nici un fel de stilpi, de structura sau calitate a betonului pentru plafon. Casa a trebuit darimata.
Fata mea e acum in clasa I. In ritmul in care s-au schimbat ideile la Ministerul Educatiei, ma astept ca in urmatorii 8 ani sa se schimbe de cel putin 5 ori modul in care va intra la liceu. Imi pare rau dar sistemele din tarile civilizate NU se schimba dupa cum bate vintul politicii. Din contra, multe din institutiile superioare de acolo se lauda cu traditii neintrerupte si moduri eficiente de predare, catalogate ca atare de zeci de ani. Oare de ce?
Costa mult sa produci oameni cu studii. Ne costa pe toti. Daca ei pleaca, pierdem toti. Mai mult decit efortul investit pina atunci in ei. Pierdem si tot ce ar fi putut realiza aici, linga noi.
Si totul pleaca de la ideea unora ca sint mai experti decit..expertii. Cind am prezentat la Euripa o mica informare despre medicina din ruralul romanesc la sfirsitul prezentarii mi s-a pus o intrebare: daca as avea trei dorinte, pe termen scurt, mediu si lung, ce mi-as dori. Pe termen scurt am raspuns ca ar fi un contract cadru bun pentru anul 2011 (NU s-a indeplinit). Pe termen mediu am spus ca dreptul la negociere si nu un dictat unilateral al unui monopol (CNAS). Iar pe termen lung am spus ca as dori sa fac doar medicina. Oare de ce primele doua au fost cam incomprehensibile pentru colegii europeni in schimb au aplaudat-o spontan pe ultima?
Asa cum zidarii iau locul inginerilor, la fel se petrece peste tot in Romania – impostura ia locul profesionistilor. Rezultatul – o casa ce trebuie darimata.
@ileana – in teorie dreapta crede in autoreglare, stinga in reglare constienta. Ai dreptate, incompetenta e universala, nu are legatura cu orientarea politica. Un exemplu istoric arata ca problema rezida in natura oamenilor si nu in orientarea politica propriu-zisa: Diocletian a crezut ca solutia depopularii Imperiului Roman sta in obligarea fiilor sa faca meseria tatalui si in stabilirea unor preturi fixe. A esuat, accentuind depopularea si a reusit si destabilizarea pietelor. Ceea ce dorea el – cresterea populatiei – se rezolva printr-o politica pro-oameni si nu impotriva lor. Iar fixarea preturilor a venit foarte bine speculantilor de rang 2-3 din structura imperiala – cereau taxele in forme noi si faceau platile in forme vechi. Asta a distrus definitiv increderea populatiei in corectitudinea politicii imperiale. Principial stabilirea de preturi maximale ajuta populatia saraca sa acceada la cumpararea de marfuri. Practic detinatorii de marfuri preferau sa retina marfa si sa o vinda pe echivalentul unei piete negre, la preturi muult mai mari decit daca ar fi fost lasati in pace. Obiective bune, mijloace proaste.
Avantajul unei politici pe termen lung e ca nu tine cont de fluctuatiile pe termen scurt ci doar de nevoia pe termen lung. Pe termen scurt e posibil sa avem mai multi profesori sau medici. Pe termen lung s-ar putea ca numarul lor sa fie insuficient. SI NU POT FI CREATI PESTE NOAPTE!
Bibliotecaru
@ gabicretu
Nu, cred că am spus corect.
Bibliotecaru
@ Adrian Grom
Stimate domn,
Franţa ia medici de peste tot din lume. Şi eu am o cunoştinţă medic în Franţa. Dacă s-ar anunţa că francezii cer medici (adică aşa cum cer şi cei din Spania căpşunari, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei ANOMF), cu siguranţă că şi-ar acoperi deficitul fie şi numai din Europa de Est.
România, este adevărat, primeşte cetăţeni din Republica Moldova, mulţi dintre ei fiind educaţi chiar în România. Dar nu numai, în curând va începe o migraţie a chinezilor… deja bazele sunt puse pentru o astfel de situaţie (de ce credeţi că tot urmăresc eu ştirile din China pe blog?). Dar nu numai China se pregăteşte o emigraţie spre România, sunt şi multe alte ţări. Cât ar merge de prost în România, un medic privat supravieţuieşte în limitele decenţei. Mai mult… sper că nu uitaţi că dl. Raed Arafat a ajuns până în poziţia de secretar de stat in Ministerul Sănătăţii, semn că dimensiunea competenţei şi determinarea poate învinge imobilitatea.
Răsfoiţi un pic printre doctori…
http://www.doctorbun.ro/doctori/
şi puteţi vedea că există ceva nume exotice printre doctorii României. Nu mulţi, dar există. Desigur, este probabil ca Franţa să aibă, în acest caz, mai mulţi medici buni decât România, asta este deja altă discuţie.
Bibliotecaru
@ Adrian Grom
Şi apropo de contractul bun.
NIMENI nu poate da răspuns la o întrebare simplă, de ce medicina este astăzi în pragul dezastrului când în valoarea absolută nu putem vorbi despre o cădere a bugetului Casei Naţionale în ultimii 10 ani? Undeva banii se scurg, de ce nu spune nimeni unde anume?
Ileana
Gabi,
Nu cred că demonstrarea prin reducere la absurd poate lămuri ceva în cazul de faţă. Ştim prea bine că politica de dreapta nu se defineşte printr-o eliminare a serviciilor publice, iar cea de stînga are de dat explicaţii în legătură cu prea marea generozitate faţă de categorii obişnuite să aştepte( aici nu mă refer la pensionari sau la oameni cu dizabilităţi) Dacă treburile merg atît de prost în învăţămînt şi sănătate este pentru că alocarea de fonduri, multe sau puţine, nu poate înlocui simţul răspunderii în cheltuire. Şi, ai dreptate, mă refer la incompetenţa la orice nivel.
Cum – necum, se va reuşi performanţa creării unui popor abulic/depresiv, fără cultură şi fără minimă civilitate, dacă mai continuă disputa pe falsa problemă a dreptei vorace şi a stîngii populiste. E o mare uniune consensuală(!) între toate forţele politice, cînd e vorba despre a accede la putere şi a păstra puterea. În rest, e ori discuţie academică, ori de cafenea, ori demagogie pură. Discursul superior despre binele naţiei face obiectul preocupărilor individuale, fiindcă nu-i văd pe colegii tăi să aibă cu adevărat nevoie de perspectiva ta asupra lucrurilor. Ce vrei? Ei sînt politicienii…
Adrian Grom
@bibliotecaru’ Pleasee, nu imi ridicati mingea la fileu. Cunosc mult prea bine situatia din sistem. Evident, nefiind doctor, nu cunoasteti cum recruteaza Franta medici – daca o sa vedeti un doctor la ANOFM… scuze, dar e o gogomanie imensa. La fel ca si avocatii sau sau notarii, doctorii NU stau la coada la somaj. Exista nenumarate firme de recrutare care umbla peste tot si recruteaza. Singurii medici someri sint proaspetii absolventi care inca nu si-au selectat specialitatea si doresc sa dea rezidentiatul. Cei care au specialitate deja stiu foarte bine unde vor sa ajunga. Intre recrutorii din strainatate si sistemul national exista si patura intermediara a reprezentantilor firmelor de medicamente. Cit despre iminenta migratie chinezeasca… scuze, dar pregatirea curiculara intraeuropeana e suficient de vraiste. Una extraeuropeana e …. complet altfel. Si nu cred ca va doriti ca in loc de o reteta sa primiti un tratament cu 20 de ace…
Si nu umblati in sistem privat. Banii care se cheltuie in sanatate in Romania sint intr-o proportie URIASA in sistemul pastorit de asigurarea obligatorie, via CNAS. MS mai are o contributie prin programele nationale.
Pe de alta parte intrebarea cu contributia la FNUASS e legitima. Si va pot da un exemplu de 2 cifre: bugetul CNAS in 2008 – 15,7. La acel buget s-a putut plati totul in sistem, fara intirzieri si fara restante. Bugetul din 2009 – 14,6. In 2010 – incasari de 12,6 si … prevederi bugetare (prin completare de la bugetul de stat) de …. 17,6!!! 17, 6 miliarde lei noi!
