Întrebări pentru când s-or topi zăpezile

România (!?) a decis să semneze Compactul Fiscal. Ce bine, zic pro-europenii! Pentru prima dată jucăm cu ai noștri, nu cu americanii. Oare!? O mulțime de întrebări banale ar trebui puse și încă mai multe răspunsuri date pentru a fi măcar liniștiți că ne-am făcut datoria de cetățeni ai acestei țări și ai Uniunii Europene. Câteva, în ordine aleatorie, le împărtășesc aici; răspunsurile le așteptăm!

· Pe cine ajută Compactul și în ce mod!? Bate în cuie status-quo-ul, adică diferențele mari care există în interiorul zonei euro (nu mai punem la socoteală pe cei care nu sunt încă în zona euro!). Se impune limitarea datoriei publice. Cu cea privată ce se întâmplă, căci aceasta reprezintă partea importantă a datoriei unei țări!?

· Ne vom supune exigențelor sale acum sau după ce vom intra în zona euro!? (art. 14, alin 5 sugerează că, la cerere, regulile instituite prin Compact pentru statele din zona euro se pot aplica și celorlalte semnatare înainte de aderarea la moneda unică)

· Ce este deficitul structural!? Este un concept teoretic ce nu poate fi cuantificat (se vor obține atâtea rezultate cate capete se apucă să-l evalueze)

· De ce este eficienta sancțiunea fiscală pentru o tara având deja probleme de lichiditate! Nu poate decât sa accentueze dezechilibrul…

· Deficitul bugetar este pârghie de intervenție – pro sau anti ciclică, după nevoi; regulile stabilite prin Compactul fiscal privează statele de acest mijloc de combatere a ciclului economic; ținând cont și intervențiile limitate care stau în puterea BCE, viitorul sună diferit de cel care ni se vinde.

· Apărătorii Compactului fiscal spun că statele nu vor mai cheltui, nu vor mai fi populiste; dar aceasta este o argumentare populistă ea însăși; regulile nu spun nimic despre volumul bugetului; el se poate stabili la 60% din PIB sau la 30% din PIB; singura cerință este legată de echilibrul între venituri și cheltuieli – adică se interzice stimularea prin credit a relansării economice!!! Fiecare să stea unde este! Dacă poate și nu lunecă în prăpastie. Cu același argument, al anti populismului, s-a introdus regula conform căreia guvernele nu mai pot împrumuta de la banca centrală/trezorerie, ci doar de pe piața; astfel, băncile private se refinanțează de la băncile centrale (BNR, la noi) cu o dobândă reală care tinde spre zero și împrumută statul cu o dobândă variabilă în funcție de risc (considerat întotdeauna mare!). Dobânzile plătite pentru acoperirea deficitelor bugetare sunt responsabile în cea mai mare parte de gradul ridicat de îndatorare a acestora; în toate statele din zona euro și din afara acesteia. Tragem concluzia că populism înseamnă orice măsură care privește munca și cetățenii; de plătit, trebuie plătite doar băncile…

· Cine legitimează aceste măsuri!? Se instituie Euro Summit-ul drept organ „permanent”. Atenție! La acest summit, care nu este instituție democratică a Uniunii Europene sau a oricui altcuiva, părțile contractante nu participă toate! Doar membrele zonei euro. Celelalte vor fi informate în timp util și doar despre unele aspecte specificate explicit în Compact. Nu participă nici Parlamentul European; poate fi invitat doar președintele, să fie audiat. Parcă în democrație raportul era invers; parlamentul audiază executivul, nu viceversa. În schimb, instituții europene precum Curtea Europeană de Justiție și Comisia Europeană joacă un rol neprevăzut în Tratate, căci Compactul nu se bazează pe tratate, este inter-guvernamental…

· Ce aduce în plus față de Pactul de stabilitate și creștere care există din 1997!? Există dar nu funcționează, în măsura în care au existat un număr… nenumărat de încălcări. Problema lui este însă alta – ne arată clar că țările care au fost cele mai cuminți (cu deficite și datorii mici, precum Spania sau Irlanda) au cele mai mari probleme…

· De ce este nevoie de acest nou tratat în măsura în care de abia a intrat în vigoare Pachetul privind guvernanța economică (Six pack), cu instrumente mult mai clare și cu bază legală în tratatele europene!?

Pentru cei care nu știu engleză, in esența, Compactul fiscal spune:

· Bugetul general va fi echilibrat sau excedentar. Pe termen mediu, deficitul structural trebuie să ajungă sub 0,5% din PIB; in caz contrar, statul care depaseste limita va fi supus unei mecanism de corecție automat. Calendarul pentru atingerea obiectivului va fi propus de Comisie pentru fiecare stat în parte (funcție de riscurile pe care îl prezintă). Țările care stau bine sub ambele aspecte (deficit și grad de îndatorare) se pot bucura de o anume flexibilitate.

· Regulile trebuie incluse în legislația națională, de preferință Constituție. În baza propunerii Comisiei Europene, statele vor transpune în legislația națională respectivă mecanismul de corecție.

· Gradul de îndatorare (în caz de deficit excesiv, mai mare de 60% din PIB) va fi redus anual cu 1/20

· Implementarea va fi monitorizată de Comisie și Consiliu; orice stat va putea sesiza CEJ că un altul este nerespectuos cu Tratatul

· Planurile de îndatorare viitoare vor fi comunicate și aprobate de Comisie și Consiliu

· Reformele economice majore vor fi discutate ex-ante și coordonate

Ce spune în detalii este mai îngrijorător…