O zi foarte lunga!
Astazi a fost o zi de 31 de ore, cred. Am zburat „in acelasi sens” cu soarele care a fost doar putin mai rapid. Am plecat la 12.15 din Madrid, am zburat 10 ore si am ajuns la 16.35 in Bogota; e o alta lume, foarte asemanatoare si foarte diferita…
Problemele Columbiei nu sunt de ordinul variatiei pretului cafelei, cum credea un prieten. Columbia este de vreo 4-5 ori mai mare decat Romania si are pamant, lemn, aur, metale, smaralde, petrol, pozitie superstrategica (cu deschidere la doua oceane) si este singurul picior de pod ramas americanilor in America Latina. Mai are cel mai mare indice de polarizare dintr-o lume deja polarizata si 50% din populatie sub pragul de saracie (asa se lauda presedintele, pentru ca in statisticile ONU avea 68% mai anul trecut) din care 15% sub pragul saraciei extreme (adica traiesc cu mai putin de un dolar pe zi). Pentru unii, nenorocirea este ca partea saraca a populatiei mai traieste inca si s-au gandit sa o elimine; la sensul propriu, ca sa-si poata insusi vastele terenuri necesare agriculturii (sa cultive plante pentru biocombustibili, mai recent).
Toate acestea fac din Columbia locul unui razboi are dureaza de mai mult de 40 de ani si care s-a soldat cu sute de mii de victime; patru milioane de persoane sunt refugiate sau au fost fortate sa-si paraseasca pamantul astazi! ( ocupa un neonorant loc doi in lume, dupa Sudan, in ceea ce priveste numarul de persoane refugiate – 80% fiind femei si copii). In conflict nu sunt doar doua parti, cum s-ar crede; beligerantii sunt mai multi, fiecare cu armata proprie (incluzand aici si statul Columbian impreuna cu armata sa); dar nici statul nu inseamna ceea ce intelegem noi de obicei. Chiar dupa o anume stabilizare, exista parti importante din teritoriu care nu sunt sub controlul statului… In plus, nu se stie niciodata care sunt cei care te apara si care sunt cei care te ataca.
Maine este un mare mars impotriva FARC (Fortele Armate Revolutionare Columbiene – de extrema stanga); pe 4 martie va fi unul contra fortelor paramilitare (de extrema dreapta, aflate de multa vreme in slujba marelui capital); pe 4 aprilie, unul impotriva armatei si fortelor de ordine care abuzeaza ucigand civili fara judecata (ca sa nu amintim victimele „colaterale”). Nu-mi place ideea de a fi „contra” intr-o tara unde violenta este o parte a vietii cotidiene iar viata omeneasca nu are nici o valoare. Prefer sa spun ca eu sunt pentru – pentru o pace lunga…
Bibliotecaru
🙂
Prin preţul cafelei numeam interesul american, de la preţul bursei cafelei până la indicele indicele Dow Jones. Ştiţi care este singura firmă Columbiană care a ajuns, din 1995, până în NYSE (New York Stock Exchange)? Bancolombia S.A., adică o bancă. Banca asta o transporta bani din Columbia în SUA sau invers?
Prin 2000 Congresul SUA votează un ajutor pentru Columbia de 1,3 miliarde de dolari, un cadou destul de scump, menit să ajute în lupta contra drogurilor.
Oare de ce?
Columbia este cel mai înalt beneficiar al „ajutorului” militar american din America Latină. Acest „ajutor” ţine viu în Columbia un conflict de 50 de ani, adică moarte, acţiuni mafiote şi multă, foarte multă suferinţă umană. Administraţia Bush a încercat să interzică folosirea armelor americane de către grupurile de guerrilla, cel puţin din gură dacă nu din gând. Motivul preşedintelui american de a mai opri implicarea în Columbia este că implicarea Statelor Unite acolo este prea scumpă, ineficientă, inumană şi nu va duce la pace. Aş adăuga şi eu un motiv pe lângă cele exprimate de preşedintele american, acum au piaţă de desfacere pentru arme în ţările arabe, cele care luptă împotriva teroriştilor văzuţi de americani. În timp ce prin strigăte media politica externă a SUA doreşte să ajute poporul columbian, în domeniul realului aceasta nu face nimic pentru a ajuta intern politica Columbiei şi militanţii pentru pace şi organizarea unui stat de drept. Războiul împotriva drogurilor este în continuare ineficient, culturile nelegale sunt în continuare bine-merci. Societatea civilă columbiană a manifestat de multe ori împotriva Andean Free Trade Agreement, un apendice al măsurilor economice NAFTA şi CAFTA, măsuri care vor duce la creşterea numărului de şomeri, la creşterea sărăciei şi a emigraţiei. Toate corporaţiile multinaţionale continuă să facă profit de pe urma încărcării drepturilor omului.