Singurul capitol care a crescut semnificativ in cheltuielile OFICIALE ale CNAS sint cele cu medicamentele. Ooo, nu, nu medicamentele luate de oricine de la medicul de familie. Cele din programele nationale, aprobate de MS si comisiile de acolo. Nu intimplator un ministru si-a dat demisia. Nu din cauze de constiinta. Ci pentru ca CNAS a insistat pe clawback… care afecteaza listele, pastorite de MS… etc. E o frumoasa cauza si efect.
Dar daca urmariti FNUASS veti avea surprize mari! Foarte mari. Pentru ca trebuie comparat cu bugetul national si cursul euro/leu. Si veti vedea ca, de fapt, a avut o crestere mica dar sigura pina in 2004, apoi o stagnare in 2005-2006 si o crestere decenta in 2007-2008. Va las sa va distrati ce s-a intimplat in 2010 – 2011… aveti executia bugetara CNAS aici – http://www.cnas.ro/informatii-publice/bugetul-fnuass/evolutia-fnuass
PS – il cunosc personal pe dr. Arafat. Daca ar fi ramas sa pastoreasca SMURD as fi fost primul care sa puna bani pentru a i se ridica o statuie. Dar o lege a lui Murphy spune ca fiecare ajunge la nivelul maxim de incompetenta. Intrebati ambulanta, medicina de urgenta si UPU (dar nu numai!) despre efectele favorizarii excesive a unui serviciu extrem de util (SMURD) in dauna serviciilor clasice (una din consecinte este adresabilitatea excesiva a UPU – medicii de acolo NU au voie sa refuze nici un pacient, in consecinta, TOTI pacientii care au chef de analize complete, se duc la UPU! – a cui o fi fost ideea asta? 🙂 ).
Daca mai aveti intrebari, va raspund, cu multa placere!
gabicretu
@Ileana,
Cu cine vorbesti!? Eu obișnuiesc, ar trebui să știi, să mă adresez persoanei cu care port dialogul; dacă mă adresez vreunui om generic risc să primesc alte răspunsuri decât cele așteptate.
”Știm prea bine că politica de dreapta nu se definește printr-o eliminare a serviciilor publice”. Cine știe asta!? De unde a aflat!? Când s-a schimbat schimbarea!? Vreau să aflu și eu!!! Nu vrei să-l întrebi pe Dinu Patriciu!?
@Adrian,
Mulțumesc de ajutor! Biblio este foarte curios și bibliotecar, trebuie să ai grijă :). Pe mine m-a terminat deja :).
@Biblio,
Adrian e primul doctor printre prietenii noștri comuni. Poate înțelegem și cum merge sistemul ăsta…:)
Bibliotecaru
@ Adrian Grom
Păi de ce să nu vă ridic la fileu? Nu fac bine că vă dau şansa unei exprimări mai complete. 😀
Stimate domn,
Nu pot să spun că am cunoştinţă asupra sistemul prin prisma meseriei de doctor… cum am spus însă cunosc ceva despre doctori, de la doctori…
Spuneam Dacă s-ar anunţa că francezii cer medici (adică aşa cum cer şi cei din Spania căpşunari, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei ANOMF), cu siguranţă că şi-ar acoperi deficitul fie şi numai din Europa de Est.
Deficitul forţei de muncă într-o ţară cu salarii mari din Uniunea Europeană sau Statele Unite sau Canada… este ceva ce ţine de politica statului şi nu neapărat de imposibilitatea găsirii acelei forţe de muncă. Canada de exemplu avea pe vremuri nevoie de tăietori de lemne unde a înţărcat mutu iapa… şi i-a adus din ţări ca România, Spania are nevoie de căpşunari şi îi ia din România, şi aşa mai departe. Au început să apară chiar anunţuri de tipul Adecco ricerca urgentemente 400 Operatori data entry per un week end. Si richiede diploma, buona conoscenza di Word e Internet, autonomia operativa e buone capacità relazionali. deschise întregii Europe.
Piaţa muncii s-a deschis, mai ales pentru piaţa muncii din Europa. Deputaţii noştri europeni chiar se zbat ca românii să aibă aceleaşi şanse pe piaţa muncii europeană cu cei nativi din ţările bogate ale Europei. Cu avocaţii şi notarii este altceva pentru că există nişte condiţii speciale de practică… dar nu are sens să intru în amănunte. Eu vroiam să spun că deficitul de cadre medicale din Franţa nu este din lipsă de medici.
Când vorbeam despre chinezi nu mă refeream la faptul că vor da năvală 100 de mii de specialişti în acupunctură, spuneam că vor veni chinezi care se vor naturaliza în România şi vor învăţa aici medicina. Evident că nici cei cu acele nu sunt de lepădat, medicina tradiţională chinezească este deseori foarte eficientă. În sfârşit… românii pleacă de la un timp foarte mulţi în China pentru diferite tipuri de operaţii, în special cele legate de neurochirurgie şi celule stem.
Nu ştiu ce înţelegeţi dumneavoastră prin sistem privat. Eu mă refeream nu la o Casa Privată de Sănătate… Eu mă refeream la Cabinetele Medicale Individuale.
Relativ la domnul Arafat, am aceiaşi părere… trebuia să rămână la SMURD.
Cât despre acele cifre bugetare… trebuie să vă răspund cu ceea ce spunea acum câteva luni chiar preşedintele României, „Dacă ne referim la sănătate, pentru că şi diminuarea surselor de arierate în sănătate este esenţială – eu sunt de acord că trebuiesc mai mulţi bani pentru sănătate, dar cât mai mulţi? Pentru că am un exemplu – în 2000 bugetul sănătăţii era un miliard, astăzi e peste 4 miliarde de euro şi asistenţa medicală este mai proastă.”
Adrian Grom
@bibliotecaru’ Imi ridicati mingea la fileu dar … Pe tema asta pot discuta enorm si..s-ar putea sa abuzam de blogul lui Gabi 🙂 .
Punctual:
Franta a anuntat ca are nevoie de medici (deficitul lor este de vreo 100 de mii, de toate specialitatile – a fost generat de faptul ca au scolit foarte multi in anii 60 si acum acea generatie iese la pensie si abia acum au implementat un plan nou de scolarizare, care sa le acopere deficitul). Doar ca anuntul lor s-a facut pe canale speciale. De ce? Pentru ca medicii NU vor merge in nici o tara din lume la oficiul de somaj. Este o profesie suprareglementata, cu anumite caracteristici. Are propriile metode de a supravietui. Nu se poate compara sub nici o forma cu modul de recrutare a capsunarilor.
Chinezii care vin intr-o alta tara NU se naturalizeaza. Majoritatea ramin chinezi si dupa 200 de ani. Pentru ca sint invatati sa respecte legile sint considerati buni cetateni. Dar nu vor deveni sub nici o forma americani, francezi. Sau romani. Europa e un talmes balmes aparent de religii, nationalitati, etc. APARENT. Practic avem cu totii aceeasi mostenire data de mostenirea imperiului roman, a crestinismului si ceva ramas de la modul tribal de organizare german. Un est european devine foarte repede un vest european pentru ca impartaseste de fapt aceleasi valori fundamentale. E ca ruda saraca de la tara ce nu a vazut metrou si sare in sus cind aude: atentie se inchid usile! Dar dupa o saptamina e la fel de calm ca si cei care merg de o viata cu metroul. Cultura orientala sau din extremul orient sint insa complet diferite de modul occidental (da, si Romania, si Rusia fac parte din sistemul occidental!) de a vedea lucrurile. Cei care se adapteaza aici sint cei care renunta la modul lor cultural. Acestia sint insa o minoritate foarte restrinsa. Majoritatea vor ramine fideli modului lor cultural. Singurii orientali care au mentalitate occidentala, pentru ca au trecut printr-un proces istoric asemanator Europei, sint japonezii. Nu intimplator sint si un succes economic, de talie occidentala. Nu intimplator au devenit foarte repede o putere militara si numai faptul ca au intilnit una din cele mai puternice tari occidentale i-a oprit sa ramina o putere militara. (nu va lasati amagiti de modelul de succes al zonelor speciale chineze – au aplicat aceeasi gindire politica de acum 300-400 de ani – daca nu se poate fara barbari, atunci le lasam citeva locuri in care sa faca porturi si au inlocuit porturile cu zone speciale. Deocamdata.)
