(continuare) Ce-i de facut!? Pasul 1
Realitatea ne spune ca institutiile democratiei reprezentative (parlamentul, consiliile locale si judetene) nu sunt destul de eficiente pentru a obliga guvernantii sa se ocupe doar de bunastarea tarii si cetatenilor ei (sau sa se ocupe si de asta…)
Adaugata la dificultatile tranzitiei, aceasta ineficienta slabeste increderea in institutiile democratice; de aici la nostalgii autoritariste, calea-i scurta…
Intre noi fie vorba, romanii nu au avut niciodata incredere in institutii, democratice doar cu numele, de-a lungul istoriei. Am avea insa cu totii de castigat daca lucrurile ar sta diferit.
Ce-i de facut!? Sa implicam cetatenii in solutionarea propriilor probleme!
Social democratii trebuie sa redea statul cetatenilor, trebuie sa deschidem statul; in acest fel, cetatenii pot verifica singuri daca reprezentantii lor isi neglijeaza datoriile sau nu.
Ce inseamna, in Romania, sa deschidem statul pentru cetatenii lui!?
- sa introducem, ca regula, audierile publice in Parlament, studiile de impact, sa facem transparenta functionarea institutiiilor (nu la cerere ci din proprie initiativa) , sa intarim functia de control parlamentar (care e sublima dar… )
- Sa facem o descentralizare eficienta a deciziilor dar si a responsabilitatii (nu ma refer la felul in care guvernul se spala pe maini de anumite obligatii lasandu-le in seama autoritatilor locale…)
- Sa implicam partenerii firesti ai social-democratilor – sindicatele, ONG-urile – in deciziile si proiectele noastre, ca partid
- Sa deschidem institutiile pentru femei (vorbesc de organismele de decizie, ca functionare avem destule) prin sustinerea unei reprezentari echilibrate a femeilor la toate nivelurile politicii – local, national si european
- Sa introducem consultarile publice in comunitati, cerand si sprijinind o responsabilitate crescuta a consilierilor (inclusiv pregatirea lor in politici locale); unde si cand e posibil, trebuie sa inlocuim democratia reprezentativa cu una participativa, directa. Prea multi cetateni au renuntat (nici nu au incercat macar) sa-si exprime opiniile, sa participe la dezbaterile politice, sa faca propuneri, chiar si sa voteze. Aceasta lipsa de incredere si desinteres creaza un cerc vicios, slabind functionarea, si asa deficitara, a institutiilor. Trebuie sa inversam sensul, sa cream cercul virtuos!
Nicole
Da, chiar, sa-l deschidem! In loc sa ne uitam toata ziua la televizor la marea politica, mai bine ne-am indrepta spre comunitatile locale. Stie cineva pe cine ar trebui sa punem presiune ca lucrurile sa se miste de jos in sus? Pe primar? Pe consilieri? Daca ai noroc sa locuiesti in apropiere de primar sau de vreun consilier, fii sigur ca pe strada ta nu va fi noroi. Daca nu, atunci …vai de trotuarul tau! Iar la alegerile viitoare vei incerca sa-ti convingi vecinul sa candideze…
bianca
Nicole, consilieri, primari&company – mai ales in provincie, trebuie abordati de june cu ochi rizatori, voce melodioasa si decolteu mai mult sau mai putin… decoltat – care sa vina sa le prezinte proiecte VIABILE ale ONG-urilor locale. Numai asa scoti bani de la autoritatile locale. Ideea este ca noi trebuie sa ne punem cu fundul pe treaba si sa imaginam astfel de proiecte. Altfel, ii doare in basca. Nota bene: juna trebuie sa fie desteapta si sa stie exact ce face. Altfel, compromiti totul.
Poveste draguta: Uniunea Civica Maghiara din secuime face referendum neoficial pentru autonomia Trei Scaune. Un nene glumet – ori de la UDMR, ori de la romanii verzi – a imprastiat flyere in tiganime ca, daca se duc la vot, vor primi 300 de euro. Ei, au dat oamenii navala, ca la urs, sa-l bata pe seful UCM si mai multe nu, ca sa le dea banii lor, care li se cuvin de drept! Ba, dupa aceea, l-au reclamat la Politie ca nu vrea sa le dea banii si ei au votat. Cam asa e cu electoratul. Cind ii vad pe pensionari zbierind prin parcuri, beti de la amarita de bere pe care le-o dau politicienii, traiasca ala si ala, te apuca jalea. Eu credeam ca foamea te caleste, nu iti ia si ultima farima de demnitate. Oricum, daca o ai, nu ti-o poate lua nimeni.
Peter Gluck
Draga Bianca,
o simpla intrebare,pe care te rog sa nu o intelegi gresit:
exista dovezi clare, statistice, ca pensionarii domina numeric in multimea oamenilor a caror convingere politica in forma audio, poate fi cumparata cu 1 bere?