Iată de ce cred că problema Columbiei vine chiar din bogăţia pe care o poartă. Şi iată de ce mai cred că dacă problema columbiană ar trebui să poarte o etichetă, pe ea ar trebui să fie scris, undeva in colţ, MADE IN U.S.A.
Iar ONU… Rog să nu-mi spună mie nimeni că ONU nu este controlat de americani… ar fi prea de tot. Sunt totuşi optimist. Aştept să vină vremea când Columbia va face din culturile de coca biocombustibil. Probabil că maşinile vor funcţiona cu acest nou combustibil şi oamenii vor fi fericiţi respirând eşapamente.
Cam aici s-ar termina părerea mea.
gabicretu
@Am o strategie de a ma scuti pe mine insami de a da multe explicatii; Bibliotecarule, esti o comoara la blogul omului.
La cate avertismente am primit de la seful nostru (european, adica) de SPP, probabil ca ar trebui sa fiu mai rezervata in a-mi da cu parerea cat stau pe aici. Paramilitarii din AUC cica au fost demobilizati (vreo 30 000 dintre ei, se zice) dar Vulturii Negri (cioara vopsita, adica) mai actioneaza inca. Iar o mare putere are a doua ambasada ca marime din lume la Bogota (1100 de angajati oficial); prima e in Irak, se intelege…
Chestia cu biocombustibilii e reala dar nu de bine. UE a cazut in propria capcana; punand conditia dezvoltarii durabile si rtectiei mediului, a generat pe aici o noua goana dupa terenuri si subventii. Dintre cele 100 000 de persoane mutate fortat de pe terenurile lor numai in iulie-august 2005 nu se stie cate sunt refugiate din cauza conflictului si cate au fost fortate sa plece din ratiuni pur economce…
Despre nimic
Tot energia eoliana, solara, hidro e mai de viitor … biocombustibili mi se par o investitie total aiurea pentru ca si ei polueaza suficient de mult, singurul „avantaj” fiind ca se pot produce in orice tara, scazand dependenta de tarile bogate in petrol. Astept o initiativa indreptata spre dezvoltarea energiilor verzi 😉
G. Savitsky
Si cand ma gandesc ca de-acolo a „rasarit” Marquez…
Bibliotecaru
Şi nu numai Marquez. Eu am o teorie că marile minţi nu se nasc în societăţi satisfăcute ci în cele care se zbat în mizerie, chiar dacă politica de recunoaştere a geniului mondial este, de obicei, legată de bogatul occidental. Să nu uităm deci că prin literatura columbiană mai dăm şi de Camilo Torres, Francisco Antonio Zea, José Fernández Madrid, Tomás Carrasquilla, Adolfo León Gómez, José María Cordovez Moure, Jorge Isaacs, Julio Arboleda, Gregorio Gutiérrez González, Rafael Pombo, Soledad Acosta, Josefa Acevedo de Gomez, Candelario Obeso, Manuel Ancízar, Jose Eustasio Rivera, Rafael Maya, León de Greiff, Luis Vidales, Luis Carlos López, Germán Arciniegas, Porfirio Barba-Jacob, José María Vargas Vila, Eduardo Carranza, Jorge Gaitán Durán, Jorge Rojas, Arturo Camacho Ramírez, Gonzalo Arango, Jotamario Arbeláez, Eduardo Escobar, Fanny Buitrago, Amílcar Osorio, Humberto Navarro, Eduardo Caballero Calderón, Manuel Mejía Vallejo, Álvaro Mutis, Manuel Zapata Olivella, Andres Caicedo, Alfredo Iriarte, Germán Arciniegas, Álvaro Cepeda Samudio, Germán Castro Caycedo, Daniel Samper Pizano, Fernando Vallejo, Laura Restrepo, Juan B Gutierrez, José Manuel Arango, Giovanni Quessep, Harold alvarado tenorio, Juan Gustavo Cobo Borda, María Mercedes Carranza, Raúl Gómez Jattin, Elkin Restrepo, Germán Espinosa, David Sánchez Juliao, Rafael Humberto Moreno Durán, Juan Gustavo Cobo Borda, Jorge Franco, Estela Duran, Ricardo Silva Romero, Héctor Abad Faciolince, Rafael Chaparro Madiedo, José Asunción Silva, Porfirio Barba-Jacob, Piedad Bonnet, José Fernández Madrid, Jorge Isaacs, José Asunción Silva, Rafael Pombo, Zacarías Reyán şi încă alţi câţiva…