Multi romani pleaca in China din 2 motive: uneori e mai ieftin si exista diferente majore de etica. Experimentele medicale sint de neacceptat in etica occidentala. Chinezii nu au asemenea bariere. Cit despre metode alternative de tratament… sa le lasam deoparte. Singura medicina care isi recunoaste eficienta e pusa la zid tocmai din acest motiv. Ca recunoaste ca nu e 100% eficienta. TOATE celelalte forme, asa zis alternative, ascund cu foarte mare grija esecurile. Nici una din acele forme nu are curajul sa accepte metoda studiilor dublu orb si a statisticilor. Prefera sa se ascunda sub sintagme de genul – 2000 de ani de experienta (medicina moderna are 2500!), e naturalaa (si alcaloizii sint naturali!), nu strica (ihim, cite cazuri in care strica am vazut) si alte asemenea concepte. Mintea umana are nevoie de miracole. Medicii refuza sa fie acoperiti de mantia vindecatorului miraculos.
Sistem privat inseamna sistem sustinut de plata directa a pacientului sau din asigurari private (de obicei si facultative). In sistem exclusiv privat functioneaza foarte putine cabinete sau spitale. Majoritatea cabinetelor asa zis private au medici care lucreaza acolo citeva ore pe zi, in rest in sistemul platit de CNAS – iar pacientii platesc frumusel taxa la cabinetul privat si apoi sint indrumati pentru tratamentul propriu – zis sa ceara trimitere de la medicul de familie si sa se interneze la spital. O modalitate cruda de a obtine veniturile necesare pentru o profesie ce trebuie platita mai bine decit altele (concluzie europeana!). Sau multe din spitalele asa-zis private au de fapt la baza un contract cu CJAS (pentru ca sint costuri foarte mari, reale, imposibil de acoperit prin plata directa a pacientului). Idem si multe lanturi de policlinici. Singurul sistem privat existent acum este cel in care citeva firme mari platesc asigurari pentru angajatii lor. In rest, sistemul privat este o iluzie in ochii pacientului si o modalitate de a profita de restul sistemului.
Va rog… nu comparati in euro anul 2000 cu anul 2010. E o prostie. Comparati cu bugetul anului 2000 si cel din 2010. E ca si cum as spune ca o piine costa in 89 4,5 lei si acum e doar 2 lei deci e de doua ori mai ieftina! http://ro.wikipedia.org/wiki/Produsul_intern_brut_al_Rom%C3%A2niei
PIB-ul din 2000 era de 40,2 miliarde euro. In 2010 de 122. Deci de patru ori mai mare. Cheltuielile in sanatate NU sint absolute ci relative pentru ca implica plata de salarii, utilitati, etc. care sint relative la puterea de cumparare. 70% din bugetul unui spital se duce pe salariile personalului. La noi sau in orice spital european sau american. V-am spsu ca singurul capitol hiperinflat in cheltuielile CNAS sint cele cu medicamentele. Atit. Ca presedintele vrea sa bage mina adinc in acesti 4 miliarde de euro acum e problema lui. Daca dvs il credeti, va veti trezi la anul si fara bruma de sistem care e acum. Si va deveni problema noastra. (nu il cred atit de prost incit sa nu stie ce v-am expus mai sus. Doar o face pe prostul pentru naivi!)
Bibliotecaru
@ Adrian Grom
Nu pot şi nu am de ce să vă contrazic în cele ce le spuneţi mai sus. Eu doar adaug şi altceva pe lângă cele ce le spuneţi.
PIB-ul a evoluat, este adevărat, pe de altă parte valoarea serviciilor medicale în euro nu a crescut la fel de spectaculos în euro şi nici preţul în euro al medicamentelor nu a crescut de 4 ori. Personal eu cred că banii se scurg cumva spre „firmele partenere” şi apoi spre clasa politică. Gândiţi-vă că între timp s-au dat afară cadre medicale, cu nemiluita, s-au închis spitale, s-au comasat, s-a introdus co-plata, s-au redus programele de sănătate, s-au micşorat domeniile de înscriere în gradul de handicap, s-a făcut o presiune pe concedii medicale, reţetele gratuite şi compensate nu mai sunt atât de gratuite pentru că pacientul plăteşte diferenţa dintre cel mai ieftin medicament şi cel scump pe care îl cumpără, SIUI-ul urmăreşte acum totul, există deja reţeaua care urmăreşte eliberarea reţetelor, spitalele sunt pe roşu şi bolnavii îşi cumpără materialele de acasă, sunt vânaţi neasiguraţii şi puşi să plătească… După tot acest efort de „eficientizare” şi o sumă în euro de patru ori mai mare la buget… serviciul medical este de cel puţin 10 ori mai slab ca în 2000?
Stimate domn,
Oricât m-aş chinui, este prima dată când aud că o creştere a PIB-ului dăunează grav sănătăţii. Absolut corect, o creştere a PIB-ului înseamnă o creştere a bugetului sănătăţii pentru că acesta se stabileşte ca procent din PIB, sub nici o formă nu sunt în logica în care creşterea bugetului înseamnă înrăutăţirea radicală a calităţii serviciilor şi nu creşterea lor.
Nu pricep ceea ce spuneţi despre cabinetele private. Din zona mea se vede în felul următor. Dacă ai o trimitere de la medicul de familie, te poţi duce cu trimiterea la cabinetul privat, policlinica privată, spitalul privat… tu nu plăteşti nimic, pentru că eşti asigurat, şi privatul ia banii de la Casă. Dacă nu ai trimitere şi nu te duci la spital în calitate de asigurat, adică te duci de capul tău, plăteşti din buzunar. Nu au toţi privaţii contracte cu Casa? Nu primesc toţi bani de la casă atunci când consultă şi tratează un asigurat?
Poate greşesc, dar din câte ştiu eu şi spitalele sunt plătite funcţie de ceea ce fac, adică funcţie de punctajul obţinut din servicii şi consultaţii.
Adrian Grom
Punctual si … repede.
1. Cheltuielile in sistemul de sanatate sint PREPONDERENT cheltuieli de personal. Creste salarizarea, creste si cheltuiala. Nu are nici o legatura cu calitatea serviciilor. Pur si simplu s-au adaptat cheltuielile la cresterea generala a salariilor.
2. Va inselati! Preturile medicamentelor au crescut! Prin modificarea medicamentelor, producatorilor etc. Acum 10 ani, de exemplu, prima intentie de tratament in HTA era captoprilul(ma rog, pe duca) si crestea steaua enalaprilului. Acum enalaprilul (evident, mai scump decit captoprilor dar si mai eficace) e inlocuit de alte IECA. Mai scumpe, evident. Samd.
3. Ceea ce s-a facut prin comasare, inchidere si alte prostii a la Cseke, nu reprezinta economii fundamentale! (10 spitale inchisa consuma cel mult cit unul judetean!). Efectele perverse se vor vedea in 2-3 ani. De fapt FMI a cerut reducerea paturilor de spital, uitind sa adauge scumpe! Pentru ca patul de spital costa ceva la Cucuietii din Deal si muuult mai mult la spitalul Elias!
4. SIUI nu urmareste nimic. SIUI e atit de incompetent incit abia se urmareste pe sine. Nu confundati intentiile cu realitatea. SIUI nu e capabil sa analizeze nimic, nu e in stare nici macar sa urmareasca platitorii sau neplatitorii corect, are nenumarate hibe (stiati ca demonstratia celebra cu Basescu a fost facut INCHIZINDU-SE toate legaturile cu exteriorul ca nu cumva sa pice in timp ce prezidentul se juca la butoane??)
5. Sistem privat in Romania = fara finantare de la FNUASS. Cabinetele de medicina de familie sint integral private ca manageriat si proprietate dar traiesc exclusiv din contractul cu CJAS. Nu pot fi considerate private pentru ca acceseaza fonduri bugetare (sa lasam faptul ca FNUASS nu ar trebui sa fie bugetar, e cu totul alta discutie). Orice cabinet, spital, policlinica, laborator care obtin finantare de la FNUASS NU sint private. Nu sint proprietate de stat dar nici private nu sint. Fac parte din sistemul de asigurari sociale.
