Dezbatere pentru o Românie normală

Societatea este polarizată – toată lumea se plânge de faptul că nu există un schimb de idei, o discuție între candidați, o opoziție a valorilor pe care le reprezintă cei doi rămași în cursa prezidențială. Am ajuns în punctul în care nu se mai discută despre ce valori își dorește să reprezinte fiecare candidat. Chiar și dezbaterea despre prerogativele președintelui am depășit-o. Am ajuns în momentul de față la un cu totul alt nivel. Este vorba despre o meta-dezbatere, adică o dezbatere despre ideea de dezbatere. Este obligatorie o astfel de dezbatere între doi candidați pentru funcția de președinte al unei țări democratice?

A patra revoluție industrială a adus cu sine un alt mod de a consuma informația din jurul nostru. Felul în care aflăm noutățile despre ce se întâmplă în lume devine din ce în ce mai personalizat. Noi alegem locul unde primim informația, mijlocul prin care o aflăm și inclusiv informația însăși. Trăim în ceea ce unii experți numesc „bula informațională”, în care, având controlul asupra informației care ajunge la noi, putem să filtrăm toate informațiile care intră în contradictoriu cu ce credem noi, rămânând astfel deschiși doar la știri care confirmă ceea ce știm/credem/intuim/suspectăm. Acest lucru hrănește un simț al validării în noi care acționează ca o mică recompensă, întărind astfel nevoia noastră de a ne rafina bula informațională.

Totuși, ca soluție la impasul produs în jurul unei potențiale dezbateri între cei doi candidați rămași în cursa prezidențială și ca să nu pară că se ferește de spațiul public, Iohannis a anunțat organizarea unui simulacru de dezbatere în care cetățenii sunt invitați să intre în discuție cu el. Însă, dacă stăm să facem o paralelă cu spațiul virtual, această dezbatere anunțată de președinte seamănă izbitor cu o postare publicată pe o platformă de socializare, la care cetățenii au apoi posibilitatea să adauge comentariile proprii.

În această situație se pare că am ajuns și în privința dezbaterii prezidențiale pe care o așteptăm o parte din noi. Pentru unii, dezbaterea este un gest de normalitate democratică. Pentru alții, lipsa dezbaterii este un boicot față de un adversar politic demonizat încontinuu. Încercarea de a găsi consensul social într-o societate liberală (culmea!) pare să-și fi pierdut cu totul valoarea.

Domnul Iohannis dorește să convingă pe cineva de argumentele pe care le aduce? Pentru că se comportă atât de tranșant încât pare că oferă adevăruri absolute, incontestabile. Nu pare că are niciun interes să dialogheze cu cei care nu sunt convinși de acuzațiile pe care le impută contracandidatului său. Într-un exces justițiar de zel, președintele României, cel care ar trebui să fie un garant al echidistanței față de mediul politic, devine purtătorul stindardului unei campanii de demonizare a contracandidatului său, a partidului care îl susține, a votanților acestui partid și a valorilor și ideologiei pe care aceștia le împărtășesc. Dacă ar putea, președintele ar scoate în ilegalitate întreaga social-democrație, iar în acest fel Klaus Iohannis ar deveni în esență și judecător și juriu și călău.

De altfel, nici nu înțeleg de ce ne mai batem capul cu tot ritualurile acestea democratice perisate. Nu mai bine îl punem direct pe cel/cea cu cele mai multe aprecieri pe Facebook?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *