Liceeni la Strasbourg: Raluca Simiuc

Excursia la Strasburg, cel putin pentru mine, a picat la fix. Fiind pusa in fata unui inevitabil inceput dupa clasa a XII-a, incerc sa ma orientez spre o cariera si oricare ar fi aceea, sunt convinsa ca e necesar sa fiu constienta social si politic de lumea in care urmeaza sa locuiesc si care imi ofera sau nu sansele de care am nevoie.

Mai mult sau mai putin pretentios exprimat, excursia a fost nu numai instructiva ci si distractiva. Cel mai frumos a fost probabil faptul ca am reusit cu totii sa socializam si sa pastram legatura. Impresiile pe care mi le-a provocat excursia mi-au lasat totusi un gust dulce-amarui. M-am intors cu plamanii plini de speranta si ceva mai idealista ca inainte, dar ma inca ma deprima contrastul izbitor dintre Romania si tarile din UE, nu numai la nivel de dezvoltare economica ci mai mult ca mentalitate si stare de spirit ai oamenilor pe care i-am intalnit acolo. In Romania la tot pasul dam de oameni deprimati si, mai grav, resemnati social. Faptul ca noi facem „haz de necaz” nu pare sa fie decat un simptom al unei traume pe care refuzam sa o infruntam odata pentru totdeauna. Nu zic ca e usor sa o facem, dar nici imposibil nu poate fi. Avem sansa sa ne sincronizam cu statele Occidentale. O intamplare banala ni s-a parut de-a dreptul curioasa: cineva din grupul nostru isi uitase portofelul la posta din Strasburg. Jumatate de ora mai tarziu portofelul i-a fost returnat la fel cum fusese gasit. Ce e mai trist e faptul ca aceasta intamplare, care a decurs asa cum ar fi trebuit sa decurga, ni s-a parut de-a dreptul ciudata. Au devenit ciudate lucrurile firesti pentru noi, romanii.

Si totusi exista speranta. Am cunoscut-o pe dna Gabriela Cretu, reprezentanta a Romaniei in Parlamentul European, lucru care m-a mai linistit un pic. E reconfortant sa vezi ca astfel de oameni, care au habar despre ce e vorba, oameni discreti si cu bun simt, diplomati si calculati ne reprezinta interesele la nivel european. Mi-a placut felul in care a decurs sedinta parlamentului, total diferit de ce vedem in presa in parlamentul romanesc: eficienta, bun-simt, interes, destindere chiar. In general am ramas impresionata de curatenia oraselor in care am fost, de interesul pentru conservarea cladirilor istorice si pentru cultura in general, de corectitudinea oamenilor de acolo, de faptul ca raspundeau zambitori la salutul unui necunoscut. Au mai ramas nementionate strazile lungi si netede, lucru rar de tot in Romania.

Mai avem si noi ceva de invatat si poate-poate, odata cu intrarea in UE o sa ne dam seama ca evolutia depinde de noi si nu de altcineva, ca vina e a noastra si ca odata ce am inteles asta putem incepe sa schimbam ceva, sa ne asumam responsabilitati si sa ne respectam reciproc. Poate o sa intelegem ca viata nu e numai supravietuire, ca fericirea nu depinde numai de bani si ca trebuie sa ne respectam noi insine inainte sa cerem celorlalti sa o faca.

Pentru alte opinii ale liceenilor din Vaslui care au fost in vizita la Strasbourg, dati click aici