Despre “ciudatenii”

Am afirmat ca ma simt ciudat sa particip la Conferinta parlamentara G8 si am fost intrebata ce era ciudat acolo. Incerc doua explicatii…

La plecare, as fi raspuns ca… eu.

Ciudateniile mele

1. Din cand in cand, citesc. Printre autorii mei preferati sunt Joseph Stiglitz, Noam Chomsky, Amartya Sen. Autoarele sunt mult mai multe; Carole Pateman e prima dintre ele.

2. Din cand in cand, gandesc. Nu cred ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile. Nu cred ca suntem la sfarsitul istoriei. Nici Fukuyama nu mai crede. Nu iau de bune ideile de-a gata; mai ales pe ale neoliberalilor pasionali…

3. Sunt dintre cei care cred ca putem face ceva. Drept urmare stiu ca pe langa Forumul Economic Mondial exista si Forumul Social Mondial, pe langa corporatii exista si oameni iar in locul lumii in care traim putem construi alta.

4. Consider ca banii (ca simbol al bogatiei) nu fac parte din definitia umanitatii; drept urmare, saracii sunt si ei oameni.

5. Cred ca suntem din ce in ce mai inteligenti si din ce in ce mai lipsiti de ratiune; din pacate, lipsa ratiunii este contagioasa, inteligenta nu…

Altermondialistii gandesc cam la fel dar sunt considerati “anti-sistem”; ei erau in strada – la Rostok. Eu inauntru – la Berlin – faceam parte din “sistem”. Ciudatenia era totusi numai aparenta.

Si unii si altii incercam o presiune asupra sefilor de state din G8 ca sa nu piarda Africa pe sub scutul de aparare antiracheta (adica sa dea importanta si problemelor combaterii saraciei, HIV/SIDA, investitiei in sanatate – aflate pe agenda reuniunii la varf – alaturi de alte teme arzatoare…)

Si unii si altii aratam ca – nimic nou sub soare – cetatenii si sefii de state nu au aceeasi ordine de prioritati.

La intoarcere, raspunsul ar fi altul.

Intre toti acei americani, germani, japonezi, francezi, africani…
Intre toti acei parlamentari, ministri, inalti functionari mondiali…
Intre toti acei politicieni in cautarea unor solutii la o catastrofa umanitara
cel mai ciudat era … celalalt roman – senator – invitat de UNFPA pentru ca, am aflat acolo, vrea sa infiinteze o subcomisie care sa se ocupe cu asemenea probleme si in Senatul Romaniei (suntem singura tara din UE care nu are macar un grup de lucru pentru populatie si dezvoltare in parlament; la Camera ma stradui eu de ceva timp sa gasesc un numar suficient de oameni care sa aiba habar despre ce-i vorba si sa se implice).

Ciudateniile lui

1. Noi discutam despre cercetarea stiintifica si de vaccinul posibil; el gasise deja solutia – sa procedam ca in leprozeriile medievale, punand Africa in carantina generala.

2. Discutam despre asigurarea testelor pentru detectarea celor infectati cu HIV; el propunea sa inconjuram Africa cu garduri si sa taiem comunicarea.

3. Vorbeam despre lipsa cadrelor medicale (in conditii foarte grele de lucru, multi medici si asistente s-au imbolnavit si au murit, profesorii la fel; ceilalti au fost primiti cu bratele deschise de tarile bogate; Ghana mai are doi medici); el propune ca medicii care mai sunt sa fie inchisi impreuna cu bolnavii – 40.000.000 – si lasati acolo sa se manance unii pe altii.

4. Mie nu-mi venea sa cred ce imi auzeau urechile; el era trist ca ideile sale minunate nu au sustinere pentru a fi puse in practica…

5. Mie mi se parea mai mult decat ciudat ca un om si medic sa gandeasca astfel si eram ingrozita ca ar putea auzi mai multi (erau comentarii informale, in mediu restrans, spre norocul nostru!); lui nu i se parea…

Dupa aceasta prea frumoasa unitate de idei in privinta combaterii saraciei si epidemiei de HIV/SIDA nu am mai gasit si alte lucruri in comun pe care sa le discutam pentru ca eu eram dintre cei 322 si el nu. Romani ciudati…