EU-RO, EURO, 5 scenarii pentru o viitoare decizie
Stimați prieteni,
De o vreme, multe instituții și persoane implicate simt datoria să reflecteze pe seama viitorului Uniunii Europene, al euro și, în acest context, al aderării noastre. S-a creat o adevărată emulație. Mă bucur că am fost, cu masa rotundă organizată în alt 13, în 13 iunie, printre cei care au deschis dezbaterea națională. Regret doar că mulți dintre participanți sunt aceiași și că nu sunt mai numeroși decidenți prezenți.
Este necesar să înțelegem corect și să decidem în cunoștință de cauză pentru că Uniunea Europeană se află într-un moment când decizii importante trebuie luate; spun asta fără să fiu de acord cu cei care cred că ne-am afla, ca europeni, într-o situația catastrofală: prea mulți ciocli lasă să se înțeleagă că “Maurul (Uniunea) și-a făcut datoria si Maurul poate să moară…”. Nu le împărtășesc punctul de vedere.
Ca federalistă convinsă, cred totuși că Uniunea Europeană necesită intr-adevăr o relansare. În două planuri. La nivel obiectiv, prin reforma unor instituții și politici, la nivel subiectiv, printr-o alimentare a încrederii pe care cetățenii o manifestă in proiectul european, care proiect, o recunoaștem, și-a pierdut pentru mulți, aici și aiurea, șarmul de altădată.
Personal, nu fac parte dintre cei care cred că Uniunea are mari probleme legate de structură sau de lipsa instituțiilor democratice; are mai curând probleme generate de politici, care trebuie schimbate, și de funcționarea democratică a instituțiilor care există; ea trebuie ameliorată! Nu cred nici că – folosind metafora mașinii atât de dragă unora – Uniunea are o problemă de viteze; are una de direcție!
Cu toate acestea, dacă există și o problemă instituțională gravă, atunci ea se numește euro – sistemul monetar, adică. Uniunea și noi, ca parte de zece ani deja a acesteia, trebuie să facem o alegere radicală. Menținem Uniunea doar pentru a ajuta euro să supraviețuiască, cu toate riscurile aferente, sau modificăm sistemul monetar astfel încât acesta să contribuie la progresul construcției europene în ansamblul ei, nu a unui stat sau altuia!? Discuția de astăzi nu este doar despre ce decizii luăm noi la București, în ceea ce privește politica internă, ci și de ce propuneri și decizii susținem la Bruxelles.
Dat fiind ingrata poziție de a fi prima vorbitoare într-o conferință pe care o anticipez drept plină de conținut, permiteți-mi să nu joc rolul decidentului cuminte, ci pe cel al intelectualului critic sau politicianului vizionar, dacă îmi permiteți…
EURO! CINCI SCENARII PENTRU ROMÂNIA
Comisia Europeană a orientat reflecția asupra viitorului Uniunii Europene propunând cinci scenarii posibile. Îndrăznim să propunem, în oglindă, cinci scenarii pentru România în contextul în care Uniunea se reformează, plecând de la situația dată. Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, noi ne-am angajat să adoptăm euro; nu avem o derogare permanentă. Avem doar o derogare temporară. Nu există acum, drept urmare, “dacă”, ci doar “când” și “în ce condiții”.
Scenariile propuse nu sunt pur teoretice. Sunt luate în considerare în diferite medii și contexte, chiar dacă, despre unele anticipăm că sunt puține șanse să devină repede realitate iar despre altele sperăm să nu aibă ghinionul să se întâmple!
Scenariul 1. Să ne poziționăm de partea celor care susțin introducerea unui articol 50 pentru euro, pe modelul celui care permite retragerea unui stat și care a fost invocat pentru BREXIT, o prevedere în Tratate care sa permită retragerea din Zona euro a unui stat deja membru sau a unuia care și-a luat angajamentul de a adera ( nu are derogare permanentă) și să renunțăm la proiectul adoptării monedei comune.
· Poate o țară membră a UE să se descurce mai bine fără euro, să utilizeze mai eficient pârghiile monetare în intervenții economice care să asigure un ritm de dezvoltare constant?!