6. Confundati cresterea absoluta in cifre cu cea relativa. Repet, daca am acum in buzunar 1 euro pot cumpara 2 piini. Cite piini cumparam in 2000? (mai sint si alte corecturi, inflatie, etc). Nu cresterea in cifre absolute conteaza ci procentul din PIB alocat sanatatii. Care e ultimul din Europa. 3,5% in timp ce alte state au peste 6 pina la 10%. Procentul din PIB este cel care decide adevarata forta financiara a sanatatii… Nicidecum cifrele absolute (va asigur ca 4 mld euro ar face in orice stat african cu populatie identica cu a Romaniei un paradis din punctul de vedere al sanatatii. Dar la salariile si costurile de acolo!!!)
Bibliotecaru
@ Adrian Grom
Vedeţi? Dacă v-am provocat un pic la discuţie… au apărut şi dimensiunile relevante ale crizei sistemului sanitar. Ce concluzii se pot trage din ceea ce le spuneţi.
6+1.
Creşterea de patru ori a bugetul ar trebui să îndemne creşterea de 4 ori a salariului în euro pentru toţi şi creşterea de 4 ori a costului în euro pentru servicii… plus încă ceva pentru că avem micşorarea numărului de salariaţi şi scăderea calităţii serviciilor. Sunt de acord că preţul pâinii în euro a crescut (nu ştiu dacă chiar de patru ori), asta pentru că în evoluţia euro raportat la preţul internaţional al aurul se poate constata o creştere de patru ori. Asta s-ar putea traduce prin faptul că puterea de cumpărare a monedei euro a scăzut de patru ori.
De aici se extrage o concluzie uluitoare totuşi… De-a lungul timpului PIB-ul a crescut exclusiv din motivul devalorizării euro-dolarului. Faptul că există o creştere a PIB-ului României „pseudo” sau falsă, la fel ca şi creşterea economică raportată de domnul Boc, şi de fapt înseamnă o scădere ca putere de cumpărare… este una. Cealaltă concluzie este că atunci înseamnă că toate „Ţările Bogate”, deşi raportează evoluţii pozitive, nu fac altceva decât să sărăcească de foarte mulţi ani dând impresia bunăstării. Germania pleacă în anul 2000 cam de pe la 2,2 şi a ajuns pe la 3,4 mii de miliarde de dolari, deci mult sub noi (nu am găsit datele în euro… pentru că ar putea fi deja în scădere, dat fiind că USD-ul a tot scăzut în timp faţă de euro). Asta înseamnă că în timp ce la noi puterea de cumpărare s-a cam menţinut sau a crescut un pic, la ei a scăzut de trei sau patru ori.
Deja încep să am o părere mai bună despre politicienii României. 😆
2.
Şi acum problema medicamentelor. Înţeleg că medicamentele devin mai bune şi mai scumpe. Devenind mai scumpe, devin inaccesibile. Devenind inaccesibile, nu mai tratează bolnavii. Cu alte cuvinte, îmbunătăţirea medicamentelor înseamnă, în mod real, lipsa medicamentelor.
Dacă vine un rege al asfaltului la medic cu hipertensiune arterială i se recomandă ce e mai scump, respectiv ultimul răcnet de inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei, pentru salariaţi se prescrie nişte inhibitori mai de pe vremea lui Ferreira şi Ondetti, în timp ce pentru pensionari hipertensiunea arterială se combate cu plimbări luuuuuuungi.
Captoprilul e pe ducă? Asta chiar e o veste proastă pentru mine…
3.
În momentul în care se închid centrele sanitare (spitale, policlinici, cabinete), este normal ca spitalul judeţean să fie ocupat şi de cazuri nu foarte grave, cazuri ce altfel ar fi fost tratate loco mai ieftin, cum bine spuneţi. Atunci poate că cel mai bine ar fi redeschiderea centrelor închise şi dotarea lor superioară pentru a ajunge cât mai puţine cazuri în spitalul judeţean.
Care ar fi soluţia optimă? Cum credeţi (la ce nivel) ar trebui să fie utilată o unitate comunală de urgentă, ce cadre medicale şi ce aparatură medicală.
4.
SIUI a avut multe variante, una mai proastă decât alta. Cel mai rău este că acest SIUI „muşcă” puternic din timpul necesar consultaţiei şi serviciilor. Cu cât sunt mai multe date de introdus, cu traficul pe internet este mai greoi, cu atât mai mult SIUI ocupă timpul de consultaţie cu actul birocratic.
Prima variantă era aceea cu actualizarea lunară care dura de nu se mai termina, poate o oră sau mai mult pentru că se verifica înregistrare cu înregistrare… şi nici introducerea nu era mai rapidă. Nu mai vorbesc despre faptul că trebuiau depuse raportările electronic şi pe hârtie.
Această variantă nouă, în care se operează online, cade pentru că sunt prea mulţi utilizatori în acelaşi timp în ceea ce în sisteme se numeşte packet flooding, adică acţionează precum un denial-of-service attack. Problema se va amplifica în fiecare lună pentru că bazele de date sunt în permanentă creştere ceea ce duce la creşterea neîncetată a timpul de acces. Deci va fi şi mai rău.
5.
Soluţia ar fi deci privatizarea CNAS, eventual apariţia altor case de asigurări de sănătate private, care să nu fie în subordinea CNAS, pentru a asigura concurenţa? Cu aceasta să se permită asiguratului să aleagă casa de asigurare sau să facă o asigurare suplimentară la o a doua casă… Acestea să verse o parte din venituri la bugetul de stat pentru a se asigura medicina de urgenţă gratuită…
Adrian Grom
1. NUUUU. Cresterea PIB-ului si efectele cresterii asupra vietii noastre tine de economisti. Nu ma bag acolo, nu e treaba mea. Treaba mea insa depinde de procentul din PIB alocat pentru sanatate. Costurile reale in sistem depind de marimea asta, NU de valoarea absoluta alocata. Doar ceea ce importam (destul de putin, in raport cu suma totala) depinde de aceasta valoare absoluta in euro/dolari. Majoritatea cheltuielilor au loc tot in tara si de aceea e important procentul si nu valoarea absoluta. (totusi, ca o paranteza, bunastarea generala a populatiei nu tine atit de marimea absoluta a PIB-ului cit de redistribuirea rezultatelor cresterii economice… vedeti indicele Gini pentru Europa si SUA! Pe de alta parte alegeti sa nu tineti cont de inflatie. Inflatia e un mecanism foarte pacatos si greu de inteles. Sa il lasam economistilor).
2. Va explic altfel problema medicamentelor – Steve Jobs a avut parte de un transplant. Costurile sint uriase. Acum sint in State mii de oameni care au nevoie de acelasi gen de interventie. Vor muri, pentru ca nu are cine sa le plateasca acesti bani. Cam la fel e si cu medicamentele. In pretul unui medicament nu intra simplul cost de productie la banda rulanta. Intra tot mecanismul de R&D – cercetarea initiala a formulei, experimentele, verificarea sa nu dea erori, testele pe culturi de celule, apoi pe animale de laborator, apoi pe oameni, apoi certificarea, aprobarea, etc… Aceste costuri au devenit uriase din cauze obiective (cresterea sigurantei si a eficientei) dar si subiective – se sufla de zece ori in iaurt inainte de a scoate ceva nou pe piata – vedeti tam-tam-ul absolut inutil pe vaccinarea HPV. Oameni care nu pricep nimic din mecanismul vaccinarii si-au dat cu parerea, la fel cum ai sta pe marginea drumului si ai accepta ca orice trecator sa isi bage surubelnita in motor, desi habar nu au de mecanica auto.