Peter
bianca
Draga Peter,
Ma supar greu si numai cind am de-a face cu persoane care-mi seamana :-)Iar ironia am priceput-o si ma incinta finetea ei. In forma audio… da? Mai degraba video dar, passons. Bineee… Nu stiu, sincer, daca Malthus, zeul statisticii :-), e un role model. Ceea ce stiu cu siguranta este ceea ce traiesc nemijlocit. Vezi cazul cu tiganii – la care am ris de m-am prapadit, e drept – dar l-am trait pe viu, vezi pensionarii cu care vorbesc si al caror refren este „Da-l dracului, daca imi mareste pensia, il votez”. Asta aud, asta vad. Multimi de oameni care se calca in picioare pentru a onora mesele festive. Mie mi se rupe sufletul. Tie?
Peter Gluck
Trucul cu tiganii e vechi- nu stiu daca Funar l-a brevetat
dar l-a aplicat pe aici de cateva ori.
Parerea mea e ca cei interesati in bere gratis is lumpen-proletari de toate varstele.
La urmatoarea ocazie- incercam sa facem o numaratoare. OK?
Peter
bianca
Ei, na, n-o sa stau sa numar pensionari sau alte categorii sociale. Nici nu conteaza. Si nu mai sint lumpeni de mult. Pina la urma, ma intreb in ce forma extremele se ating: sintem atit de capitalisti, incit cred ca totul ni se cuvine. De ce sa nu-mi dea, acolo, un mic si o bere?
gabicretu
Hei! Desteptarea! Aici tocmai vorbisem de lucrurile despre care tacem.
Saracia este unul dintre ele;si foamea!
Si exageram povestea cu mesele festive (la orice praznic se aduna saraci sa manance o sarma si un colac); se aduna si cei care nu sunt saraci pentru atmosfera.
Astazi am primit in audienta o familie; el angajat, cu contract; ea pensionara; patronul nu-i platise salariul de mai bine de o luna; nu au rude in oras, copii, pe nimeni. Nu mancasera de luni decat ceai fara zahar… Erau persoane decente.
Si intr-o lume fara valori si repere saracia degradeaza; sub o anume limita degradeaza oricum, biologic macar…
Peter Gluck
Ca si lumea reala, si cea a Internetului devine una necrutatoare.
http://www.usatoday.com/tech/webguide/internetlife/2007-07-30-cruel-web_N.htm
Poate ca modelul nostru pentru starea femeii este unul african. Primitiv in orice caz.
In cazul pensionarilor (cei oprimati ar trebui sa fie
solidari) ne indepartam incet si nesigur de modelul eschimos, adoptat dupa 1990.
Spun astea ca sa vedem problema violentei in familie- in context.
Peter
suzzy
Pai dupa tot ce s-a supus mai sus nu imi ramane decat sa ma indoiesc de viabilitatea democratiei directe in Romania, daca foamea si saracia sunt la ordinea zilei, si cetateanul intreaba „Eu cu cine votez ?”,in speranta sa primeasca un mic si o bere…
Eu cred ca va mai trece multa apa pe Dunare pana sa iesim din apatia care ne-a cuprins…
Dezbaterile publice, implicarea si informarea cetateanului asta ar insemna democratie directa, dar ma intreb cati dintre cetateni se mai implica, se mai intereseaza, cand neincrederea in politicieni, institutii politica este la culme? Iar o caracteristica a romanilor(exista si exceptii slava Domnului!)este ca ii preocupa doar binele personal si nu cel colectiv.
nimeni
Inca un lucru pe care social-democratia din Romania trebuie sa-l faca: sa mentina economia intr-o staza care sa le permita sa devalizeze economia nationala. Nu zic ca liberalii si crestin-democratii n-ar face asta, dar se pare ca social-democratii au tehnici desavarsite.
Viviana
Professoressa, e chiar asa cum scrii dumneata. Asta inseamna sa vorbesti clar, asta e un program politic. Astept cu nerabdare continuarea.. alegerile se apropie!
Toate cele bune
Cathy
Chestia cu democratia participativa imi place. Dar cum azi nu sunt intr-o dispozitie prea optimista, imi aduc aminte ca mi s-a intamplat in viata sa nu-mi pot exprima punctul de vedere, fie pentru ca realmente nu s-a putut (cadrul era prea larg, oamenii prea multi, deciziile luate dinainte, etc.), fie pentru ca am fost impiedicata (de prea multe ori pe principiul: esti prea tanara, si pe deasupra femeie, deci, ce ai avea tu de spus care sa aiba si relevanta…), fie pentru ca atunci cand am insistat si mi-am exprimat punctul de vedere, am fost ignorata sau mi s-a replicat cu contra-argumente de tipul „ad baculum”.
