(Non)Democrația si (Non)Presa
Comisia specială pentru evaluarea democrației și statului de drept a organizat o dezbatere pe tema relației între calitatea democrației și libertatea presei. Au participat si intervenit consistent în dezbatere jurnaliști de la TVR, Radio România, Antena 3, B1TV, Cotidianul, Centrul pentru Jurnalism Independent și Agerpress. Bineînțeles, noi, cei din partea opusă a mesei. Intervenția mea, la finalul dezbaterii, o aveți mai jos.
”Va multumesc ca ați venit, ați vorbit si, mai ales, ați ascultat!
Ca membră a comisiei voi elabora o parte a raportului; schițasem deja câteva ipotezeteoretice pe care să construiesc proiectul de capitol și as vrea sa le supun comentariilor dumneavoastră. Văd în această întâlnire începutul unui dialog. Dat fiind momentul, pot fi considerate și un fel de concluzii parțiale ale schimbului de opinii de astăzi …
1. Domnia legii (rule of law) exista și în dictaturi; democrația nu există acolo.
2. Presa si Parlamentul sunt sau ar trebui să fie de aceeași parte, concertându-și eforturile și completându-se, pentru ca au sigur funcții comune – controlul asupra puterii și exprimarea diversității intereselor din societate.
Permiteți-mi și o paranteza. Sprijinul și subminarea pot fi reciproce iar dv., cei din presă,sunteți mai eficienți; în ambele sensuri! Și v-o spune una care în 12 ani de zile a avut curajul să spună lucruri despre care se tace de la tribuna celor trei camere parlamentare în care a fost membră și nu a folosit prea mult.
Obiectivul nostru comun este realizarea și menținerea echilibrului între institutiile democratice (care fac legea bună pentru toți pentru că definesc care-i interesul public) și aplicarea legii de catre instituțiile statului; în caz contrar, legea e doar legea celui mai tare…
3. Puterea, cea care trebuie controlată, nu mai e acolo unde în mod tradițional a fost localizată (nici la nivel global – statele, adică – nici la nivelul național, adică guvernele); forțe transparente sau oculte, dar nelegitime din punct de vedere democratic, decid și exercita puterea in locul celor legitime
4. Libertatea de a vorbi (freedom of speech) și libertatea presei sunt conexate dar nu se suprapun. Libertatea de a vorbi e personală și poate să se limiteze la a vorbi în vânt sau dela tribuna parlamentului. Este metoda freudiană pentru reducerea tensiunii publice, vorbire ținuta și ea sub control prin supravegherea totală, de un miliard de euro.
Ca să devină act public, vorbitul mai presupune accesul la mijloace de comunicare în masă.Aici apar întrebările la care trebuie răspuns. Accesul la mijloacele de comunicare în masă este filtrat! De cine?! De ce?! Cum?!
5. ”Libertatea presei este garantată numai celor care au una.” zicea un mare jurnalist încă acum secol (Liebning.) Pluralismul media actual nu reflectă pluralismul intereselor sociale; puterea economică/poziția acesteia este suprareprezentată, ca să nu spun unică; inclusiv puterea politică este captivă acesteia. Și iarăși am câteva întrebări. Care este nivelul concentrării capitalului în media, în zona transmisiei/retransmisiei, de asemenea, și ce efect are asupra presei? Care e raportul cenzură – autocenzură în funcționarea presei?Cât este cenzură politică și cât este cenzura economică? Cum definiți dumneavoastră independența presei?! Față de cine/ce ar trebui să o măsurăm, la noi?!
6. Rolul mass media publice și funcționarea lor conform misiunii sunt esențiale, in acest context, indiferent de răspunsurile date la întrebări. Dar care sunt condițiile asigurării funcționării și mai ales îndeplinirii misiunii publice!?
Acestea ar fi reperele pentru a gândi capitolul privind presa și rolul ei în consolidarea (sau nu) a democrației. Aștept cu interes replicile, oricât de critice ar fi!”