3. Nu exista solutii absolute. Nu pot afirma ca redeschiderea si superdotarea unor spitale locale ar reduce costurile in sistem (desi problema e pusa prost – nu costurile sint mari ci finantarea este mica dar avem pretentia sa functioneze ca la o finantare superadecvata!). Managementul in sanatate este o chestiune delicata de echilibru intre dotarea cu personal adecvat, studii privind preventia si posibilitatea de tratament cit mai eficient, apelarea cu moderatie la metode hiperscumpe de diagnosticare si tratament, multa etica si morala, dreptul pacientului de a refuza sau de a accepta… Numai notarii facuti pe banda rulanta (intepatura la Cseke) cred ca sistemul e ca in fabrici – costurile fixe ramin aceleasi, indiferent de marimea productiei si atunci e mai ieftin pe scara larga. Dar, in principiu, exista o serie de factori care contribuie la economii in sistem (atentie – sanatatea e scumpa, costa si NU este economic eficienta decit in masura in care reduce starea de boala si creste starea de sanatate a populatiei. E la fel cum platesti RCA-ul si conduci prudent, ca sa nu il folosesti, ca sa platesti la anul mai putin!). Astfel: preventia bolilor este cheia de bolta. E muuult mai ieftin sa previi decit sa tratezi. Pasul urmator e sa mergi pe sisteme clasice, eficiente medical si care sint mai ieftine decit toate metodele noi, frumoase, experimentale (aici apar etica, simtul clinic al medicului curant, educatia pacientului – ca nu trebuie sa isi faca CT pentru o banala sinuzita, samd). In acest context, evident ca e mai ieftin sa folosesc medicina de familie in loc de ambulatoriu, ambulatoriul in loc de spital, internarea de o zi/de zi in loc de internarea clasica.. samd. De asemenea e mai ieftin sa concentrez inalta tehnologie in citeva locuri (e nevoie de 10 mii de CT pe luna – un aparat functioneaza zece ore pe zi si 25 de zile pe luna. asta inseamna ca am 500 ct-uri la un singur aparat, deci am nevoie de 20 de aparate. Nu le voi imparti la 20 de spitale comunale, ci voi aduce 15 in centrele importante si voi lasa 5 in regiuni, pe criterii geografice, pentru a reduce deplasarea pacientului. Sau le pot duce pe toate 20 in judetul alaturat, cu spital universitar, ca reduc costurile aparaturii – mentenanta, etc. Dar deplasarea pacientului? Pierderea economica prin scoaterea lui din circuit? Cheltuiala inutila cu deplasarea de aiurea? Costurile colaterale sint neglijate de diriguitorii de ocazie, pentru ca sint indirecte si nu fac obiectul neuronului lor…) . In concluzie, FIECARE situatie trebuie evaluata in parte si plecat de la premise ce usureaza viata pacientului si munca medicului. Cresterea starii de sanatate, in cele din urma, e muult mai eficienta si plateste din plin pretul initial.
4. SIUI e facut pe un sistem de baze de date gratuit de la Microsoft. Pentru sistemele ce depasesc 5000 de utilizatori, Microsoft cere taxe ca sa dea o versiune buna. Economieee. Atit doar ca sint peste 27 de mii de utilizatori de SIUI. Si primeste date proaste de la pensii, SEIP, etc…
5. Solutia nu e privatizarea CNAS. Acolo unde sistemul este exclusiv privat (SUA, Olanda!!) lucrurile merg de la prost la foarte prost. Scump si numai pentru bogati. Acolo unde sistemul este reglat de un stat corect si constient (Anglia, Franta, Spania, Germania) desi exista probleme, starea de sanatate e mult mai buna, pe bani mai putini. Casele private au un singur scop, la fel ca asiguratorii RCA si CASCO – sa incaseze cit mai multe prime si sa plateasca cit mai putin daune. De aceea sint superbe pentru 2 lucruri – asigurarea facultativa si controlul obligatoriu al starii de sanatate (nu te controlezi, nu iti decontez!). In Europa sistemul obligatoriu de asigurare acopera intre 60 si 90% din banii cheltuiti. Restul sint asigurari suplimentare. Un sistem cu posibilitate buna de reglaj este cel conceput pe III piloni – o asigurare obligatorie, o asigurare suplimentara, obligatorie dar in sistem privat si asigurarea facultativa, pentru cei care isi permit si vor servicii de inalta performanta.
gabicretu
@Adrian,
Ai un ajutor aici:
http://www.criticatac.ro/wp-content/uploads/2011/09/Krugman2_BT-cap.-11.pdf
Poate Krugman este mai convingător, dacă Biblio rezistă…
Adrian Grom
@gabi – Multumesc! 🙂 In principiu subiectul este pentru mine foarte usor. L-am studiat de nevoie (in loc sa imi fac meseria)si am ajuns expert. Dar orice mina de ajutor e binevenita. Fata de contrele cu unii dintre colegii mei, aici e doar o simpla explicatie…
PS – am uitat – captoprilul este ineficient si e scos din tratamentele curente din cauza faptului ca are o rata de injumatatire foarte rapida si atunci poate apare o tensiune oscilanta, intre prizele de medicamente. Sugerez transferul spre enalapril care isi mentine concentratia eficienta intre administrari si cu numar mai mic de administrari.
Bibliotecaru
@ Adrian Grom
4. SIUI oferit de Microsoft? Gratis? Nu ştiu cine va spus aşa ceva. Sau poate aşa o fi, nu ştiu, că s-a schimbat destul de des. Din ce ştiam eu acum mulţi ani… Contractul este de pe vremea domnului Tăriceanu. Contractul e cu SIVECO. Infrastructura informatică este Hewlett-Packard care este şi integrator de sistem… Costurile programului au fost mai mari de 100 milioane euro. Dacă după atâţia bani soluţia a fost gratis sau un banal Microsoft Enterprise edition, SQL Server 2008 R2 de 10 mii de euro… nici nu mai contează. Evident, fără doar şi poate, la un moment dat intervine şi Serviciul de Transmisiuni Speciale, ca peste tot unde sunt ceva baze de date ce trebuiesc spionate. 😀
5. Aşa mă gândeam şi eu, 3 piloni. Dar în sistem mixt. Respectiv o asigurare de urgenţă plătită de la buget (de care să beneficieze şi asiguratul şi neasiguratul) plus o contribuţie la asigurare obligatorie spre un fond privat (care să preia practic asiguratul de astăzi ce plăteşte contribuţie din salariu) şi o asigurare facultativă „de lux” pentru cei care vor şi îşi permit o calitate superioară.
Practic un sistem de tip Beveridge, funcţional în Anglia şi Spania pe care le-aţi citat mai sus. Contribuţia obligatorie la fondul privat ar trebui să acopere co-plata din sistemul Beveridge cu un sistem parţial tip Bismark. Astfel s-ar folosi avantajele Beveridge, adică accesul liber la servicii de urgenţă pentru toţi cetăţenii, medicii serviciilor de urgenţă sunt fie salariaţi, fie plătiţi în funcţie capitaţie, un sistem uşor de suportat pentru populaţia săracă (care este îngrijită fără nici un cost) şi cu o stare de sănătate bună a populaţiei, eliminând dezavantaje precum birocraţia, lipsa de stimulente pentru medici sau amânarea la nesfârşit a actului medical din cauza aglomeraţiei… cu cel de al doilea pilon şi cel de al treilea pilon care induc şi medici bine plătiţi, deci servicii de înaltă calitate pentru asiguraţii cu venituri şi „de top”.
3. Eu nu vorbeam de super dotare a unei policlinici de comună (să zicem la cele de peste 5000 de locuitori, nu la toate). Evident, nu vorbeam de dotări de tipul Computerului Tomograf. Ei ar putea să moştenească totuşi dotările spitalelor mai mari când acestea se retehnologizează. Cred că este acceptabil să poţi face o radiografie pentru a pune o mână sau un picior în gips, or o radiografie pentru dentist, eventual un ecograf ceva mai vechi (bănuiesc că pe la 30 mii de euro se pot lua toate), câteva truse de mică chirurgie, un sterilizator… să spunem 50 de mii de euro cu totul. Mi se pare o investiţie rezonabilă pentru 4 sau 5 ani.
Dacă apar condiţiile minime, precis vor veni şi cei câţiva doctori necesari, eventual cu cabinete private.
2. Eu înţeleg că anumite medicamente sunt mai eficiente şi mai scumpe, pe de altă parte, oamenii erau trataţi de medici şi acum 50 de ani cu medicamentele ieftine de atunci. Măcar erau trataţi cu ceva şi nu lăsaţi să privească în reţetă ştiind că nu-şi pot lua nici un medicament. Mai nou văd că este un curent de a prescrie suplimente alimentare.
