Europa și-a făcut datoria, Europa poate să moară!?
(titlul îl parafrazează pe maurul lui Schiller, adăugând însă un mare semn de întrebare)
Anul politic 2014 este marcat în Europa de alegerile parlamentare din mai; ele nu vor modifica doar raporturile de forțe politice din Parlamentul European ci vor duce și la o nouă componență a Comisiei Europene și, se speră, un proiect diferit pentru viitor.
In pregătirea lor, se fac sondaje si multe comentarii; la alții, se face si campanie; la noi, există riscul, așa cum s-a întâmplat în 2009, să se deturneze atenția spre prezidențialele din toamnă iar catățeanul să fie iarăși păcălit sau măcar derutat. Oricum este!
De la dreapta până la stânga, din păcate, doua teme sunt vehiculate cu cu elan demn de o cauză mai bună:
1. Se susține ca cetățenii nu sunt interesați de aceste alegeri si că, așa cum ar fi fost mereu, este puțin probabil să iasă la vot.
2. Se mai afirmă și că Uniunea Europeană e pe ducă iar instituțiile de la Bruxelles, fără discriminare, vinovate de toate relele.
Ambele afirmații sunt cel puțin discutabile, dacă nu în întregime false; ele fac parte din discursul euroscepticilor britanici; orice analiză rațională ar găsi cu greu vreun interes comun între cetățeanul român și Nigel Farage (liderul vocal al euroscepticilor din PE, sursă de combustibil pentru toate campaniile împotriva imigranților români și bulgari).
Dar acest tip de discurs este promovat și servește cuiva. Nu cetățenilor, cu certitudine. După Mastricht, Uniunea a devenit din ce în ce mai mult un proiect neoliberal. A servit intereselor marelui capital; doar tangențial, micului capital. Angajații au fost sacrificații. Aici, ca și Germania. Acum, nemulțumirea lor e în creștere.
Beneficiarii pieței libere și monedei unice nu fac parte dintre cei dispuși să-și asume responsabilitatea sau să împartă rezultatul gras. Încep chiar să fie încurcați de instituțiile europene care încearcă, totuși, o mediere între interesele capitalului și cele ale muncii. Cu precădere, Parlamentul European este deranjant, pentru că se ia foarte în serios după ce și-a întărit poziția prin Tratatul de la Lisabona.
Să nu ne mirăm, drept urmare, că vom auzi des, de la unii, că democrația prea multă ar fi de vină pentru ceea ce nu merge bine, nu faptul că nu este încă destulă.
Stimați colegi,
Subiectul declarației ar putea face obiectul unui șir de conferințe; sau a unei campanii electorale. Eu vă propun astăzi doar să reflectați asupra unei realități. Uniunea Europeană nu și-a făcut încă pentru toți datoria. Pentru cetățeni mai are de lucrat; avem piață unică și 28 de sisteme sociale; acest fapt spune tot… Inclusiv că am putea face din Uniunea Europeană o construcție cu viitor!
Valeriu Mangu
Doamna Gabriela Cretu,
Va multumesc respectuos pentru amabilitatea de care dati dovada popularizand blogul pe care l-am creat, precum si articolele pe care le postez pe el.
Al dvs., Valeriu Mangu
Valeriu Mangu
Articolul “De ce Presedintele Romaniei este un legiuitor in domeniul securitatii nationale si al apararii tarii” pe:
http://ascunzisuri-constitutionale.eu/despre-blog/