Cum să sărbătorim de nesărbătoritul!

Zilele înscrise cu roșu în calendarul laic nu sunt ale persoanelor, sunt ale societății. Ele sunt profund politice; ne amintesc că există stări de fapt nedrepte care trebuie schimbate sau realizări comune care nu trebuie uitate.

Mișcările sociale pentru egalitate între femei și bărbați au mai mult de două secole. 8 Martie însă, ca Ziua Internațională a Femeilor, este o decizie din 1975 a Națiunilor Unite.  A fost semnul mult așteptat că statele lumii devin conștiente că inegalitatea de oportunități și încălcarea sistematică a drepturilor femeilor reprezintă o mare nedreptate pentru ele și o pierdere pentru societate. În preajma acestei zile, fiecare țară ar trebui să-și evalueze realitățile, să sărbătorească reușitele pe calea afirmării femeilor și înlăturării discriminării, să identifice problemele rămase nerezolvate sau nou apărute, să propună soluții!

Femeile despre care vorbim nu sunt cele câteva privilegiate ale sorții luate drept  exemplu de reușită și drept fals argument că egalitatea există deja demult. Femei sunt și cele care muncesc mult și sunt plătite puțin și cele care sunt mai competente, adesea, decât colegii bărbați dar trebuie să-i accepte pe ei drept șefi. Femei sunt cele care nasc copii, trebuie să-i crească, să muncească, să trăiască, toate odată, și le vine greu să se descurce fără să împartă responsabilitățile cu partenerii de viață și fără servicii sociale de sprijin. Femei sunt și cele împinse de sărăcie să emigreze, cele părăsite de familii, bătrâne și singure, cele traficate și exploatate sau forțate să se prostitueze…

Este o datorie să amintim, în România de astăzi, pe femeile supuse violenței în propria familie; sunt mult prea multe cazuri iar toleranța celorlalți, mult prea mare. Unii cred că e vorba de situații inacceptabile dar izolate. Din păcate,  nu este așa;  numeroase relații de familie nu se stabilesc între două ființe dotate cu demnitate, voință proprie, personalitate, ci sunt simple relații de proprietate, de putere; din aceste relații, femeia nu poate scăpa decât cu forța sau nu scapă niciodată… Nu vorbim destul despre nevoia de respect și demnitate, despre comunicare și parteneriat, pe scurt, despre valoarea pentru care milităm și pe care o marcăm astăzi – egalitatea între femei și bărbați.

Este un angajament al primului guvern condus de o femeie dar și un test de umanitate al societății să le oferim femeilor mai multă siguranță în propriile case; prin măsuri juridice obligatorii și eficient aplicate dar, mai ales, schimbând mentalități și atitudini; inclusiv în instituțiile statului care sunt implicate. Știrile aproape zilnice despre bărbați care-și lovesc sau ucid partenerele trebuie să devină o tristă și rușinoasă amintire a epocii în care femeia nu era încă recunoscută integral ca om și, în consecință, dreptul universal la viață și integritatea persoanei nu i se aplica și ei.

Soluțiile la problemele cu care femeile se confruntă și oportunitățile la care visează nu apar niciodată de la sine; este nevoie de voci puternice care să vorbească pentru ele și în numele lor, să formuleze și includă aceste teme pe agenda publică. În ciuda aparențelor, la reprezentarea politică a femeilor nu stăm bine deloc, ca societate. Restul lumii a progresat mult mai repede.

Există deja și la noi tendințe pozitive;  ele trebuie păstrate  și continuate. Pragul critic nu este însă atins. Influența e perceptibilă, participăm la decizie, doar dacă suntem mai mult de 20%; altfel, s-ar putea să fie preferate doar cele supuse, decorative sau mute.

Sunt bucuroasă că reprezint județul Vaslui în parlament. Aici, alegătorii sunt înțelepți și nu se aude prea des stereotipul despre femeile care nu ar fi  votate. Dimpotrivă, istoria arată că am fost mereu în avangardă, măcar simbolic, rupând bariere; la Buda/Oșești a fost aleasă  prima femeie primar, în 1929;  prima femeie ministru, ca  și cea mai puternică femeie din politica vremii sale, ambele au fost legate de aceste meleaguri. În vremurile noastre, social democrații vasluieni propun liste de candidați (aproape) echilibrate pentru parlament. Cetățenii nu s-au plâns de rezultat! Întorcându-mă însă spre surorile mele mai tinere, voi da și un sfat. Nimic din ceea ce deja s-a câștigat nu e câștigat odată pentru totdeauna! Fiecare generație trebuie să lupte pentru egalitatea sa!

În aceste zile, celor mai norocoase dintre noi, bărbații le dăruiesc flori. Florile sunt lucruri frumoase. Au însă un mare defect – țin o zi, două și se trec. După ele, lumea rămâne la fel. Aceleași majorități feminine în domeniile cu salarii de mizerie, aceleași boli profesionale nerecunoscute ca atare, aceleași femei îmbătrânite timpuriu de muncă dar care nu vor avea pensie, din lipsă de contribuții; noi toți vom fi aceiași.

Dacă mi se va întâmpla să primesc, voi zâmbi, voi mulțumi, apreciind gestul și florile, dar voi repeta, a câta oară, vechiul îndemn: Opriți violența și discriminarea! Tratați-ne cu respect! Flori ne putem lua și singure… E timpul ca, dacă purtăm pe umeri jumătate de cer,  cum spun orientalii, să ocupăm cu ființele noastre și jumătate de pământ! Așa ar fi drept!

(Discursul de 8 Martie, ținut în ziua de 7 martie, în plenul Senatului României)