Şi-mi imaginez tot felul de dialoguri…
Domnule doctor, am retinopatie diabetică… ce să iau? Păi ia nişte Maxiven, una pe zi… Costă mult, domnule doctor, că am pensie mică? Nu mult, un milion de lei cele 30 de tablete. Supliment de vitamine cu extracte vegetale… extract de Ginkgo BILOBA, extract de scoarta de pin maritim… cum adică pin maritim?, la ăştia cresc pinii pe fundul mării!?!
Al naibi Algocalmin este cancerigen. Toate sunt cancerigene, dar mai ales alea ieftine… şi eu ce fac, că numai cu Algocalmin îmi trece migrena… îmi omoară neuronii? Păi migrena îi trimite în vacanţă, la SPA?
Domnule doctor, luna viitoare mi se mai dă insulina gratis, că de la farmacie ar costa 10 milioane de lei şi pensia mea e de 7 milioane…
Ceva nu este în regulă… oamenii se simt abandonaţi pentru că se văd în imposibilitatea de a se ajuta şi de a primi ajutor. Rămân cu plimbările lungi… asta dacă mai pot ieşi pe stradă.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Să înţeleg că vreţi să mă vedeţi înfrânt… 😆
Frumos…
Adrian Grom
4. Nope, SIUI nu e facut de Microsoft. Macar ar fi mers. Platforma pe care e construit e pe mocaceala de la Microsoft. Cunosc foarte bine ce e cu SIUI-ul, ne luptam cu porcaria asta de pe vremea cind nici nu se stia ce inseamna acronimul SIUI in restul populatiei. Cistigatorul contractului nu a fost HP, initial. Ei s-au pomenit cu el atunci cind au cumparat Compaq. Proiectul a fost demarat in 2000! Evident, SIVECO, a intrat repejor pe fir. Sa va spuna cei de la APIA sau de la Ministerul Educatiei ce bine functioneaza aplicatiile lor, tot de la SIVECO. Sau modul in care cei de la ORACLE criticau SIUI la inceputul anilor 2009. Apoi cind au intrat si ei… tacereee!
STS-ul a fost cooptat ca solutie de transmitere a datelor (ca la orice aplicatie SIVECO!! inclusiv cele de la APIA!). Nu atit pentru siguranta cit pentru ca initial erau singurii care reuseau sa transmita date din orice colt de tara. E trist ca trebuie sa apelezi la servicii speciale pentru ceva ce orice sistem civil ar trebui sa faca.
A.. costurile oficiale DIRECTE sint mai mari de 180 milioane de euroi. Cele indirecte nu pot fi cuantificate. Pentru comparatie, am auzit la E-Health cum vor austriecii sa faca cam acelasi gen de informatizare… in timp, cu primii doi ani aproape exclusiv pentru gasirea solutiilor de comunicare intre furnizori si intre furnizori si servere, etc…
3. Corect. Dotarea minima necesara e una, dotarea realmente necesara e alta… Multe pot fi refolosite, necesarul trebuie adaptat si la cerintele locale.. Dar pentru ca toate astea sa se intimple trebuie ca managementul sistemului de sanatate sa nu mai fie facut dupa urechea unor maimute cocotate in posturi de ministri… Si ca prima grija sa fie catre pacientii si platitori si nicidecum pentru economii prost intelese sau interesele unor … cheltuitori de fonduri.. Dar pentru responsabilitate reala mai avem de asteptat…
2. Acum o suta de ani cocaina si heroina erau indicate ca medicamente, inclusiv pentru copii. Asta e progresul. Si, din nefericire, costurile de productie pentru unele medicamente sint foarte mari. Ca la avioane. Costul unui Concorde e muuuult mai mare decit al aparatului lui Bleriot. Exista doua solutii la problema dvs. Prima e cresterea veniturilor astfel incit costurile sa nu mai fie atit de mari, raportate la venituri. Asta e treaba politicienilor. A doua e folosirea unor alternative ieftine, acolo unde se poate. Asta e partial treaba medicilor (macar o buna parte din ei incearca) si partial treaba tot a politicienilor (liste de medicamente, reglarea pietei, etc). Judecati cine nu isi face treaba.
Bibliotecaru
@ Adrian Grom
Vedeţi, în sfârşit ajungem undeva… mai am o întrebare relativă la punctul 3.
Legat de problema unităţilor sanitare în localităţi mici. Cum se obţin banii necesari achiziţiei unui aparat. La cine anume se cer? În cazul unităţilor de tip CMI fiecare şi le cumpără singur rămânând să îşi recupereze apoi banii din plata serviciilor şi consultaţiilor (ei practic fac o afacere), dar la o unitate „de stat”?
Adrian Grom
He, hee, buna „afacere” .. De exemplu – un electrocardiograf – NU se deconteaza din contractul cu CJAS. Se .. taxeaza. O electrocardiograma = 10 lei. Valoarea unui electrocardiograf decent – 5000-7000 lei. Deci e nevoie de minim 500 de EKG-uri pentru amortizare, nicidecum profit! Fara a socoti consumabile sau curent. Sau fiscul. Sau alte costuri directe si indirecte. Numarul mediu de EKG-uri CU taxa pe luna = 10 maxim 20. Se excepteaza urgentele cind o faci si fara bani, ca iti moare omul in fata. Timp de recuperare a investitiei ? Minim 2-3 ani. Si am socotit foarte optimist!!
Cu alte cuvinte eu imi bag venitul brut dintr-o luna intr-un aparat din care incep sa scot profit peste vreo 3 ani… Evident, in acea luna nu maninc, nu platesc salarii, taxe, impozite, nimic… Sa nu mai zic ca durata de viata a aparatului nu ar trebui sa depaseasca 5 ani…
E drept, pot salva vieti prin detectare precoce de infarct, pot descoperi diverse boli cardiace cu mult inainte de a fi manifeste clinic… Dar, iote al dreacului medic, vrea sa traiasca pe spinarea pacientilor.. Mai bine iau trimitere si ma duc la oras…
Fara o sustinere serioasa financiara dotarea la nivelul CMI sau al unitatilor mici este o himera. Strict contabiliceste privind costurile nu se justifica. De aia s-au inchis. Ca s-au contabilizat eficiente economice ca cea expusa mai sus. Doar ca sanatatea nu se masoara asa….
PS – evident ca, atita vreme cit avem buna credinta si dorinta de a intelege si a explica, ajungem la un consens. Singurii care nu doresc asta sint cei care acum decid in sanatate.
Bibliotecaru
Eu nu am spus că este bună, dar trebuie să se urmărească, ca în orişice afacere, profitul şi principiile economice. Amortizarea în mai puţin de 3 ani este destul de bine pentru o afacere, nu asta ar trebui să sperie ci lipsa unei clădiri care să poată fi folosită în scop medical.
Eu întrebam care este mecanismul prin care o unitate „de stat” obţine fonduri pentru achiziţia aparatele. Cum anume se obţine finanţarea.
Adrian Grom
Ce e aia „unitate de stat”? Spitalele sint de stat? Nu. Spitalele au urmatoarea situatie – apartin, in general, comunitatii locale sau judetene (spatiile, terenul). In 2000 poate puteau fi considerate de stat, deoarece MS le detinea, impreuna cu aparatura. Acum… Nu sint nici private. Pentru ca avem situatia clara a unor spitale private – gen Arcadia la Iasi.
Din punct de vedere financiar spitalele depind de contractul cu CJAS. Nu e finantare, e contract. Ai cazuri, esti platit. Nu ai… nu ai nici resurse. Desi pompierii nu sint platiti daca sint incendii ci doar pentru a fi acolo cind e nevoie. De aceea exista o firma de soft care vinde un program care maximizeaza codurile de boala astfel incit spitalul sa poata obtine maximum de bani de la CJAS. Risu’plinsu’….
Revenind la intrebarea de baza. O redefinim: cum poate un spital/ambulatoriu de specialitate/unitate sanitare neprivata si in contract cu CJAS (suna grotesc, asa e..) sa obtina finantare? Prin donatie! (mai exista filantropi). Prin reinvestirea banilor primiti de la CJAS (aceeasi problema ca in postarea anterioara – aceia de fapt sint bani pentru activitatea curenta, nicidecum pentru investitie). Prin bunavointa MS care mai face achizitii (deloc in ultima vreme). Cu programe europene. De la autoritatea locala. Singurele resurse proprii sint banii de la CJAS. Restul de la mila altora.
