Dacă iubim Uniunea Europeană, trebuie să o reformăm!

Trăim într-o perioadă cu adevărat importantă, plină de responsabilitate; pentru toți europenii. Pentru noi,  românii, chiar mai mult decât pentru ceilalți,  din cauza faptului că este prima noastră Președinție (a Consiliului Uniunii Europene) și se petrece  într-un moment atât de provocator al istoriei europene, cu mari așteptări dar și cu temeri profunde. Reprezintă o probă de foc pentru noi toți; guvernul se străduiește să încheie cu succes cât mai multe negocieri posibil. Parlamentul a considerat că este momentul potrivit nu pentru a închide ceva, ci pentru a deschide reflecția către viitorul comun pe termen lung.

În aceste luni de pregătire, am devenit conștienți că a fost o idee cu adevărat îndrăzneață din cauza faptului că există permanent prea multe probleme urgente de rezolvat pentru a lăsa timp reflecției pe termen lung și de a învăța lecțiile istoriei; Brexit, alegeri naționale, campania pentru cele europene, discutarea Cadrului Financiar Multianual pe bucăți,  fără a remarca faptul că nu a fost însoțit de o nouă strategie de dezvoltare a Uniunii, care să definească cel puțin obiective pe termen mediu, toate ne-au ținut ocupați.

Observând această grabă spre o direcție neclară – sau dorință de a menține starea de lucruri așa cum este – am avut un puternic sentiment că, de multe ori, nu vedem pădurea din cauza copacilor. Uniunea Europeană reprezintă în continuare cea mai pașnică, dezvoltată și chiar echitabilă societate mare de pe glob, în ciuda inegalităților și tensiunilor tot mai mari.

Din acest motiv, trebuie să găsim soluții pentru a păstra Uniunea unită acum, întrucât și-a pierdut o mare parte din farmecul său de altădată. Nu putem nega acest lucru! Există prea multe voci, cu interese opuse, care lansează zvonul că Uniunea și-a făcut deja datoria și că Uniunea poate să moară. Ar fi o rușine și un pericol! O rușine, pentru că am uita cât de importante au fost pacea, solidaritatea și cooperarea pentru atingerea nivelului de dezvoltare de care europenii se bucură astăzi; cel puțin o parte dintre ei. Un pericol, deoarece această atitudine subminează posibilitatea unui viitor mai bun fără a pune ceva în schimb.

O Europă a statelor naționale am mai avut și ne-am ales cu cele mai sângeroase războaie din întreaga istorie a umanității (sau inumanității); fiecare națiune a trebuit să se reconstruiască după aceea, decenii de-a rândul. Iar la acel moment, nu erau în arenă, să-și apere interesele, companii cu o cifră de afaceri care depășește PIB-ul unui stat membru măricel.

După această glorificare a unității de care avem nevoie, voi adăuga o concluzie. Există puține argumente concrete, la acest moment, pentru a vorbi despre speranța unui viitor mai bun pentru cei mulți, nu pentru câțiva.

De ce o euro-optimistă, ca mine, este atât de brutală în exprimare?! Deoarece nu există suficientă voință politică pentru o schimbare semnificativă a ceea ce nu merge bine și pentru a păstra și dezvolta ceea ce este bun în proiectul nostru european.

Dacă suntem norocoși să evităm o nouă criză financiară, vom avea mâine doar un prezent repetat. Asta înseamnă aceleași probleme îngrijorătoare în minte:

· Nemulțumirile cetățenilor, tulburări sociale, creșterea inegalității, lipsa de încredere și politicile prea slabe pentru rezolvarea acestor probleme;

· Un sistem monetar fragil care pune în pericol întreaga construcție și produce divergență, în loc să servească pentru a reduce decalajele;

· O influență mai slabă decât ar fi posibilă în modelarea ordinii globale și promovarea unor soluții bazate pe o abordare multilaterală.

Este responsabilitatea noastră să schimbăm această situație. În calitate de parlamente, suntem deținătorii legitimi ai voinței politice; dacă țările noastre sunt democrații funcționale în realitate, nu pe hârtie…

Am pus conferința noastră sub semnul celei de-a patra revoluții industriale pentru a trimite un mesaj. Viitorul s-a întâmplat deja ieri! Viteza schimbărilor tehnologice este în afara controlului nostru și chiar a înțelegerii noastre, de multe ori.

Tehnologia nu este bună sau rea în sine. Depinde de alegerile politice pe care le facem, dacă permitem societății să se transforme într-un feudalism ”high tech” ( înalt tehnologic), cu doar câțiva beneficiind de toate avantajele, sau schimbăm regulile pentru a crea o societate incluzivă, mai bună de trăit în ea pentru fiecare.

Dacă privim înapoi, în istorie, această gestionare a schimbărilor tehnologice nu a fost un mare succes. Dimpotrivă. Primele revoluții au contribuit masiv la distrugerea naturii, în încercarea de a produce tot mai mult. Schimbările climatice, deșertificarea, defrișările, toate sunt daunele lor colaterale care au ajuns astăzi să pună în pericol viața pe pământ.

Nu trebuie să repetăm ​​erorile trecutului și să distrugem, de data aceasta, societatea și ființa umană. Trebuie să înlocuim abordarea economică față de orice, cu o abordare mai etică în ceea ce privește oamenii și viețile lor.

Pentru a face acest lucru, trebuie să începem de undeva. Construind punți între noi, factorii de decizie, pentru a putea vorbi aceeași limbă și pentru a înțelege realitatea celuilalt, a fost întotdeauna un punct bun pentru a începe. Vă mulțumim că ați avut voința politică de a veni pentru a începe să construim această înțelegere comună!

Discurs de deschidere la  Conferința Inter-parlamentară privind Viitorul Uniunii Europene, 1 aprilie, 2019

Post Scriptum

Aleg întotdeauna engleza mai săracă în locul mai bogatei și spectaculoasei limbi materne pentru comunicarea directă, fără interpetare. Din acest motiv, dacă sună puțin sec, e din cauza faptului că ceea ce postez reprezintă traducerea textului din engleză.

Fiind președinta Conferinței, am vorbit în repetate rânduri.  Voi mai adauga fragmente, pe parcurs. Dacă celelate conferințe –  la care sunt invitată drept vorbitor principal, chiar dacă nu le organizez eu –  îmi vor lăsa timp.