M-am intors!
Din datorie si mai putin de placere continui sa fac cronica subiectiva a ceea ce s-a intamplat la Parlamentul European in acest an; din amintiri, pentru ca activitatea o reincepem de abia saptamana ce vine. La Cronica Romana, ca in fiecare marti. Imi place grozav faptul ca marti incepe totdeauna luni!Abia intoarsa asta noapte de la Barcelona, am scris prost astazi; dar ce-am spus e adevarat. Din pacate, cred ca sunt putini care o spun…
Bibliotecaru
Vsevolod Iliin:
Interesant. Uneori se întâmplă acest lucru, ceea ce stă la un moment dat cade (dă înapoi).
Sper că am înţeles cât de cât bine… îmi aduce aminte de alocuţiunea lui Caţavencu despre istorie de la întrunirea electorală. 😀
CAŢAVENCU (cu aer de protecţie) : Voi dascălii sunteţi băieţi buni, dar aveţi un cusur mare: cum vă vorbeşte cineva de istorie, s-a isprăvit, are dreptate. (cu putere.) Ce istorie? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvaţă istoria mai întâi şi-ntâi ?
POPESCU: Că România de la Traian…
CAŢAVENCU: Nu-i aşa…
IONESCU: Că adică străbunul nostru…
CAŢAVENCU: Ce străbun! ce nostru! Vezi că nu ştiţi! (cu tonul retoric.) Or, mai întâi şi-ntâi istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte că perorează şi se grupează încet-încet împrejurul lui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că legea progresului este aşa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. (grupul lui Caţavencu aprobă şi admiră, grupul lui Farfuridi şi Brânzovenescu, care s-a apropiat şi ascultă mai dintr-o parte, dă din umeri.)