Despre placeri vinovate
Cand am vazut articolul lui Alex Mihaileanu – invitatul meu de saptamana trecuta – am avut o rezerva in a-l publica. Nu ma refer la pozitie sau la cel ce o exprima. Atat cat timp cat e opinia cuiva, ea trebuie spusa chiar daca este CRITICABILA sau mai ales de asta. Altu-i motivul.
Sportul national cel mai pagubos pe care-l practicam de mai bine de doi ani este sa vorbim despre Basescu.
Intrebarile la care se tot raspunde – fara sa ne intrebe nimeni, in realitate – sunt ce, unde, cum, cat, cui, incotro, cu cine, cu ce, pe cine, pe ce, ce fel de, de ce… Basescu!? Suntem spectatori la spectacolul Basescu.
Asta nu-i o placere inocenta.
Concentrarea atentiei intr-o singura directie inseamna abaterea atentiei de la toate celelalte directii, unde se poate intampla orice (rau) sau nu se intampla nimic (bun). Fara stirea noastra.
Contrazicandu-l pe Presedinte, trebuie sa acceptam ca hotii nu prea fura cand e liniste; un scandal, un incident cat de mic – unde fuge politistul si vecinul – sunt totdeauna un noroc in reusita “actiunii”, noroc provocat cu grija, adesea. Regula e valabila si la hotii mari (in sens figurat, vreau sa zic). De abaterea atentiei se ocupa televizorul…
Noi nu mai suntem cetateni; am devenit public!
Multi participa constient la manipularea generala, facand jocul; unii pentru ca le place sau sunt interesati, altii pentru ca nu pot rezista.
Eu sunt o polemista. Si cred in democratie. O asa provocare cum e articolul lui Alex e greu de gasit. Concentreaza toate opiniile despre cum NU ar trebui sa fie un presedinte, un cetatean, relatiile dintre institutii intr-o democratie.
Era sa nu rezist si – demontandu-i argumentele – sa vorbesc … despre Basescu.
Noroc ca am avut o saptamana fff incarcata…
Totusi, ceva ma framanta. Or fi multi cei carora le place democratia!? Voi ce intelegeti prin democratie? Credeti ca e incompatibila cu romanii!?
Incep sa cred ca nu mai e nici o speranta; si asta nu din cauza lui Basescu…
moromete
Democratia nu e incompatibila cu Romania, democratia este insa prost inteleasa de romani. Avem nevoie de mai multa informare si de mai multa participare. Cetatenii care nu participa nu prea exista pentru democratie. Iar partidele nu sunt foarte dornice sa informeze si sa indemne la participare politica pentru ca acest fapt ar inseamna o mare nevoie de reforma la nivelul lor.
gabicretu
Mie in suta de acord! Dar cum facem sa… facem ceva!? Eu am inceput sa am senzatia de peste pe uscat desi ma aflu in apa pana-n gat…
Cathy Raducu
Si eu am senzatia de peste pe uscat. Undeva, tot pe acest blog, comentam, rugand sa nu ne mai concentram pe Basescu, si sa ne indreptam privirea spre popor… Si repet aici: cum sa reusim sa facem oamenii sa inteleaga ca sunt liberi, ca realmente pot alege, si ca pot alege bine? Ma intriga usurinta cu care oamenii din jurul meu sunt dispusi sa se supuna: oricui are gura mai mare, oricarei idei pronuntata mai tare (desigur, la televizor), etc.
Romanilor le place scandalul. Mult mai usor ii atragi cu un scandal decat cu o chemare la fapte…bune.
Daca-i intrebi ce parere au despre incalzirea globala, ridica din umeri, raspunzand ca ei nu pot face nimic…
Daca-i intrebi despre Basescu, sunt gata sa ia atitudine, sa comenteze, sa ridice in slavi sau sa critice. Poate, zic eu, fac asta pentru ca prin intermediul media li se ofera iluzia ca pot face ceva…in privinta lui Basescu.
Cum combatem manipularea? Si dezinformarea? Si iluzia cu care sunt alimentati romanii ca democratia e ceea ce vad la TV?
Nicole
Ar fi interesant sa definim mai intai democratia.
Ce intelegem prin democratie?
gabicretu
Asta era si ideea! Sa vedem ce intelege fiecare prin democratie. In descrieri cat mai concrete, daca e posibil.
De exemplu, premierul francez a spus ieri despre rezultatul de la parlamentare prin care practic este desfiintata opozitia ca “amploarea victoriei noastre nu reduce drepturile opozitiei ci ne da posibilitatea sa le oferim mai multe drepturi decat aveau inainte…”
Aceasta declaratie mie mi se pare aberanta intr-un regim democratic (unii ofera altora drepturi!?) ca si invocarea frecventa a faptului ca minoritatea se supune majoritatii.
Intr-o democratie cuvantul “supunere” nu exista! Eu nu-l folosesc nici macar in raport cu legea; prefer sa spun “respectare”.
ganditoarea
Egalitate in drepturi, asta inseamna dupa mine democratie,
insa in Romania exista legi care favorizeaza o parte din cetateni si defavorizeaza o alta parte.
Democratie inseamna de asemenea reprezentare, participare, libertate de opinie, libertate de asociere, libertate…
Oare nu la asta se gandeau romanii care in decembrie 1989 strigau ” jos comunismul”?
Nu, democratia nu este incompatibila cu romanii, romanii vor democratie, insa este nevoie de o clasa politica apta sa aplice principiile democratice.
Acici vroiam sa raspund in special lui Nicole.
Imi doresc din suflet sa invatam de la altii democratia , pentru ca din 1989 nu am fost in stare sa cream un stat veritabil democratic .
Skin
“Totusi, ceva ma framanta. Or fi multi cei carora le place democratia!? Voi ce intelegeti prin democratie? Credeti ca e incompatibila cu romanii!? Incep sa cred ca nu mai e nici o speranta; si asta nu din cauza lui Basescu…”
Doamna Cretu, se pare ca iar aveti popor/tara care nu va merita. Nu sinteti prima. Cum era cu agendele diferite public/politicieni? Dar oare PSD-ul e compatibil cu democratia? Si pe mine ma enerveaza o multime de gesturi mici si feluri de a fi pe strada. Totusi sa-i pun pe toti la gramada in groapa cu brute nedemocratice in timp ce eu, gabitza si citiva putini si alesi ne vaicarim pe blog de mitocani, domnule! mi se pare aiurea. Cum poate fi compatibil cu democratia cineva care se vaita de popor ca e mai prost (crescut) ca el?
gabicretu
Cred ca este o mare neintelegere. Pe mine nu m-a ales “poporul” ci niste cetateni pe care-i respect si la care ma refer adesea, ei stiu asta, lor incerc sa le reprezint interesele, sunt constienta ca nu pot singura si ma enerveaza, e adevarat, lipsa de implicare si sensibilitate a celor “destepti” pentru valorile si comportamentele democratice (adica cele in care tinem cont de cetateni, cu toate diferentele lor, si nu ne inchipuim ca sunt o turma numai buna de pacalit).
Faptul ca sunt aleasa nu e un merit ci o responsabilitate pe care mi-am asumat-o si de care nu ma plang. Ma plang de lipsa de solidaritate a celor care pot face ca lucrurile sa evolueze mai repede si nu le pasa. Ma plang de faptul ca cei care ar trebui sa-i apere pe cetateni se straduie doar sa apere puterea. Atat.