Despre nimic
@bibliotecaru
Sunt deacord cu teoria ta ca marile minti se nasc in societatile care se zbat in mizerie … dar totusi de unde ai scos lista asta ca nici macar Wikipedia nu are asa lista lunga de scriitori columbieni? 🙂 Banuiesc ca totusi nu ai auzit/nu ai citit opere de-a tuturor de acolo … decat daca eventual chiar esti bibliotecar (dar si asa ma cam indoiesc ca gasesti toti autorii astia in vreo biblioteca din Romania pentru ca probabil nici nu au fost tradusi in romaneste decat o mica parte dintre ei). Eu am auzit doar de Marquez si pana acum nu stiam ca e columbian, doar ca e din America de Sud 🙂 Totusi Columbia e o tara cu o populatie mai mare ca a Romaniei (care nici ea nu e o tara mica) deci ar avea de unde sa furnizeze suficienti scriitori de valoare. Daca imi spui ca ai citit sau auzisei de macar jumatate din autorii pe care i-ai insirat ma apuc sa citesc ceva de Marquez 🙂 (chiar am pe calculator „Un veac de singuratate” in format digital, am copiat-o la un momentdat de pe net pentru ca auzisem de ea si stiam ca a luat premiul Nobel parca, dar mai mult in ideea ca o voi citi candva in urmatorii ani cand imi voi cumpara un eBook, adica un „device” cu celule mici de cerneala care poate afisa pe un ecran informatia citita de pe un suport de memorie). Deci?
Mihai Epure
De mai mult de jumatate din cei enumerati de Bibliotecaru, n-am auzit. Banuiesc faptul ca daca sint toti scriitori,poeti, si-au vazut de treaba lor si si-au plins amarul care cum a putut. Am auzit insa de Pablo Escobar! Pot sa se dea americanii cu capul de toti peretii si cu c…ul de pamint, columbienii tot or sa produca si-or sa vinda droguri. Si unde-i piata cea mai mare???-USA unde altundeva. Drogurile nu mai vin cu saculetul, cu kilogramul ci vin cu containerul cu tonele. De-aia ambasada americana in Bogota are personal de 1100: 1000 forte speciale antidrog(DEA) si 100 angajatii ambasadei.Cum vreti sa li se spuna la cei 1000?Mercenari? E mai usor sa fie numiti „atasati politici”, suna mai omeneste.
„Marile minti nu se nasc in societati ilustre..”
E vreo sansa Bibliotecarule ca-i spui cumva dlui G.W.Bush ca nu e ilustru? Tot ce-i ramane in cazul asta e ca-i cumva „bou”! Cam 70 si ceva la suta din americani ar fi de acord cu tine. Cei ramasi, gindesc la fel(cu Bush). „Cine se aseamana, se aduna!”
Bibliotecaru
@ Despre nimic, Mihai Epure
Este adevărat că nu i-am citit pe dumnealor. Nu puneam în discuţie erudiţia românilor ci faptul că aceşti oameni există şi nu de ieri de azi, de pe vremea când Columbia era colonie.
Avem tendinţa de a limita cultura la cei câţiva oameni care sunt foarte mult mediatizaţi. Câţi români pot spune mai mult de 10 poeţi conaţionali în viaţă, desigur, foarte puţini. Probabil că sunt peste 1000 de poeţi de valoare de care ne ciocnim, fără să ştim, pe stradă şi alte câteva mii de scriitori.
Deşi nu sunt bibliotecar, porecla am „obţinut-o” din faptul că aveam la share pe DC++ câteva mii de cărţi, adică peste 4Gb, îmi place şi mie să citesc ceva poezie. Într-un timp îmi luam şi notiţe pe caieţele… alte vremuri.