· Răspunsul pozitiv – discutând în general, mulți ar fi tentați să spună da, pe modelul neosuveraniștilor – este oportun și pentru o economie/societate care are un grad de dependență mare în materie de exporturi de piața unică (70%), un nivel ridicat al PIB creat în relație cu companii străine, cu precădere europene (aproape 50%) si un grad de euroizare extrem de ridicat (57%), capital bancar în mare majoritate străin (european)?! A utilizat BNR până acum aceste pârghii în măsura în care să ne facă optimiști pentru viitor!? Mai curând nu…
Scenariul 2. Să aderăm imediat la Zona euro așa cum este ea astăzi reglementată, cu o uniune monetară incompletă, un mare grad de integrare economică și unul mic de integrare politică, o Uniune monetară care cumulează inegalități în interiorul societăților și între statele membre, din rațiuni istorice dar și din cauza politicilor aplicate, nu doar a Tratatelor sau instituțiilor (exceptând euro).
· Dat fiind enormul decalaj de dezvoltare și venituri dintre România și statele mai dezvoltate, cu risc mai scăzut și piețe interne puternice, în contextul actual, ne asumăm riscul de a deveni următoarea Grecie, în ciuda – sau mai ales din cauza – măsurilor de convergență pe care le-am putea adopta pe cont propriu, în efortul de conformare?!
· Poate euro să înceteze a se comporta ca un burete care absoarbe plus valoare din economiile mai puțin dezvoltate și o concentrează la centrul economic fără o minimă mutualizare a riscurilor și crearea unor stabilizatori europeni suplimentari, de exemplu un fond de intervenție care să completeze fondurile de coeziune dovedite insuficiente pentru reducerea reală a decalajelor!?
Scenariul 3. Să așteptăm până ce vom îndeplini condițiile de convergență reale pentru aderare punând accentul pe ceea ce putem face ca economie națională pentru a îndeplini condițiile din Pactul de Stabilizare și Creștere.
· Nu sunt aceste criterii, totuși, arbitrare, un fel de orizont mișcător, subminante pentru dezvoltare sau chiar irelevante!? Începând cu 3% deficit bugetar!? Pragul datoriei publice este indicator de convergență; datoria privată este ignorată deși criza financiară nu a fost produsă de datoria publică, ci tocmai de cea privată, corelată cu reglementările laxe. Faptul că statele sunt titulare de monedă dar au încetat să pună în circulație masa monetară ele însele demult, este ignorat voit.
· Nu este balanța comercială și balanța de plăți, în general, mult mai relevantă?! Avem state care nu îndeplinesc condițiile din PSC dar sunt beneficiare nete ale euro și state care îndeplinesc indicatorii dar sunt în mare risc dacă aderă la zona euro și în pierdere dacă nu aderă.
· In contextul adâncirii permanente a pieței unice (crearea unei economii fără granițe) mai sunt relevanți indicatorii actuali, calculați pentru niște entități politice cu granițe (statele membre)!?
Scenariul 4. Să intrăm în tabăra celor care consideră că reformarea (completarea) sistemului monetar simultan cu măsuri de convergență reală ar fi calea de urmat pentru statele non-euro.
· Nu intrăm într-o situație contradictorie, în care măsurile comune, europene, sunt subminate de cele naționale și viceversa?! Cu precădere, e vorba de reducerea inegalităților comunitare drept condiție a stabilizării și, respectiv, menținerea austerității, cu consecințele sale, drept componentă definitorie a PSC?!
Scenariul 5. Să ne alăturăm celor vor să relanseze pe noi baze Uniunea Europeană înlocuind moneda comună cu o autentică monedă unică. Asta înseamnă să renunțam la criteriile actuale de convergență și să le înlocuim cu altele adecvate, să evaluam efectele divergente ale Tratatului de Guvernanță, sa înlocuim politica de austeritate cu o politică susținută de creștere, care să aibă și instrumente de intervenție – un fond de solidaritate și stabilizare; să menținem și creștem fondurile de coeziune cu posibilitatea susținerii prin intermediul lor a unei politici industriale pentru secolul 21, în care exigențele de mediu trebuie să se adauge celor sociale. Esențială rămâne emiterea unor obligațiuni europene (bonduri) pentru a ieși din cercul vicios în care statele se împrumută într-o monedă pe care nu o controlează, ca și o creștere a cheltuielilor bugetare și veniturilor salariale în țările cu excedente de cont curent mari. Mai înseamnă să creăm o adevărată BCE, ale cărei funcții trebuie să depășească pe cea unic prevăzută în Tratate – ”țintirea inflației” – și care să aibă în responsabilitate, ca orice bancă centrală autentică, evoluția economiei și șomajul. Finalizarea uniunii bancare intră în pachet.
