Madriz (cum pronunta madrilenii…)

Am crezut ca e vorba de o conferinta cu vreo 200-300 de oameni drept auditoriu; m-am trezit intr-o sala de cel putin 2000 de persoane, plină o caldura umana si un spirit militant de care mi-era dor; nu ca l-as fi trait, dar l-am visat…

Intr-o parte a platformei ce servea drept scena, vreo 40-50 de reprezentante ale unor organizatii sociale și civile, de cealalta parte, cinci scaune;  în fata, acele mii de priviri; erau tineri și bătrani, femei și bărbați, muncitori, studenti, pensionari, intelectuali – activiști socialisti occidentali tipici.

După un discurs introductiv al lui Tomas Gomez , Elena imi da cuvantul. Prima!  Imi venea să o omor dar numai pentru o secunda. Nu scrisesem nimic. Aveam tone de note inutilizabile, ca pentru o conferinta…

Tin minte mai mult aplauzele care mi-au insotit aproape fiecare afirmatie decat afirmatiile insele. Am intrat in atmosfera atat de usor! Era o emotie bună, pozitiva, de campanie adevarata, de Stanga adevarata. I-am simtit ai mei; reactia a fost reciproca. Apoi a vorbit Leire Pajin și, in final, după o scurtă dezbatere, Juan Fernando Lopez Aguilar, desemnat cap de lista pentru alegerile din 7 iunie, un socialist din „Canare, din Spania si din Uniunea Europeana! „.

(…) atat timp cat exista nedreptati in lume, socialistii vor avea mereu o cauză pentru care să lupte

(…) nimeni nu poate sa se cheme socialist fără a fi feminist…

(…) cei care au transformat piata financiara intr-un cazino și au privatizat toate profiturile, incearca acum sa socializeze pierderile…

 (…) avem incredere in tinerii nostri si drept urmare vom lupta pentru ca să aibă fiecare acces la invatătură, să aibă  locuinte decente si accesibile, locuri de munca pe masura pregatirii lor.

(…) respectam femeile ca factori de schimbare reala a lumii;  legea trebuie să le garanteze dreptul de a decide cati copii doresc sa aiba și momentul in care vor să-i faca…

Nu tin minte care dintre noi a spus asemenea lucruri. Doar refrenul Leirei Pajin mi-l amintesc bine: Unora poate nu le pare pasionanta lupta noastra dar ea este, prieteni!

 Marturisirea mea, in fata celor ce ma felicitau la final: Am spus ceea ce as fi vrut sa spun acasa si nu am unde; doar mai scriu, uneori…

Concluzia mea, nemarturisita: Romania are nevoie de o Stanga vocala, de o Stanga asumata, de o Stanga curajoasa. De o Stanga care sa nu se teama de victorie si sa lupte pentru ea; una care  sa respinga cu inversunare ideea infrangerii dintr-un singur motiv – are o responsabilitate foarte mare: sa exprime si sa  apere interesele a circa 80% dintre români.

Post Scriptum

Am oservat abia acum; din cauza blocajului pe care l-a suferit blogul in ultimile zile, lipsesc stirile. Drept urmare, si faptul ca am fost invitata la Madrid, la o manifestare dedicata politicilor de egalitate in Uniunea Europeana; mare manifestare, cum am putut sa vad la fata locului. Organizatorii au fost Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol si Delegatia Socialista Spaniola in Parlamentul European; folosita si pentru lansarea celui ce va conduce lista la europene. Despre asta v-am relatat!