Plimbare de voie
Descopar impreuna cu fiul meu o lume fabuloasa, cu o imaginatie debordanta – lumea lui Antonio Gaudi. De la Barcelona am scris aceste randuri. Nu ma pot rupe de ceea ce se intampla in lume si traiesc cu tristete faptul de a fi avut dreptate cand am spus ce am spus… Urasc realismul politic!
Peter Gluck
Draga Gabi,
In primul rand iti urez si tie si fiului tau sa va bucurati pe deplin de frumusetile pe care le vedeti!
In legatura cu realismul politic, cred ca e o superstitie culturala ca orice problema are o solutie buna. Exista o gama imensa de probleme scarnave- „wicked problems” despre care am scris in Info Kappa 169, care nu au nici 1 solutie acceptabila de catre toti cei implicati.
Kosovo vs. Serbia vs. Albania (?) si Osetia de Sud vs. Georgia vs. Rusia sunt exemple extreme.
De cand Marea Britanie nu mai e o mare putere diplomatica, s-a pierdut inalta arta a amanarii si
a fabianismului Acum realismul politic decreteaza
ca schimbarea e o treaba mai desteapta decat „sa vedem ce o fi?”
Dar in asemenea cazuri, orice faci iese prost si e nevoie de decenii ca sa se repare ce s-a facut sau nu s-a facut.
Bianca
Draga Peter,
Esti, ca de obicei, cu o sarja diplomatica inainte. Imperialismul si-a oferit proptiile arme de a-i ajuta pe cei pe care i-a cucerit? Sau nu definim corect imperialismul?
gabicretu
@Ceea ce ma umple de tristete si… furie este faptul ca si unii si altii mai vad in razboi o solutie; nu invatam nimic din istorie…
Iar „Georgia asteptand interventia americana” este o lectie pentru altii care gandesc ca securitatea lor este garantata de aderarea la NATO. Nici ei nu au invatat nimic din cei cincizeci de ani de asteptat americanii… Ghiciti de cine vorbesc!
Bibliotecaru
🙂
Până la garantarea securităţii, un lucru care îmi pare mai mult un concept decât o realitate, vă propun un album care mi-a îmbogăţit viaţa acum… foarte, foarte mulţi ani.
The Alan Parsons Project – Gaudi
Aici găsiţi un fragment din album:
http://www.youtube.com/watch?v=vPeUr6AXwTs
To touch the sky
A dreamer must be
Someone who has more
imagination than me
To reach the stars
A dreamer must fly
Somehow he must live more of a
lifetime than I
For sands of time won’t wait
And it may be too late
Now it is the hour and the moment
Don’t let the chance go by
Your ship is sailing with the high
tide
And all your dreams are on the
inside
On the inside looking out, on the
inside, looking out
Looking out, looking out, looking
out
To change the world
A dreamer must be
Someone who has more
determination than me
To free his sould
A dreamer must fly
Somewhere he must find a better
reason than I
The hands of time won’t wait
And we may be too late
Now is the hour and the moment
Don’t let a day pass by
You ship is sailing with the high
tide
You could be standing on the
inside
On the inside looking out, on the
inside, looking out
On the inside looking out, on the
inside, looking out
Looking out, looking out, looking
out
gabicretu
@Bibliotecarule, e minunat. Si muzica si restul. M-ai pregatit pentru ziua de astazi; voi vizita Sagrada Familia. Faceti-o si voi! Virtual macar. Merita. E o lectie de dezinhibare a mintii…
@Dana, sunt ai nostri, acesti misogini. Sa-i crestem altfel. E mai bine si pentru ei. Dar trebuie o actiune concertata. Cu cate o floare nu se face primavara…
Bianca
@ Ba fix cu cite o floare se face primavara. Asta daca nu intentionezi sa-ti faci partid.
Bianca
@ Astazi m-am sculat la 7 si impreuna cu 40 de oameni am strins 10 tone de gunoaie de pe raul Olt. Cititi bine, 10 tone, de pe 5 kilometri. Ce rusine imensa.
gabicretu
@Ce buna treaba! Imitati-o care puteti! Ne va scadea nivelul de rusine pe cap de locuitor…
n. raducanu
Stimata doamna Cretu,
Daca urati realismul politic, atunci iubiti ce? Idealismul politic? De ce insa atunci,in articol, ati pus termenul „idealistii” in ghilimele? Poate nu inteleg eu bine argumentatia, dar mi se pare ca „Cui prodest?” este o intrebare tipica a realismului politic. E bine ca un om politic, iar dvs. in orice caz tocmai asta sunteti, sa fie si putin idealist, dar daca nu e realist, trebuie sa-si caute o alta meserie.