· Cine sunt aliații pe care îi putem identifica pentru ca un asemenea scenariu să devină realitate ?
· Există voință politică pentru un asemenea scenariu?! Sau, așa cum afirma Joseph Stiglitz, ar trebui să ne îngrijorăm că Uniunea și cetățeanul vor fi crucificați pe crucea euro?!
Indiferent de răspuns, voi repeta ceea ce spunea un important om politic contemporan – ”Dacă vrem să-i încurajăm pe alții, atunci trebuie să fim curajoși noi înșine!”
CLARIFICĂRI
1. Scenariile nu sunt un instrument pur intelectual. Sunt încercarea unui decident de a denunța fetișizarea indicatorilor actuali. Pactul de Stabilitate și Creștere, cum este trădat de denumire, conservă status quo-ul, ceea ce nu este avantajos pentru statele membre care vor să-și amelioreze situația. Sper exemplu, când primele trei state (folosite ca reper în calculul nivelului de inflație admis) intră în deflație, ce trebuie să facă o țară în curs de dezvoltare!?
2. Fac, și este necesar să facem cu toții, distincție între creștere și dezvoltare. Sunt indicatori diferiți, care nu se suprapun automat. Pe lângă convergența europeană, România are nevoie să susțină un proces de convergență internă, să atenueze inegalitățile dintre oameni șui dintre regiuni și să-și sporească efectiv capacitatea în multe domenii. Cred că e obligatoriu, cu sau fără euro.
3. Trebuie să rămânem coerenți în discurs. Aud tot mai frecvent, inclusiv în această conferință, că ar trebui să intrăm în ”nucleul dur”. Folosirea sintagmei presupune că noi suntem de acord cu o Uniune a cercurilor decizionale concentrice, ceea ce contrazice poziția pe care ca țară am acceptat cu toții să o susținem – aceea a păstrării unității europene. E preferabil să evităm asemenea formulări…
(Intervenție în cadrul Conferinței România și aderarea la zona euro, organizată de MAE și IER, la Palatul Parlamentului, în 13 noiembrie 2017, cu participarea Parlamentului, Guvernului, BNR, Academiei Române, mediului de afaceri și științific)
Radu Negru
Comentariu la cuvantarea G. Cretu din 13 noiembrie
Am citit atat aceasta cuvantare a d-nei Gabriela Cretu la intalnirea privind « Romania si aderarea la zona euro » din 13 noiembrie a.c., cat si cea intitulata « Romania – Uniunea Europeana. Raportul parte/intreg si viitorul » din 30 octombrie a.c. Ambele sunt adresate in mod evident unor buni cunoscatori ai problemelor care framanta de cativa ani Uniunea Europeana. Din pacate nu fac parte dintre acestia, ci din publicul majoritar al tarilor membre ale UE, care simte ca ceva nu merge bine, ar dori schimbari, dar nu stie ce anume. Totodata circula in mediile de informare idei care exprima neincrederea in deciziile luate de tehnocratii de la Bruxelles, care nu pot decat sa avantajeze tarile dezvoltate economic, in dauna celor ramase in urma. Toate acestea m-au determinat sa cercetez care sunt intentiile de viitor ale unor factori de decizie europeni in privinta viitorului U.E.
Inainte de a discuta probleme tactice sau de detaliu, inclusiv problema euro, mi se pare necesar sa se recunoasca ca UE trece printr-o criza de incredere, provocata atat de Brexit, cat si de tendintele catorva conducatori ai tarilor din estul Europei ce simuleaza posibilitatea retragerii din U.E., pentru a castiga acordul electoratului si a obtine avantaje unilaterale in U.E. Guy Verhofstadt, fost prim-ministru al Belgiei si actual sef al grupului liberal in Parlamentul European, scrie in recenta sa carte « Europe’s Last Chance » ca problemele dificile cu care se confrunta acum Uniunea sunt in majoritate faurite la nivel national. Raspunsul la ele nu poate fi decat un salt inainte, spre o si mai stransa unitate si integrare in toate domeniile a tarilor membre. Aceasta era, de altfel, si metoda propusa de Jules Monet, unul dintre parintii fondatori ai U.E. Insa nu toti din sefii de state UE sunt de acord cu asta.
Pentru a vedea spre ce Uniune ne indreptam (se precizeaza chiar anul 2025 in care trebuie incheiate reformele necesare) au fost prezentate pana acum trei materiale elaborate in 2017, an al aniversarii de 60 de ani de la creearea Uniunii :
– Livre Blanc sur l’Avenir de l’Europe (elaborat de Comisia de la Bruxelles in martie a.c.