E al naibii de frustrant. Si nu ma pot impiedica sa nu spun ca mie imi pare a fi o chestie cam generala in partide (de toate culorile).
Am o serie de intrebari, pe care am sa le arunc in eter, poate mi se intoarce nu un ecou, ci un raspuns: la ce varsta incetezi sa mai fii tanar? cand incetezi sa devii femeie? cat de tare trebuie sa strigi pentru a fi auzit in politica? Si cand voi putea indeplini cerintele acestea, vocea mea va fi ascultata?
Cathy
Scuze, pe principiul simetriei , intrebarea corecta e: Cand incetezi sa fii femeie?
gabicretu
Nu se gandeste cumva „Esti femeie si pe deasupra tanara”!?
Cathy
Tot aia e. Important e ca esti vinovata din start. De doua ori.
Sau, daca ma gandesc bine, pe colegii mei (barbati) tineri tot ii mai baga in seama cineva. Problema e ca, atata vreme cat sufera si ei de nebagare in seama, solidarizeaza, cumva, cu tine, in marginalizarea „comuna”. Imediat, insa, ce au primit un „semn” ca opinia lor ar fi auzita, se „transforma” si ei radical, imbraca haina „maturitatii” si a „masculinitatii”, iar tu devii, si pentru ei, ca si pentru ceilalti, „femeie si pe deasupra tanara”, sau „tanara si pe deasupra femeie”.
E interesanta aceasta tripla metaformoza: a lor in ochii celorlalti, a lor in ochii lor, si apoi a ta in ochii lor. E de-a dreptul fascinanta. Stereotipurile, discriminarea, ignorarea (de ce nu si ignoranta?) se invata… Ce trist…
Si mai trist e ca, daca-i tragi de maneca, observi ca brusc se imbolnavesc de o amnezie ciudata: a existat vreodata un timp cand ei nu erau maturi si barbati?… Nici vorba! Mi s-a parut mie…
Viviana
Cathy, citeam pe undeva ca UDMR nu este un partid ci un fel de ONG. In Romania exista organizatii care se ocupa de problemele feminine? Va asigur ca vin ascultate de politici 🙂
gabicretu
Care Viviana esti ?! La primul comentariu, a fost o aroma de trecut comun, nu stiu ce…
Sunt cateva ONG-uri care isi fac treaba (Parteneriatul pentru Egalitate, SEF, pe la Cluj si Timisoara, cred, mai exista niste grupuri; in general, legate de mediul academic; au sprijinit elaborarea legislatiei (care nu se aplica), au facut traduceri, etc. Pe trafic de fiinte umane, care-i tot in zona apropiata, este o fata, Iana Matei, care face treaba buna.
In general, se fac seminarii; nu-i rau; efectele sunt prea slabe. Alte organizatii (cum ar fi Org. femeilor de afaceri) pun in circulatie toate stereotipurile misogine posibile; sunt extrem de conservatoare…
bianca
Pe trafic stiu eu un ONG in Bucuresti, la care am facut voluntariat, despre care am scris – destul de putin cunoscut si sprijinit – ADPARE. Putina lume stie ca Angelina Jolie s-a implicat in campania impotriva traficului de fiinte umane si ca presedinta ADPARE a aparut intr-o campanie cu ea. Maria, din Romania. 🙂
Cathy
Viviana, daca despre UDMR ca formatiune politica vorbesti, spune-mi, te rog, cate femei sunt in conducere? Sau cate apar, macar ca alibi, la TV?
Dar nu e doar UDMR, ca n-am nimic cu ei… E vorba despre toti. Si, legat de ONG-uri, cate politiciene ai vazut sa vina sa vorbeasca de problemele femeilor in Romania? Cate sustin actiuni pentru egalitate de gen si cresterea implicarii femeilor in politica? (In afara de vreo cateva socialiste…)
Vorbeam nu de mult cu cineva de la NDI, si imi spunea ca e curios cum, in diversele discutii cu politicienele din Romania, acestea neaga, practic, existenta discriminarii, odata ajunse in varf… Sustin ca ele nu au fost niciodata discriminate, ca drumul pana acolo a fost deschis si nu au intalnit nici un obstacol. Oare chiar asa sa fie, sau ne mintim?
De ce exista tendinta aceasta de auto-negare ca femei, de plasare intr-un rol masculin, odata ce sunt implicate si recunoscute, in politica?