PS – intr-o fabrica de suruburi o amortizare in trei ani o fi rentabila. In fabrica de sanatate este o pierdere catastrofica. Am colegi care regreta profund investitia in EKG. Investitia in sanatate este eminamente NERENTABILA conform standardelor industriei obisnuite. Nu ne rentabilizam prin cresterea cantitatii sau a calitatii. Nu pot fabrica gravide pe banda rulanta, ca sa am servicii suplimentare si nici nu fac EKG-uri de aiurea, ca sa taxez in nestire. Cantitatea NU creste si, ca atare, costurile fixe NU scad. Cresterea calitatii nu duce la eficienta economica sporita. Din contra. Daca eu dau un tratament de calitate atunci pacientul vine mai rar si, implicit, il pot taxa mai rar!! Eficienta se vede in numarul de oameni sanatosi, care contribuie prin asigurari! Dar pentru asta trebuie scosi ochelarii de cal de pe nasul diriguitorilor. O populatie sanatoasa munceste mai mult, mai bine, traieste mai bine si plateste mai multe taxe!
Bibliotecaru
@ Adrian Grom
„De stat” sunt cele controlate de stat. De exemplu, spitalele comasate sau desfiinţate trebuie să fi fost „de stat” de vreme ce un ministru le-a putut stabili soarta fără să întrebe comunităţile locale sau judeţene.
O afacere este o afacere indiferent de natura ei. Din acest motiv managerii se specializează pe un anumit tip de afacere, dar pe contabilii nu-i interesează ce anume face afacerea. În momentul în care cumpăraţi un aparat şi calculaţi per număr de EKG, ajungeţi la concluzia 2-3 ani şi vi se pare exagerat. Contabiliceşte însă amortizarea se face conform legii, nu o poţi face în 2 luni, chiar dacă există o corelare între preţ şi grad de încărcare care vă aduce la o „amortizare” a aparatului în 2 luni. Dacă „omul de la cablu” achiziţionează un cleşte de sertizat, el nu va taxa fiecare clic pe care îl face ca să monteze o mufă RJ45, dar acest cleşte îi permite să-şi facă meseria şi să câştige bani cu manoperă, să vândă mufa RJ45 şi cablu de internet, să vând serviciul de internet. Astfel, deşi nu există un calcul al amortizării cleştelui, contabiliceşte el se va pune „la cheltuieli” şi se va amortiza în timp scăzându-se contabil din profitul afacerii alături de celelalte cheltuieli ce pot fi contabilizate per fiecare operaţie. La fel şi cu aceste aparate. Vorbim despre un capital fix care permite medicului să-şi exercite meseria. Respectiv, dacă nu ai aceste aparate, nu câştigi nici bani din, hai să-i zic aşa, manoperă. Sigur, un aparat EKG despre care vorbiţi mai sus, de până în 70 de milioane dă semne de oboseală după trei ani de zile, mai ales din cauza acumulatorului (şi „bandiţii” aceştia au o metodă, nu mai fabrică acumulatorul sau este în mod special extrem de scump, pentru ca să trebuiască să iei alt aparat), numai că acest aparat EKG îţi permite să ai un cabinet şi atunci când consultaţia se face numai cu stetoscopul… şi stetoscopul se „amortizează” imediat, „ca să spun aşa”.
Din ceea ce spuneţi relativ la investiţii (anume că donaţia este principala sursă), devine evident de ce nu le-a păsat celor de la minister că închid unităţi spitaliceşti tocmai retehnologizate. Dacă nu erau banii lor… Cu atât mai mult astfel de poziţii ale Ministerului Sănătăţii pot fi catalogate drept criminale.
Ştiţi de ce este totul aberant? Pentru că cei care ne conduc astăzi au impresia că sectorul de stat trebuie să fie profitabil, cu alte cuvinte, să producă bani. Or, prin definiţie, sectorul de stat există tocmai pentru că ceva este absolut necesar, dar nu produce profit, altfel de ce ar mai fi nevoie ca oamenii să plătească taxe, impozite şi contribuţii, altfel de ce nu ar fi preluate de sectorul privat, măcar preponderent? Evident că medicina într-o comună nu este atât de profitabilă precum medicina într-un oraş, cu atât mai mult nu este atât de profitabilă precum medicina în capitală. Statul este însă obligat să asigure servicii medicale TUTUROR cetăţenilor. Nici firma de cablu nu scoate profit în rural, cu siguranţă că sutele de km de cablu şi amplificatoarele de semnal nu-şi scot banii acolo, dar sunt nevoiţi să facă şi asta pentru că şi-au asumat acest serviciu. Pierd în rural, câştigă în urban, per ansamblu ies tot în profit.
Adrian Grom
1. NU sint de stat. Daca erau de stat atunci erau inchise pur si simplu. Doar ca MS a interzis CNAS sa mai faca contracte cu ele. Daca puteau supravietui altfel…. MS stia ca nu pot. Dar au existat autoritati locale care le-au preluat sau au gasit cai de rezolvare.
2. Inca o data: SANATATEA NU E O AFACERE! Are alte criterii. Nu o fi economic sa am un EKG. Dar daca depistez precoce un infarct, in special unul care nu prea are semne clinice, si salvez viata unui om, atunci sint eficient. Pentru ca viata unui om e nepretuita. In acest mod se gindeste in mod normal in sanatate.
3. Amortizarea in sanatate nu are nimic de a face cu contabilitatea obisnuita. In conditiile in care banii sint sub nivelul minim necesar, investitia e … inutila. Pentru actualii diriguitori. Pentru oameni normali, care gindesc la momente ce vor veni peste 5, peste 10 ani…. pe mine ma ia cu frisoane. Vom avea o recrudescenta a bolilor neprevenite si netratate acum… E nota de plata pentru faptul ca azi unii se joaca la butoanele sanatatii. Ca in educatie… Azi se joaca ministrul, peste 10-12 ani vedem cu totii rezultatele la bacalaureat….
Bibliotecaru
De data asta nu vorbim limbi diferite… şi eu spuneam acelaşi lucru.
De altfel am răsfoit şi…
http://www.ms.ro/documente/Strategia%20Nationala-Anexa1_9051_7184.doc
Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, vor susţine prin mecanisme decizionale aceste reorganizări, iar contractele cu casele de asigurări de sănătate ale spitalelor care preiau atribuţiile unui alt serviciu reorganizat vor fi suplimentate corespunzător.
Lipsesc câteva virgule, dar se înţelege. 😀
O singură observaţie, dacă vreţi, de vocabular.
Nu cred că vă spun o noutate… Autorităţile locale SUNT tot „de stat”. Există o administraţie publică centrală (de exemplu Guvernul şi unităţile subordonate) şi o administraţie publică locală (de exemplu primăriile şi unităţile subordonate). Descentralizarea nu înseamnă că statul predă ce are în domeniul statului spre domeniu privat, ci doar că se trece de la Guvern (central) la primărie sau judeţ (local), adică tot în domeniul public. După cum ştiţi, domeniul public nu poate fi controlat în mod privat, ci numai de stat, pentru că statul este „stăpân” în numele poporului, statul acţionează „CA ŞI CÂND” ar fi proprietar pe domeniul public.
Adrian Grom
Permiteţi-mi să vă contrazic 🙂
Primăriile, consiliile locale, consiliile judeţene NU sunt reprezentantele statului.
Dacă ar fi, atunci ar fi obligate să respecte deciziile centrale. Sunt obligate să respecte legislaţia, ca orice parte a României (văzută ca un întreg).
Să nu confundăm noţiunea de public cu cea de stat. Dacă ar fi fost aşa, ce rost ar mai avea instituţia prefectului, de exemplu? Da, administraţia locală este de interes public. Dar asta nu înseamnă că face parte din aparatul guvernaumental de stat sau gestionează în numele statului. O face strict în numele comunităţii locale.