– Discursul lui J.C.Juncker despre starea Uniunii (13 septembrie 2017)
– Cuvantarea presedintelui Frantei Emmanuel Macron la Sorbonna (26 septembrie 2017
In toate aceste documente se porneste de la premisa ca Uniunea Europeana este o organizatie necesara ce trebuie pastrata si perfectionata. In primul dintre documentele de mai sus se arata ca sunt posibile pentru asta unul din urmatoarele 5 scenarii :
1) Continuitate in activitate, cu aducerea unor corecturi ;
2) Concentrarea activitatii UE asupra problemelor pietii unice;
3) Uniune cu doua viteze, in care s-ar permite anumitor state sa avanmseze impreuna in domenii specifice;
4) Concentrarea eforturilor U.E. doar asupra unor domenii selectate in care se pot obtine rapid rezultate;
5) Uniunea sa-si desfasoare activitatea pe un front larg, in toate domeniile.
Avantajele si inconvenientele fiecaruia din aceste scenarii sunt detaliate, pentru a putea fi analizate in dezbaterile din parlamentele fiecarei tari
In discursul sau din Parlamentul European de la Strassburg, J.-C. Juncker a facut cateva precizari interesante privind intentiile de viitor ale Comisiei U.E. :
« Vrem o o societate in care pacea, libertatea tolerant si solidaritatea sa primeze, vrem sa traim intr-o democratie care poseda o varietate de de puncte de vedere , precum si o presa critica, independenta si libera. Nimeni si nici o institutie sa nu fie mai presus de lege, o Uniune in care toti cetatenii si toate tarile membre sa fie tratate la nivel de egalitate, in care copiii nostri sa aiba o viata mai buna decat a noastra . Uniunea este un proiect unic in care prioritatile nationale sunt combinate iar suveranitatea pusa in comun in mod voluntar, pentru a servi mai bine interesele nationale si colective. […] Intr-o lume a incertitudinilor, atractia izolarii i-ar putea tenta pe unii, dar separarea si fragmentarea ar avea grave consecinte. Tarile europene si cetatenii lor ar fi supuse iarasi fantomelor divizarii din trecut si le-ar face prada intereselor unor puteri mai mari. »
Totodata Juncker a prezentat un cadru nou in selectarea de UE a investitiilor ; o noua strategie industriala care sa permita UE sa ocupe (sau sa ramana pe) locul intai in privinta inovatiilor, digitalizarii si decarbonizarii ; respectarea acordului privind lupte impotriva incalzirii climatice ; asigurarea securitatii cibernetice prin infiintarea unei noi agentii UE; reglementarea problemei migratiei in Europa a celor care se refugiaza din propria tara din diferite motive ; crearea unui corp european de solidaritate ; acceptarea Romaniei si Bulgariei in acordul de la Schengen ; s.a.
In discursul de la Sorbonna, intitulat « Europa suverana, unita, democratica », presedintele Frantei Emmanuel Macron a fost mai categoric, aratand conditiile necesare reformarii U.E.:
Suveranitatea europeana prin : garantarea securitatii U.E. prin crearea unei forte militare comune de interventie si crearea unei Academii europene de informare– ca una din masurile de lupta contra terorismului ; crearea unui spatiu comun pentru rezolvarea problemei migratiei si acordarii de azil refugiatilor; elaborarea unei politici externe comune centrata prioritar pe Africa si tarile mediterane ; situarea Europei in fruntea tranzitiei ecologice, inclusiv sprijin dat de stat productiei de vehicole auto cu degajari minime de bioxid de carbon ; asigurarea securitatii alimentare a cetatenilor UE ; finantarea in comun a cercetarii in anumite domenii ; zona euro sa devina inima dezvoltarii economice a Uniunii , printr-un buget care sa permita finantarea unor investitii comune si asigurarea stabilitatii in cazul unor socuri economice; s.a.
Unitatea europeana prin : convergenta sporita prin apropierea treptata a modelelor sociale si fiscale, inclusiv un salariu minim adaptat la realitatea economica a fiecarei tari ; accentuarea sentimentului de apartenenta la U.E. prin invatarea de fiecare tanar a minim doua limbi europene ; crearea de Universitati europene si recunoasterea valabilitatii diplomelor in toate tarile U.E.