Sunt sigura ca si de aici vine problema. Nu exista decizie politica de a sprijini femeile. Nu ma astept de la barbati, dar trist e ca nu vine nici de la femei…
Iarasi, interesanta metamorfoza: eu mi-o explic prin faptul ca politica este perceputa ca un domeniu exclusiv al barbatilor, si atunci cand ajung in politica, femeile tind sa intre intr-un rol masculin: vezi Margaret Thatcher, si , mai recent, Condoleeza Rice. Daca isi stabilesc astfel de modele, politicienele noastre (Slava Domnului, mai sunt si unele care nu fac asta!, nu e de mirare ca ignora specia feminina din care provin; nu mai au timp de astfel de nimicuri, sunt atatea probleme grele de rezolvat, daca ele se ocupa egalitate, cine mai salveaza lumea? Cine mai impune democratia altor popoare?, etc.
carmen
gabi are dreptate. e jenant ca in romania lui 2007 saracia si mizeria face ca oamenii sa poata fi „cumparati” cu o bere. e ok ca partid sau organizatie sa oferi: o masa, o atentie. e degradant pentru tine ca ofertant, indiferent ca esti partid sau ong sa astepti in schimbul acelei mese oferite un vot, o facilitate.
sa deschidem statul??? sunt convinsa ca femeile pot face acest lucrul prin implicarea lor la nivelul administratiei publice locale, in partide, ONG-uri. femeile dispun de acea forta si rezistenta necesara luptei. pentru ca va fi o lupta, de durata, impotriva incrancenarii si inertiei sistemului. femeile au motivatia si forta nativa.
Cathy
Si este demonstrat statistic (adica, aproape stiintific), ca femeile sunt mai putin corupte, mai implicate si depun mai mult efort, pentru ca, in general, ceea ce fac, fac cu pasiune. Cand voi avea timp, o sa revin cu o mica evaluare a capacitatilor de conducere ale femeilor vs. capacitatile de conducere ale barbatilor. Veti fi surprinsi…
bianca
@Mai, Cathy, mai de cind sint femeile „specie”? De specia „om” ai auzit? Uite asa ne dam singure cu stingul in dreptul… Dezbateam zilele trecute, in alt context, aceeasi problema. Acceptarea diversitatii femeilor – mai frumoase, mai urite, mai proaste, sclipitoare, rautacioase, blinde, incapatinate, miloase, crude si cite alte epitete iti mai trec prin cap – este cheia pentru normalizarea perceptiei noastre. Femeile au fost fie demonizate – asociate cu stinga, raul, maleficul, demonicul – fie idealizate – inger, miloase, bune, tandre -. Oricum ai lua-o e un tipar pe care secole de gindire masculina l-au pus asupra femeilor, incit nici noi nu mai putem exista in afara lui. Eu sint un om cu bune si cu rele: uneori sint tandra si rabdatoare, alteori le dau pe toate la toti dracii si trag niste strigate de rasuna valea.
Iar Condoleeza Rice: gindeste-te ca a trebuit sa infrunte o tripla discriminare: femeie, de culoare – poate nu stii ce statut au femeile de culoare -, se ocupa de lucruri masculine prin traditie. Mie nu mi se pare deloc nefeminina, are un zimbet deschis, e plina de gratie si isi face treaba foarte bine. Bravo ei si bravo structurilor care i-au permis sa ajunga intr-o asemenea pozitie!
Gabriela infrunta aceeasi discriminare: e femeie, e blonda si face politica. Din ce am vazut in poze e o femeie atragatoare. Nici nu vreau sa ma gindesc prin cite a trecut…
Poate ne povesteste odata cele mai „picante” observatii care i s-au facut.
gabicretu
Este putin contradictorie opinia; pe de o parte, sustii acceptarea diversitatii femeilor, nu a schemelor conceptuale in care au fost fortate sa intre; pe de alta parte, ne spui, dupa cel mai patriarhal calapod, ca Rice e „feminina”. Diversele care nu au zambet luminos si plin de gratie nu sunt feminine, hai!?
Problema nu era daca erau sau nu feminine (Margret Thatcher trebuie sa fi fost mai la tinerete o frumusete de femeie…); era vorba de faptul de a juca „in trevesti”, adica de a accepta regulile jocului pe care barbatii le-au stabilit, fara a incerca sa le modifice; in plus, asemenea prezente confera legitimitate suplimentara patriarhatului, in masura in care este intretinut si de femei…
Picanterii nocturne
Sunt blonda doar pe dinafara; o dura; ascutita ca o lama (la minte); in general, barbatii mediu inteligenti se tem de mine si nu-mi fac avansuri; cei foarte inteligenti cunosc la oameni si nu-mi fac avansuri…
Ceilalti ma mai intreaba uneori – a doua zi dupa ce ne-am cunoscut si prima data cand folosim acelasi lift – „urc eu la tine sau cobori tu!?”
Ieri urcam in masina cu o colega si-mi aud urechile un comentariu facut de un domn cu care lucrez de mai bine de zece ani catre seful meu de cabinet, aflat la volan (cu ton pisicher): Te invidiez!
Voia sa fie un compliment pentru noi (ca adica ce femei dragute suntem noi) si ce norocos era el sa ne care cu masina; bineinteles ca l-a pus intr-o situatie jenanta pe bietul baiat. Ne-am amuzat doar pentru ca lui i se parea perfect normal sa faca astfel de „complimente”, nu si de idee… Asta-i un nimic mic; zilnic, se fac tot felul de glume si glumite …
Sunt totusi, asa cum am spus, mai protejata decat cele din jur de felul de a fi si de varsta… Mosnegii doar sa se mai dea la mine…
bianca
Gabi@ Ai perfecta dreptate si mi-am dat seama de contradictie in momentul in care am scris-o. 🙂 N-am avut incotro, feminitatea ramine, totusi, in anumite pachete. Tre’ sa folosesti si argumentele diavolului, pentru cauza. Thatcher, Renate Weber, Adamesteanu, Andreea Marin, sau doamna Cocos (era sa scriu Cucurigu) nu mi se par mai putin femei.
Foarte tare faza cu liftul 🙂 In redactie gluma cea mai tare era cu „pusul”. „Vezi ca ti-am pus-o!”, poza, evident, pe server.
Restul, uluitor ce seamana asemanarile 🙂
Cathy
Bianca, am folosit termenul „specie” oarecum ironic, din ratiuni discursive, si nu cred ca nu ti-ai dat seama de asta… In ce priveste „metamorfoza” femeilor, a lamurit subiectul intre timp doamna deputata.
Problema, Bianca, si trebuie s-o recunosti, este ca nu ne facem bine, ca „specie”, nici daca intram in roluri masculine (Rice, Thatcher, etc), dar nici daca intarim „clisee” (create tot de ei – Andreea Marin si celelalte).
Ce facem cu restul femeilor (majoritatea, de altfel!), care nu intra in aceste cadre fixe?
Cathy
In ce o priveste pe Condoleeza: stii la fel de bine ca si mine ca Statele Unite sunt o alta lume, si ca la ei discriminarea pozitiva (atat pentru femei, cat si pentru persoane de culoare) nu mai e nici macar un concept contestat. La ei e un concept APLICAT si care chiar functioneaza.
Sa-ti dau un exemplu: in invatamantul universitar, daca anul trecut s-a angajat un barbat pe un post de lector, anul acesta, in conditiile in care au 2 candidati, un barbat si o femeie, comparabili ca pregatire, este angajata femeia. Daca anul trecut a fost angajata o persoana alba, anul acesta va fi angajata cea de culoare (cu conditia, desigur, sa fie la fel de pregatita ca si contracandidatii). Si exista reguli clare in acest sens!
Prin urmare, drumul femeii despre care vorbim nu a fost la greu cum ar fi fost daca era in Romania. Sigur, nu trebuie sa amestecam caprele cu verzele, dar fa un mic exercitiu de imaginatie si plaseaz-o pe Condoleeza in „filmul” Ministerului Apararii din Romania, in societatea romaneasca, si vei vedea diferenta.
Pe de alta parte, sa mai facem un exercitiu de imaginatie: ce ar fi asa de rau daca in Romania am avea un MInistru al Apararii femeie? Dar, desigur, mai trebuie sa treaca multa apa pe Dunare…
bianca
@Cathy In cestiunea femeilor: obiectia mea la ceea ce ai scris tu este ca valorizam sau devalorizam in functie de niste tipare. O femeie proasta, batrina, urita sau cu nasul mare nu este mai putin femeie. O femeie frumoasa, desteapta, dura, nu este mai mult femeie. Sintem femei, cu toatele, indiferent de trasaturile noastre de caracter sau fizice. N-am priceput deloc de ce politicienele romance nu ar trebui sa o ia ca model pe Condoleezza sau pe Thatcher in virtutea faptului ca s-au „masculinizat”. Eu am prieteni gay si ma scoate din sarite afectarea, cica feminina, din gesturile lor. Bineinteles ca am avut mici dispute si, cel putin pe unul dintre ei, l-am convins. Daca isi bea cafeaua cu degetelul mic ridicat (vai, tu) nu e mai delicat si mai manierat decit grobianii de masculi heterosexuali. E doar fals si ridicol. Dar eu n-am vazut politiciene care sa isi aranjeze titzele in public, precum omologii lor masculi care isi aranjeaza „bijuteriile coroanei” in fata ta, fara nici o jena, de ramii interzis. Sau, si ma dragut, se scarpina de-a dreptul in cur, mititeii. Sau sa se ia la pumni in Guvern.
Chiar nu cred ca sint masculine respectivele doamne, asa cum nu cred nici ca toate pretiozitatile, si risetele in tremolo, si fluturarile de gene ale Andreeii Marin sint feminine.
