O societate total depolitizată mai funcţionează ca societate!?
14.65% a fost prezenţa la vot în colegiul 19 din Bucureşti ieri; 25% la alegerile pentru primar din Râmnicu Vâlcea.
Cetăţenii nu mai au încredere în politica sau nu sunt interesaţi de politică; motivele nici nu mai contează. Concluzia este cea pe care orice străin care vine în România o mărturiseşte cu uimire – societatea este neinteresată de politică până la un nivel care a devenit (şi se vede) nefuncţional.
Aveţi vreo idee despre cum poate fi oprit procesul de „mafiotizare” fără o reconstruire a încrederii în politică şi în capacitatea noastră de a decide cu privire la această ţară (sau măcar cu privire la localitatea în care trăim)!?
Bibliotecaru
Este absolut evident că în România acestui moment nu există o viaţă politică din punct de vedere social. Ceea ce numim astăzi politica este un fel de şmecherie amestecată cu o gâlceavă puturoasă care nu are nici un amestec cu raţiunea, doctrina, interesul naţional sau evoluţia societăţii.
Ar fi mai utilă astăzi o Românie lipsită de clasă politică pentru ca România să fie condusă de specialişti apolitici? Categoric. Coordonata nemiloasă a realităţii efectelor a demonstrat că aşa numita clasă politică din România nu promovează elite în posturile cheie ale statului, ba chiar şi mai mult, din ce în ce mai mult cei promovaţi în posturi cheie au o „valoare de specialist”, adică o pricepere relativ la ce ar trebui să facă, spre egală cu zero. Astăzi lumea nici nu se mai aşteaptă ca un ministru să fie un vârf de competenţă, mai degrabă se roagă să aibă atâta minte încât să ia drept consilier al consilierului pe cineva „de meserie” care rezolve câte ceva şi să nu lase ţara să se ducă chiar de râpă.
Iarăşi este evident că o clasă politică competentă, sau, mai bine spus, o clasă politică adevărată, care-şi şcolarizează şi-şi pregăteşte premierul, miniştri, primarii, parlamentarii, consilierii, şi toţi ceilalţi oameni numiţi sau aleşi politic… astfel încât în vârf să ajungă numai elitele… ar fi de preferat tehnocraţilor.
În ziua de astăzi politicienii-grobieni sunt atât de bine infiltraţi, sunt atât de bine legaţi prin structurile de interese ale puterii în stat, de cele mai multe ori şi trans-partinici, sunt atât de strâns legaţi de zona banilor şi a capitalurilor… încât este evident că politica ruşinoasă nu se va transforma niciodată într-o politică sănătoasă. De acea consider că trecerea de la politica de mahala la politica de papion şi joben nu se poate face decât prin intermediul unor partide noi care să aibă, brusc, o creştere fulminantă. Când spun partide noi mă refer atât la cele noi înfiinţate cât şi la cele care se schimbă radical (dar absolut radical) şi care, în primă fază, scad foarte mult în sondaje pentru că renunţă la toţi membrii compromişi.
Aş vrea să aduc aminte rolul politicii… conform legii.
– partidele politice promovează valorile
– partidele politice promovează interesele naţionale
– partidele politice promovează pluralismul politic
– partidele politice contribuie la formarea opiniei publice
– partidele politice participă cu candidaţi în alegeri (cu oameni pe care îi formează)
– partidele politice participă la constituirea unor autorităţi publice (cu oameni pe care îi formează)
– partidele politice stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri (prin informarea intenţiilor viitoare legate de guvernare)
Iată cum un om politic trebuie să aibă trei dimensiuni specifice:
A. Să fie un exemplu de urmat (inclusiv în ceea ce priveşte moralitatea şi comportamentul social)
B. Să fie o elită din punctul de vedere al unei pregătiri profesionale multidisciplinare în domeniul în care activează (sau va activa)
C. Să aibă o conştiinţă, ţeluri, principii şi convingeri politice reale (doctrinare)
Peter Gluck
Viata politica nu e posibila fara alternative care macar sa para reale.
Chiar daca toate sunt rele. Ultima ocazie pentru asa ceva a fost la prezidentiale, unde unul dintre candidati a reusit sa demonstreze ca
e si mai rau ca celalalt. A fost nevoie de ceva geniu pentru asta.
Nu chiar atat de mult ca la vecinii unguri unde Stanga a reusit sa-si
distruga reputatia uluitor, cu consecinte foarte grave.
La noi de ce nu prezinta PSD-ul o alternativa condensata, inteligibila
la ce face guvernul. Nu ajunge numai sa spui ca aia fac prostii, spune ceva mai destept si gata alternativa.
gabicretzu
@Peter,
Viaţa politica nu este posibila fara cetateni! Politicienii se auto-selecteaza dintre acestia. Asa cum am mai spus – de vreo mie de ori – cetateanul este persoana care-si cunoaste drepturile si interesele si care este dispus sa si le apere (asociindu-se, exprimandu-se, protestand, etc.)