Profit de ocazie pentru a va supune atentiei o alta problema: PD-L a propus drept candidati la alegerile din toamna pentru parlamentul Romaniei pe d-nii Catalin Avramescu si Sever Voinescu. Referitor la ei subliniez ca ambii sunt pe cale sa se constitue in ideologi opusi Uniunii Europene. Iata de pilda ce scrie Catalin Avramescu in COTIDIANUL: „Pornita stramb, sederea Romaniei in Uniunea Europeana nu are cum sa fie permanenta. […] Aproape toate argumentele vehiculate in favoarea aderarii sunt eronate, daca nu sunt chiar manipulari cinice”.
Iar Sever Voinescu scrie in DILEMA VECHE: „Parlamentarii europeni sunt niste anonimi recrutati dintre politicienii de categorii secunde din tarile lor si parazitati de toate relele care fac din UE un corp greoi, ineficient si nereprezentativ.[…] Divortul dintre UE si cetatenii europeni abia incepe”.
Cred ca nimeni nu pretinde ca UE, parlamentul de la Strasbourg sau Comisia de la Bruxelles sunt din toate punctele de vedere impecabile. Dar acest mod de contestare a lor, dupa parerea mea neconstructiv si demagogic, tine de realismul politic sau de altceva ?
gabicretu
@D-l Raducanu,
Dincolo de neclaritatile reale ale argumentatiei am definit in text ceea ce inteleg prin „realism” si „idealism politic”. Cat despre intrebarea din final, cu certitudine ca era retorica; sau daca nu, punea doar in evidenta o situatie paradoxala – se incalcau principiile dreptului international de catre reprezentantii unor tari care niciodata nu ar fi putut profita in vreun fel de decizie. Erau doar imitatorii celor care promoveaza „real politics” (care nu are nimic in comun cu realismul ca atitudine).
Cat despre cea de-a doua problema, nici o mirare; pozitia nu e noua, e de asteptat, situatia pe care ne-am ales-o (ca tara) de ultim vagon la trenul american a fost perceputa de la inceput ca anti-europeana.
In ceea ce priveste critica parlamentarilor europeni (ca si a oricaror parlamentari) ea nu e decat o fireasca manifestare a urii fata de democratie pe care, din pacate, s-a construit intreaga noastra cultura; domnii cu pricina sunt niste mici epigoni probabil. A propos, cine sunt acesti domni?!
Bibliotecaru
Sunt trist.
Undeva într-un sat, copii de grădiniţă se aleg în echipe-partide politice după care ies în stradă şi se bat. La asta s-a redus politica pentru nişte copii care trag cu ochiul la TV, la părinţi, la alegeri. Ei vor fi politica de mâine. Probabil că dacă politica nu-şi va înceta războiul absurd, va fi război civil. Inconştienţă…
n. raducanu
La intrebarea dvs. de la sfarsitul replicei, va raspund, desi sunt convins ca ii cunoasteti pe cei doi mai bine decat mine:
Catalin Avramescu este seful cancelariei presedintelui Tr. Basescu, membru al GDS, editorialist la COTIDIANUL, director al seriei”Idei politice fundamentale” la editura Nemira.
Sever Voinescu este fost diplomat (consul la Washington) intre 1997-2000, ziarist la COTIDIANUL si la DILEMA VECHE.
Deci doua persoane care, daca vor fi alesi, se vor situa in parlament pe pozitii diametral opuse celor aparate de dvs. Motiv in plus pentru ca eu sa o votez pe Gabriela Cretu…
Bianca
@Gabs Am atras atentia demult, pe blogul tau, asupra statutului UE in privinta respectarii propriilor declaratii, vezi Kosovo, dar si excluderea URSS de la alimentarea cu resurse energetice a Europei. Vezi Abhazia si Georgia. Nu te supara, era previzibil inca de acum mai bine de juma’ de an dar… io-s poetresa, nu vad cum merge lumea… :-)) Ce dragut! Chiar crede Sua si Ue ca trece peste trei sferturi din continentu’ Europei??? Big mistake. Nabucco nu se va face fara Rusia. Punct.