PS – etimologic vorbind, noţiunea de stat provine de la proprietate. Aşa cum menţionaţi deja, proprietatea poate fi publică sau privată. Dar poate fi a statului (cum au fost spitalele, atunci când erau în proprietatea MS!) sau a comunităţii locale (cum sunt acum) şi atunci statul nu mai poate avea nici un cuvânt de spus. Exemplul foarte trist e dat de legea de vânzare a cabinetelor medicale. Au fost trecute în proprietatea comunităţilor locale, pentru a putea fi vândute. În momentul în care s-au văzut cu mânuţele pe ele, primăriile au atacat constituţionalitatea obligării vânzării şi CC a considerat că, fiind proprietare CL-urile, nu mai pot fi obligate să le vândă. În consecinţă zac şi acum pentru că CL-urile nu au nici bani şi nici interes să investească iar medicii nu vor să investească într-un spaţiu pe care nu sunt proprietari.
Bibliotecaru
@ Adrian Grom
Stimate domn,
Asemănătoare problemei spitalelor a fost anul trecut şi problema închiderii şi comasării şcolilor, şi ele aflate în administrarea primăriei.
Este în mod evident o diferenţă de vocabular şi nu aş fi vrut să insist pentru că nu reprezintă o diferenţă de opinie esenţială. Totuşi voi spune câteva cuvinte pentru plăcerea pe care o am să conversez cu domnia voastră.
Când eram în liceu făceam greşeala de a spune, de exemplu că insectele sau păsările nu sunt animale. Profesoara, înţelegând confuzia mea de vocabular (pentru că în limba maternă înţelegeam de fapt prin „animal” mai degrabă ceva reprezentant ştiinţific prin „mamifer”), mi-a spus foarte clar… Tot ceea ce este viu şi nu este plantă, este animal. La fel şi cu proprietatea. Orice bun poate fi în proprietate publică sau privată. Cum proprietatea privată este mult mai uşor de înţeles, orice lucru care nu se află în proprietate privată este în proprietate publică. Problema este, după cum veţi vedea, că statul poate avea proprietate privată (de fapt proprietate publică privată, mai corect spus), asta pe lângă evidenta proprietate publică
Statul în sine este o entitate inefabilă, adică o colecţie de reguli şi normative, adică instituţii. Aceste instituţii sunt deservite (puse în aplicare) de către o organigramă, respectiv aşa numiţii „angajaţi la stat” (şi aici nu vorbim despre toţi „bugetarii”, ci numai despre cei ce deservesc statul, de la preşedinte, cea mai înaltă funcţie în stat, în jos). Foarte multă lume face confuzia dintre Stat şi Organizaţia Statului, unii chiar fac confuzia dintre instituţii (care reprezintă practic o doctrină definită de normative) şi clădirea care adăposteşte organizaţia.
Am să vă citez din constituţie…
CAPITOLUL V
Administratia publica
SECTIUNEA 1
Administratia publica centrala de specialitate
ARTICOLUL 116 – Structura
(1) Ministerele se organizeaza numai in subordinea Guvernului.
(2) Alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome.
ARTICOLUL 117 – Infiintarea
(1) Ministerele se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza potrivit legii.
(2) Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, in subordinea lor, numai daca legea le recunoaste aceasta competenta.
(3) Autoritati administrative autonome se pot infiinta prin lege organica.
ARTICOLUL 118 – Fortele armate
(1) Armata este subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale. In conditiile legii si ale tratatelor internationale la care Romania este parte, armata contribuie la apararea colectiva in sistemele de alianta militara si participa la actiuni privind mentinerea sau restabilirea pacii.
(2) Structura sistemului national de aparare, pregatirea populatiei, a economiei si a teritoriului pentru aparare, precum si statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organica.
(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplica, in mod corespunzator, si celorlalte componente ale fortelor armate stabilite potrivit legii.
(4) Organizarea de activitati militare sau paramilitare in afara unei autoritati statale este interzisa.
(5) Pe teritoriul Romaniei pot intra, stationa, desfasura operatiuni sau trece trupe straine numai in conditiile legii sau ale tratatelor internationale la care Romania este parte.
ARTICOLUL 119 – Consiliul Suprem de Aparare a Tarii
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii organizeaza si coordoneaza unitar activitatile care privesc apararea tarii si securitatea nationala, participarea la mentinerea securitatii internationale si la apararea colectiva in sistemele de alianta militara, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a pacii.
SECTIUNEA a 2-a
Administratia publica locala
ARTICOLUL 120 – Principii de baza
(1) Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.
(2) In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere semnificativa se asigura folosirea limbii minoritatii nationale respective in scris si oral in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevazute de legea organica.
ARTICOLUL 121 – Autoritati comunale si orasenesti
(1) Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si in orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii.
(2) Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si din orase.
(3) Autoritatile prevazute la alineatul (1) se pot constitui si in subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
ARTICOLUL 122 – Consiliul judetean
(1) Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.
(2) Consiliul judetean este ales si functioneaza in conditiile legii.
ARTICOLUL 123 – Prefectul
(1) Guvernul numeste un prefect in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.
(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.
(3) Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organica.
(4) Intre prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare.
(5) Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.
După cum vedeţi, Guvernul este parte a administraţiei publice, la fel ca şi primăria. Evident, organizaţional statul nu reprezintă numai organigrama administraţiei publice, ci întregul organizaţiilor celor trei puteri în stat.
Noţiunea de „Interes Public” se referă la altceva. În înţeles juridic interesul public reprezintă „acel interes implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte, precum si indeplinirea atributiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficientei, eficacitatii si economicitatii cheltuirii resurselor.”
Spun de la bun început că de-a lungul timpul s-a tot prelungit acest concept numit „administraţia centrală” egal „administraţia de stat” sau chiar „statul”, lăsând să se înţeleagă că administraţia locală nu este parte a statului… numai că acest „egal” foloseşte cuvântul „stat” mai mult ca înţeles de „nivel naţional” şi nu pentru a spune că administraţia locală este ceva diferit care nu este parte a statului român.
Astfel proprietatea statului se împarte în domeniul public al statului, al judeţelor, al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv putem vorbi complementar despre domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, adică ceea ce se află în proprietatea statului fără a fi domeniul public.
Încă un pseudo-argument… La primărie veţi vedea steagul României (ar trebui să fie şi cel al UE) la intrarea în clădire (steagul identifică autoritatea statului) şi o placă oficială (acolo unde primăriile o şi pun) care are următoarele însemne, cuvântul ROMÂNIA, tricolorul, judeţul şi localitatea… atât pentru primărie cât şi pentru Consiliul Local.
Revenind la problemă, pot spune după cele de mai sus că „Proprietatea statului este un termen generic care cuprinde două sfere patrimoniale clar separate: domeniul public şi domeniul privat al statului.”
Nu mai rămânem decât să separăm cele două noţiuni.
Domeniul public se referă la patrimoniul material şi imaterial care are o legătură directă cu exercitarea unui serviciu public sau a unei funcţii publice. Vorbim deci despre proprietatea mobilă şi imobilă aflate în patrimoniul legat de învăţământ, sănătate, armată, justiţie, drumuri, căi fluviale, străzi, şi aşa mai departe. Pentru acest domeniu se aplică prevederile dreptului public.
Domeniul privat al statului se referă la acele proprietăţi ale statului care au o altă destinaţie decât serviciul public mai sus menţionat, adică face referire la păduri, la ceea ce se află în subsolurile patriei noastre, la căile ferate încă neprivatizate, la poşta încă neprivatizată, la companiile aeriene, la navigaţie fluvială, la navigaţia maritimă… şi aşa mai departe. Domeniul privat poate fi vândut de stat sau dat în folosinţă cuiva (concesionat), pentru că acest domeniu privat este în proprietatea statului în acelaşi fel în care şi noi aveam ceva în proprietate privată.
Ceva aflat în domeniul public poate trece în domeniul privat, dar numai în urma unui normativ cu valoare de lege (este deci nevoie de ceva mai mult decât de un ordin sau o hotărâre de guvern sau o hotărâre de consiliu local sau judeţean). Ceea ce este în afara proprietăţii statului nu poate deveni proprietatea statului (prin expropiere în urma unui caz de utilitate publică legitimă) decât tot prin lege.
Mă rog, până la urmă este o chestie de vocabular, nu cred că e nevoie să insist prea mult.