Cathy
NU ELE SUNT MASCULINE, rolul in care intra e unul masculin…
Sa delimitam bine nivelurile de discurs…
carmen
draga bianca
nu inteleg de ce trebuie privita toata problema ca o lupta? si daca e lupta de ce trebuie sa lupt eu cu armele barbatului? de ce pe teritoriul barbatului si dupa reguli impuse de el. unde scrie ca un mistru al apararii trebuie sa fie tipul dur, macho cu reguli impuse de armata americana. de ce preluam clisee din occident ca pentru a reusi intr-un domeniu sa renuntam la feminitate, la familie, la prieteni. facem confuzie intre genuri si tipuri de femeie. cele din urma sunt create de societate. pot fi false. si de ce pana la urma totul se reduce la lupta? nu tipi sau nu intorci capul intr-o parte daca un „domn” isi aranjeaza bijuteriile in fata ta. ii spui frumos ” nu credeti ca le-ati aranja mult mai bine intr-un loc retras unde puteti chiar sa va dati si pantalonii jos” incercati. privirea de pe fata personajului e delicioasa. comunicarea e totul!!!! dupa cate am inteles bianca lucrezi int-o redactie. e o zona preponderent masculina sa fie asta explicatia ca joci dupa regulile lor?????
bianca
@ In capul vostru joc dupa vreo regula! In capul meu sint un om liber. Atit de liber incit ma gindesc sa ma pregatesc pentru postul de ministra a Apararii!
Si ce e aia a renunta la feminitate? Daca vine cineva la mine si imi spune; „Stii ce, esti prea masculina cu doi ochi, feminitatea presupune sa ai un singur ochi, sorry, esti oribila, scoate-ti un ochi”, o sa fiu MAI feminina. Doamne-sfinte…
iceflame
Regulile lor.Regulile noastre.Teriroriul lor.Teritoriul nostru.De ce?Nu ar trebui sa jucam cu totii dupa aceleasi reguli?Nu credeti ca impartim acelasi teritoriu?Competitia,e clar ca trebuie sa existe,insa pe zonele unde sansele sunt egale.Pana una-alta,femeile sunt in dezavantaj pe zona politicului(si nu numai).Cred ca intai ar trebui corijat dezechilibrul asta,si abia dupa aceea poate incepe competitia adevarata,pe idei,pe proiecte.Cele mai bune sa castige.Cele mai bune idei si proiecte adica.Ce intereseaza;ca un proiect e bun sau rau,sau ca initiatorul e barbat ori femeie?Pe mine ma intereseaza mai mult proiectul in sine si ideile care il compun.Putin imi pasa ca la originea lui sta Maria sau Ion.Cred ca aici ar trebui sa ajungem.Stiu ca mai e mult pana departe…Insa,cineva,trebuie sa faca primii pasi in acest sens.Iar daca sunt facuti deja acesti primi pasi,sa incercam o implicare mai mare pentru a grabi procesul.De ce nu?Vad in aceast proces de reasezare a lucrurilor intre genuri,un potential fantastic,intrezaresc descatusarea unor energii latente,neexploatate,energii care ar putea amplifica semnificativ viteza noastra de dezvoltare.Nu spun aceste cuvinte pentru ca as fi vreun generos ori altruist.Nu.Spun toate acestea pentru ca eu cred efectiv ca daca vom proceda astfel,cu totii vom avea de castigat.Uitati;am sa va spun un lucru care nu cred ca o sa va placa prea mult.NU SUNT DE ACORD CU FEMINISMUL.Cred ca este o pozitie care indeamna mai mult la lupta prin contrapunere decat la intelegere.In loc de feminism sau de curente macho,prefer un cuvant mult mai simplu,dar foartre cuprinzator – Fair – Cred ca este un termen care nu suporta prea multe comentarii,indiferent de pozitiile pe care le ocupam in legatura cu subiectul in discutie – discriminarea.Nu cred ca trebuie sa discutam despre discriminarea femeilor sau a barbatilor,ci mai curand despre comportamente si reguli unfair…Ma opresc aici.Astazi v-am spus lucruri care nu va plac doamnelor si domnisoarelor.Maine,va voi spune unele teribil de enervante.Ciao!
Cathy
Exista feminisme si feminisme, iceflame. Astept lucrurile enervante.
Tu gandesti astfel. Dar barbatii din jurul tau, ce cred?
iceflame
Lucruri teribil de enervante:cateva intrebari – este o realitate dreptul la asociere in Romania?Avem dreptul de a ne manifesta liberi(e) pe strazile patriei noastere?Se pot initia in tara asta campanii se sensibilizare pe orice tip de problema?Exista persoane in stare sa initieze,conduca si sa castige o astfel de campanie??? Trei afirmatii:femeile sunt in numar mai mare decat barbatii in Romania.La putere insa,sunt ei.Ele,ca si ei,au drept de vot.Intrebare:unde-i prostul in ecuatia asta?Chiar asa!Astept reactiile dumneavoastra.Brrrrr,oare le-oi fi suparat?????