O Europa democratica prin : conventii democratice, in care sa se dezbata pe plan national si local problemele acute ; intarirea Parlamentului European, prin crearea de liste transnationale de candidati, care sa permita cetatenilor din UE sa voteze pentru un proiect comun.
Alte trasaturi ale Europei de viitor : simplificarea procedurilor in piata unica ; extinderea Uniunii la tarile din Balcanii occidentali ; acceptarea unui avans separat in anumite probleme a unor tari ambitioase ; integrarea totala apietelor Frantei si Germaniei ; s.a.
Desigur ca pentru punerea in executie a acestui plan de anvergura a celor 27 de tari membre va trebui, un rol decisiv il va avea cunoasterea punctului de vedere al conducerii Germaniei. Fostul ministru de finante german, cunoscut prin opozitia sa la reforme spectaculoase cu efect nesigur, este acum presedinte al Bundestagului, functie mai mult onorifica. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, nu a reusit inca inchegarea dupa alegeri a unui cabinet in care sa se dea contur opiniei asupra viitoarei U.E. a celei mai mari tari membre.
In orice caz pentru Romania nu exista o alternativa rationala a parasirii Uniunii Europene, in conditiile in care la orizont nu se intrevad conflicte majore pe acest continent, ci indeosebi o stare pasnica, de dezvoltare in stabilitate. Dar este mai mult ca niciodata necesar a se sublinia oportunitatea unei Uniuni in care nivelul de dezvoltare economica a tarilor membre sa fie cat mai apropiat.
In privinta cuvantarii d-nei Gabriela Cretu, este cunoscuta si trebuie apreciata vasta sa experienta in problemele U.E., ca si in cele ale parlamentului roman. Imi permit totusi sa fac cateva observatii critice :
Nu se vede clar daca cele 5 scenarii ale dansei privind o eventuala pozitie a Romaniei in dezbaterile privind viitorul U.E., sunt o replica directa la cele 5 scenarii propuse de Comisia de la Bruxelles. Numarul mare de semne de intrebare la sfarsitul mai tuturor ideilor avansate cu acest prilej, nu sunt de natura sa scoata din impas pe decidentii pozitiei tarii noastre la sesiunea U.E. din luna decembrie a.c.
In problema aderarii tarii noastre la zona euro, cred ca atitudinea Romaniei ar trebui sa fie rezervata, data fiind si experienta unor tari – ca de pilda Slovenia sau Grecia – care s-au lansat pripit imbratisand moneda comuna, pentru a constata apoi efectele negative ale acestei politici. Ar fi fost bine daca s-ar fi prezentat o lista a riscurilor posibile (sau deja verificate in practica) ale trecerii de la moneda nationala la euro, in vigoare de decenii in tari mult mai dezvoltate. Ar fi deasemenea bine sa aiba loc consultatii si cu specialistii in probleme financiar-bancare din Bulgaria, Croatia si alte tari candidate la U.E. pentru a putea identifica eventualii aliati. Care sunt oare statele care nu indeplinesc conditiile PSC, dar sunt beneficiare direct ale euro ? Personal as inclina prudent spre scenariul Nr. 4 al d-nei Cretu, dar ma tem ca cele mai multe sanse de acceptare in dezbaterile din urmatorii ani le are scenariul nr. 5.
In fine, imi exprim surprinderea ca la cele doua postari ale Gabrielei Cretu pe blogul dansei, asupra unor probleme de enorma importanta, nu s-au gasit persoane care sa-si exprime punctul de vedere si sa arate astfel ca viitorul U.E. este viitorul nostru, al tuturor europenilor.
gabicretu
De ce va temeți de scenariul 5?! E maximum din ceea ce ne-am putea dori… Multi ar zice că, la acest moment, este utopic. Nu am auzit pe nimeni să se teama de utopii!!!
Radu Negru
Nu mi se pare ca scenariile 4 si 5 se exclud. Chiar cred ca intr-o perioada de inceput ar fi preferabil scenariul 4, pentru ca pune in prim plan reducerea inegalitatilor, urmand ca intr-o perioada ulterioara sa se purceada la punerea in santier a prevederilor din scenariul 5, care vad ca si la dvs. e insotit de semne de intrebare si exclamatie. Astept insa cu nerabdare o luare de atitudine a cancelarului Germaniei in toate aceste probleme, asemanator cuvantarii presedintelui Frantei. Abia atunci va exista material pentru discutii de substanta privind viitorul U.E…
case de marcat
foarte interesant articol. felicitari!