Gabriela Creţu vrea acţiuni, nu doar vorbe, pentru asigurarea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi
Bruxelles, 3 septembrie
Europarlamentarul PSD Gabriela Creţu a atras atenţia, marţi seară, asupra necesităţii trecerii de la planuri la acţiuni pentru asigurarea egalităţii de şanse dintre bărbaţi şi femei. Intervenţia doamnei Creţu a avut loc în cadrul dezbaterii, în plenul Parlamentului European, a raportului Garcia Perez privind „Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi – 2008”.
„Există aspecte despre care se vorbeşte mult dar se face puţin. In dezbaterea privind Pachetul social am vorbit despre lipsa instrumentelor care să facă aplicabil principiul plăţii egale la muncă de valoare egală şi, respectiv, să reducă decalajul salarial dintre femei şi bărbaţi. Fără ele, angajamentele sunt doar vorbe iar legislaţia inutilă. Există şi aspecte despre care se face foarte puţin sau nimic dar despre care nici nu se vorbeşte – sunt absente din agenda guvernelor sau din cea europeană„, a declarat doamna Creţu.
„Nu se prea vorbeşte despre cele 100.000 de femei traficate anual (decât in Parlamentul European, seara târziu). Probabil, pentru că sunt considerate mărfuri, nu cetăţeni. Majoritatea sunt traficate pentru prostituţie. Solicitam, din nou, acţiuni integrate mai ferme împotriva reţelelor de trafic dar şi măsuri concertate pentru descurajarea cererii în prostituţie; fără cerere, traficul îşi pierde raţiunea de a fi„, a explicat eurodeputata.
Potrivit Gabrielei Creţu, „nu se vorbeşte nici despre situaţia femeilor care lucrează drept menajere şi îngrijitoare în spaţiul domestic; ele sunt invizibile. Fără drepturi sociale sau cu drepturi minime, ele înfruntă acelaşi risc de abuz ca şi femeile in propriile familii; inclusiv riscul exploatării. Pentru cele care lucrează în alte ţări, la fragilitatea situaţiei sociale şi economice, se adaugă imposibilitatea exercitării drepturilor politice minime. O reglementare corectă a situaţiei lor nu e doar o problemă de dreptate prezentă; ea ar preveni menţinerea şi in viitor a ratei înalte de sărăcie printre femeile in vârstă. Nici despre femeile din guvernul ţării mele nu se prea vorbeşte dar din alt motiv; pentru ca nu există…”.
„Considerăm că a venit timpul să trecem de la a vorbi despre ceea ce trebuie făcut, la a face ceea ce trebuie„, a conchis deputata europeană.
Bibliotecaru
Ce bine ar fi ca la aceste vorbe să fie şi instituţii care să degreveze femeile de obligativitatea statului acasă după naştere. În ziua de azi a găsi un loc la grădiniţă este o performanţă, cine nu are părinţi pensionari care să vadă de copil… Pe vremuri râdeam de americani când vedeam că se gândesc la liceul copiilor încă înainte de a-i concepe. Acum încep să înţeleg la adevărata valoare aceste preocupări. De exemplu, ar fi frumos ca firmele mari, peste 500 de angajaţi să aibă o mică creşă/grădiniţă în incinta instituţiei.
doinas
Discutam inainte de concediu cu o doamna care a lucrat un numar mare de ani ca menajera in Italia.
In documentele de „sigiorno” a fost inregistrata ca musafir. Daca s-ar fi inregistrat ca „rezident”, dupa un numar de ani putea obtine niste avantaje de la statul italian.
O diferenta „minora” cu efecte majore.
gabicretu
@Doina,
Chiar de asta este vorba. Mii de femei (zeci de mii, sute) isi salveaza astazi familiile lucrand in strainatate ca ingrijitoare si menajere. Contributiile la asigurari nu li se platesc. Ele imbatranesc si nu totdeauna familiile pentru care au muncit vor putea (sau vrea) sa le ofere sprijinul necesar. Pensiile lor vor fi mici sau deloc…
emanuel deleanu
Vorbe, vorbe si iar vorbe, Doamnelor !