iceflame
@Cathy…Crede-ma ca nu are nici o importanta cum gandesc barbatii in legatura cu problema in discutie.O zicala veche spune ca numai copilului care plange mama ii va da sa suga…Asadar,daca noi barbatii spunem atunci cand ne doare ceva – baieti,mana pe lopeti – cred ca a sosit timpul ca si voi sa ziceti;femei,mintea,gura,si….pe ei! Cred sincer in reusita voastra daca veti sti sa va organizati.Ma intreb totusi daca nu cumva sunteti in asteptarea unui barbat ca sa faca asta!Hehehehehehe,acuma chiar ca v-am enervat,dar am facut-o intentionat,ca sa va provoc la actiune ca de vorbe-n vant toata lumea e satula.Manusa e,inca,acolo jos…
iceflame
Si,ma rog,ce te face sa crezi ca eu nu doresc ascensiunea Gabrielei Cretu?Daca vrei sa stii adevarul adevarat,imi pare rau ca Segolene nu a castigat alegerile in Franta,si ca Mona Musca a fost tratata cu atata badaranie de barbatii din politica romaneasca si din servicii…Asta nu inseamna insa ca nu raman la parerea ca Nastase e cel mai bun in PSD!
bianca
@Iceflame Hm, in legatura cu Segolene si Mona Musca ai perfecta dreptate. Numai ca pe mine nu ma intereseaza Nastase. Iti spun si de ce: de formatie sint istoric si critic de arta, i-am vazut tablourile. Restul e deja istorie. Inteligenta Gabrielei e reala, demonstrata in ceea ce scrie, in felul in care abordeaza problemele. Ma opresc, vorbim despre ea ca si cum n-ar fi de fata :-)) Nastase si-a avut momentul lui. E rindul unora mai destepti.
iceflame
Nu te contrazic deloc in privinta Gabrielei,sunt chiar de acord cu tine.Nici in chestia cu tablourile nu ma pot pronunta,sunt tamaie in domeniul asta(ca in multe altele dealtfel).In politica insa,exista niste ierarhii.Iar intre oamenii destepti si lideri,liderii adevarati,exista o oarecare diferenta.Intamplator,pe zona asta ma mai pricep si eu…
bianca
@Iceflame Mai, ce dragut esti! Taman ca intre oameni destepti nu exista ierarhii, n-ai cum sa ii ierarhizezi daca sint destepti comunica, se completeaza, sint complementari.
Iar la faza cu liderii esti chiar fermecator! Auzi la el… liderii adevarati, ca Nastase si oamenii destepti (nu se pune, oricum) ca Gabriela Cretu. Mai, draga, nu stiu in realitate, sper sa apuc sa probez, dar daca Gabriela are macar jumatate din charisma pe care o are pe blog, eu zic ca e mai de lider – adevarat, fireste – decit Nastase. Bineinteles, depinde si de echipa. Cica liderii PSD au nu stiu ce intilnire secreta la Mamaia, la mare. Gabriela, esti cumva la mare?
gabicretu
Nu mama! Sunt la Vaslui. La mare sunt cei ce decid. Sper sa nu decida vreo prostie ca iar fac urat, imi tai creanga de sub picioare si ramaneti fara interlocutoare-deputata…
Le amintesc din nou ca-n partid numai meritul este colectiv; responsabilitatea este individuala (sau de echipa decidenta, dupa caz). De obicei, aplica regula invers…
iceflame
Eu am spus ca in politica exista niste ierarhii si niste reguli nescrise.Una din ele este „fiecare la timpul sau”.Tradus,asta inseamna ca o persoana intra intr-o oarecare structura,face ceea ce stie mai bine sa faca,da maximul sau,capata o oarecare notorietate,experienta,si dupa aceea intra la rand.Daca nu ma crezi,intreab-o pe Gabriela daca ea s-ar baga vreodata,peste rand,in fata cuiva la fel de valabil ca ea,dar cu state mai vechi in partid.Ceea ce am spus pana acum,este valabil pentru oamenii politici destepti si cu bun simt.Bineinteles ca exista si specimene de tipul Geoana sau Vanghelie.Hai sa vedem cum vor evolua acestia doi,si cum va evolua un Oprescu sau un Ponta.Si haide sa vedem daca entuziasmul tau sincer in ceea ce priveste viitorul politic al Gabrielei,nu cumva ii face acesteia mai mult rau decat bine in ACEST moment.Eu cred sincer in viitorul ei politic.Cred ca este capabila,cred ca are clasa,charisma,ca este bine intentionata,poate un picut prea entuziasta si ingrijorator de sincera pentru cuibul de crocodili in care se afla.Eu o apreciez si o iubesc chiar ca este asa,iar daca din cand in cand mai folosesc metoda dusului scotian,e pentru a o readuce printre noi,cei muritori si prosti,da’ multi.Inteleg ca ii place intre cei transumani si hiperintelectualizati,inteleg ca adora sa discute la un nivel cat mai elevat si ca lectura pentru ea este ca opiumul pentru cel dependent.Un lider insa trebuie sa fie uns cu toate alifiile vietii si obisnuit cu opinca.Asta i-a lipsit si lui Adrian Nastase,care,cred ca si-a cam insusit criticile si acum recupereaza vartos…Gabriela,este inca…o dulce.Sunt sigur insa ca timpul(nu prea mult,doar pret de-un ciclu electoral)o va aseza acolo unde-i este locul.Festina lente.E timp pentru toate Bianca.Iar chestia asta cu femeile,lupta ei sincera si dedicata in acest plan,nu numai ca-i vine ca o manusa,mai mult decat atat;este pasaportul care ii va permite intrarea in politica mare.Dar sa nu punem carul inaintea boilor(nu rade Bianca,poate fi si car cu vaci)si sa o ajutam sa realizeze intai ceea ce cu toatele doriti – transformarea din teorie posibila,in realitate palpabila a rolului femeii in societatea actuala;acel juma’-juma’,de la cratita pana la tribuna.
gabicretu
Dragule, de vreo zece ani „festina lente” – pe vremea lui Iliescu, pe vremea lui Nastase, pe vremea lui Geoana (ca la noi asa-i, vremurile sunt dupa oameni)- tot sunt…o „dulce” in politica mare…
Asta trebuie sa fie o calitate (de regenerare permanenta, probabil) care se transforma in handicap pana la urma („looserul de meserie”; munceste, rezista la lovituri si nu paraseste baricada…)
Explicatia de mai sus e pentru barbati;la mine e numai defectul de a fi femeie (pe ele, se crede, le pun sau dau jos barbatii, asa ca nu are sens sa le urmaresti cariera, ca tot nu duce nicaieri; sunt ca licuricii). Cum oi fi ajuns eu membra a Parlamentului European intr-un partid cu atatia doritori (si pe buna dreptate, multi dintre ei), s-a gandit cineva!? Sau acest nivel nu e politica mare…
Femeile despre care vreau eu insa sa vorbiti sunt celelalte, multe, de care fu vorba anterior…
iceflame
As fi incantat sa aflu cum ai ajuns membra a Parlamentului Europei Gabriela.Serios.Zece ani in politica?S-avem pardon – dar nu e chiar asa de mult.Politica mare?La nivel european,e acolo unde se hotarasc aderarile,politica de vize si impartirea banilor comunitari.In plan intern,e acolo unde se fac privatizari,unde se stabileste acciza la tigari si scutirile de TVA,acolo unde se hotaraste pe unde trece si cine va face cutare sau cutare autostrada.Politica mare mai e;ministru(dar nu oricare),prim-ministru sau presedinte.Prin urmare,cum in materie de tigari,tva,autostrazi si privatizari se pare ca nu ai prea mare”chemare”,eu te vad mai curand un candidat serios pentru celelalte functii… Dar,asa cum am mai spus,toate la timpul potrivit.Looser?Looseri au fost Victor Ciorbea si Emil Constantinescu.Gabriela Cretu,nu prea cred.Asta,”moare,dar nu se preda” ar spune un hatru.Oamenii incep sa vada lucrurile acestea si sa aprecieze ceea ce,unii,mai nervosi sau prea nerabdatori, numesc”handicap”.Cu prietenie,Iceflame
gabicretu
Din intamplare, dragul meu. Din intamplare.
A fost concurs (de stiinta si de dosare)
S-a intamplat ca eram dintre cei ( nu vreau sa apreciez cati) care stiau ce sunt institutiile alea si politicile alea si istoriile alea si cu ce se mananca Uniunea Europeana si ce vin se bea dupa aceea…
S-a intamplat ca eram dintre cei (cati, se poate verifica)care aveau ceva care conteaza in interior – legitimitate (nu m-a pus nimeni pe lista de la centru si am in spate o organizatie care ma sprijina); s-a mai intamplat ca ei (totdeauna in top 3 in partid) sa nu fi primit functii niciodata pe masura rezultatelor
S-a intamplat ca am fost candidata oficiala a Organizatiei de Femei (si sunt peste 40% din membri, la urma urmei, chiar si in lumea noastra misogina…)
S-a intamplat ca unii au gandit ca cineva mai trebuie sa si munceasca in echipa cu pricina…
S-a intamplat ca, in ciuda caracterului meu de om incomod, sa am relatii bune si o anume apreciere (variabila dar pozitiva) la colegii de toate generatiile (zece ani la nivel national din 14 cati are partidul, ma incadreaza la Matusalemi; sunt ca portarul de la cladirea guvernului, care a schimbat o groaza de prim ministri; la Organizatia de Femei chiar am facut-o intr-o proportie decisiva, la toate alegerile de cand exista, de zece ani)
Or mai fi fost si alte intamplari… Asa ca, din intamplare…