Inclusiv denuntand mafiile politice, economice sau de care or mai fi ele (numesc astfel abuzul de metode nedemocratice în general desi nici mafia in sensul propriu nu pare de tot absenta)…
Stanga ungara a fost un neo-liberalism pragmatic de la inceput pana la sfarsit; ar fi fost ciudat ca, odata cu concluziile pe care criza ii forteaza pe unii sa le ia, sa nu fie sanctionati. Asta nu inseamna ca alternativa este mai buna…
Bibliotecaru
Politica actuală este foarte posibilă şi fără cetăţeni. De ce? Pentru că politica actuală nu are nici cea mai mică treabă cu cetăţenii.
Priveam la televizor şi ascultam politica printre rânduri…
– Mai băieţi, vedeţi că vine Guvernul cu o lege… băgaţi şi voi mare şi daţi-mi-o la promulgare în zece zile…
– Bre, e prea de tot, păi dacă ăia de la CCR nu au spus ce e greşit la ea…
– Meştere, n-ai înţeles… nu se peticeşte aia veche, e una nouă…
Sigur, asta era printre rânduri… în realitate a sunat aşa…
http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/04/se-prinde-cineva-ca-domnul-boc-nu-vrea.html
Peter Gluck
@Gabi: Cetatenii sunt cei constienti de drepturile lor si care lupta pentru ele.
Dar politica e preocupata cu precadere.de privilegii si de apararea lor- incepand cu a avea atatia bani incat sa fie o problema ce faci cu ei ca sa puiasca si mai multi.
Se pare ca doza de deziluzii inghitita de candidatii de cetateni a fost suficienta pentru pierderea quasi-ireversibila a entuziasmului.
Principiul lui Matei (vezi IK de acum, nr. 400) isi face de cap la noi.
sabin
Eu as pune problema asa: nici politica nu are incredere in cetateni. Nu are legatura cu cetatenii, relevanta pentru ei, nu ii reprezinta. Pactul mutual parafat cu stampila de votare nu este respectat de cei alesi. Politica uita sa serveasca cetatea, se rupe de nevoile ei si isi creaza o lume imaginara in care deciziile sunt luate (deseori) nu pentru a raspunde la o problema comunitara ci pentru a crea avantaje pentru un clan/grup/trib/familie (caci imaginea se regaseste pe orice continent). Iar culoarea dezamagirii in politica nu e (doar) portocaliul, rosul, verdele, albastrul etc. Dezamagirea e incolora si vine de peste tot, sistemul nostru politic nu are ce oferi nou. Atunci?
Nu vad o solutie venind din cadrul sistemului politic actual, acesta e suficient de puternic pentru a se auto-promova si reproduce. As incepe in schimb la nivel local un proces organic de creare a unui nou tip de sistem in care sa fie revizuite: modul de selectie / alegere a liderilor comunitatii, procesul decizional, procesul de monitorizare a alesilor, responsabilitatea fata de alegatori, comunicare si dialog permanent intre toti cei implicati. Principiile trebuie regandite: politicianul reprezinta si slujeste restul comunitatii, facand parte din aceasta. Trebuie sa fie o onoare pentru primul si o sarbatoare pentru ceilalti, o relatie solida de incredere mutuala, de interdependenta.
Odata ce ar exista astfel de modele intr-o regiune din tara, functionand informal si paralel cu sistemul inca oficial, cele doua sisteme se pot inlocui unul cu celalalt in mod natural. In general modelele bune se propaga usor si de la sine. Marja de timp: 10 ani nivel local/regional, 15-20 spre 50 de ani (poate) nivel national.
Nu vorbesc (doar) din carti 🙂 Si cred ca starea de fapt actuala nu e un capat de tara, ci o oportunitate pe care o avem sa ne imbunatatim felul in care ne gospodarim comunitatile si tara.
Ganduri bune!
gabicretu
@Sabin,
Este vorba de o confuzie mult mai profunda si (cred) intretinuta in mod interesat – confuzia intre interesul public (de care se ocupa politica) si interesul privat (de care se ocupa fiecare). Confuzia este fundamentala pentru ca determina criteriile de selectie si duce la rezultatul pe care il traim. Se considera ca cei care sunt buni in apararea interesului privat (au facut avere sau au capitalizat imagine, etc.) sunt numai buni sa conduca treburile publice.Lucrul este fals si pagubos. Am scris pe lung despre asta dar nu mai stiu in care articol. In aceste conditii, nici nu are sens sa ne mai miram de raspunsul lui Vladescu la intrebarea cu fondurile publice utilizate sau castigate de firma sa…
sabin
Asa e, de asta parerile noastre sunt complementare 🙂
Imi amintesc de un studiu care arata ca partidele noastre politice tintesc intentionat in campanie electorala in special alegatorii care pot fi manipulati cu promisiuni din bani publici: bugetari, la a doua si a treia tinerete. Si perceptia mea e ca interesat/intentionat nu se doreste participarea la vot a celor critici si venind din sectorul privat.
In plus, noi, ca natie, nu putem inca genera o viziune unitara despre cum ar trebui sa arate viitorul nostru. Dar cum nu putem sa ne lamentam la nesfarsit cred ca evolutia Romaniei va fi dictata (si) de proiectele personale sau la nivel de comunitati. Acolo e adevaratul impact si nu intr-un ‘varf’ politic bont, incapabil si certaret.