Pe net (DC++ sau torrent) există, de exemplu, 11 cărţi ale lui Gabriel Garcia Marquez, în format word, scanate, cu ceva greşeli, dar se pot citi foarte bine.
PS. Dacă nu mă înşel, Willmark, vedeta de radio-televiziune românească, este din Columbia şi tatăl lui este un cunoscut poet.
Peter Gluck
Addenda la mesajul lui „Despre nimic”-
Atentie la Biocombustibili, vezi, intre multe altele:
http://home.att.net/~meditation/bio-fuel-hoax.html
Esenta problemei este sa depasim faza primitiva si daunatoare si destructiva- arderea- in generarea energiei.
Peter
Bibliotecaru
@ Peter Gluck
Cu tot respectul, dar ceea ce spune omul acela acolo sunt pure bazaconii, începând cu faptul că etanolul este votcă fără apă, adică mi se spune de fapt că nu va mai fi etanol pentru beţivi. De ce nu se spune altfel, anume că beţivi duc la poluarea planetei, la deşertificare… De ce nu se spune că etanolul pentru consum auto se poate obţine şi din resturi menajere, se poate face şi din „rachiu de pufoaică”, din resturi vegetale şi din cozi de cartofi, din foarte multe lucruri care altfel sunt o problemă de simplu gunoi.
Despre nimic
@bibliotecaru
Tu vrei o lista cu 10 poeti romani in viata? Pai cred ca 95% din populatie nu iti poate spune o lista de 10 poeti (de orice natie, morti sau in viata). Daca literatura tot se mai citeste cat de cat, poezia chiar ca nu e tocmai un domeniu de interes. Cu greu mi-am amintit vreo 20 de poeti romani dar marea majoritate morti si pot sa zic ca mie chiar imi place poezia (are avantajul major ca e rapid de citit 🙂 si o poti citi si pe calculator de exemplu).
@peter
Asta zic si eu, dar probabil ca se cauta o solutie intermediara tinand cont ca exista cateva sute de milioane, poate chiar peste miliard de autoturisme cu motoare cu ardere interna care ar putea fi mare parte adaptate la biocombustibili. Eu zic ca tot cele electrice sunt viitorul, dar interesul este inca prea scazut pentru ele.
Bibliotecaru
@ Despre nimic
Păi unul eram eu 😉
Despre nimic
Ha ha … nu stiam. Asa si taica-meu a scris poezii la viata lui si chiar au fost publicate pe ici pe colo (presa locala, etc). Cred ca si eu am facut la un momentdat ceva incercari de a face o poezie dar sincer nu-mi mai amintesc ce a iesit. Notorietatea e insa foarte greu de obtinut. Sigur ca notorietatea nu este atat de strans legata de talent (sau mai degraba invers – o gramada de artisti talentati nu ajung niciodata cunoscuti publicului larg). Exista o gramada de factori care fac ca un artist sa ajunga cunoscut si multi altii mai talentati sa nu ajunga.
Unde putem citi poezii de-a tale?
Bibliotecaru
http://www.freewebs.com/gheorgheflorescu/index.htm
„Ca nu e om sa nu fi scris o poezie, macar o data, doar o data-n viata lui“ 😀
Despre nimic
Frumos :)) Vad ca ai trecut prin mai multe stiluri/etape. Oricum, esti talentat.
Pfeiffer Emil
Doamna Cretu,
Am inteles ca sunteti foarte preocupata de feminism, de „emanciparea femeilor”. In ceea ce ma priveste, nu sunt un militant in acest sens, dar, judecand participarea femeilor in viata noastra publica, constat ca nu sunt prea bine reprezentate. Cum ponderea este (aproximativ) 50-50%, normal ar fi, daca este adevarat ca nu exista diferente intelectuale (eu nu le-am constat) intre sexe, sa fie ponderea asemanatoare si in participarea feminina in guverne, in parlament, la presedentie, in curtea constitutionala etc. Acest lucru nu se constata. De ce? Suntem noi misogini? Nu cred ca este singura cauza. Legat de comunicarea cu „bibliotecaru” vreau sa-i spun ca nu voi folosi blogul dumneavoastra pentru a comunica cu el. Ma deranjeaza faptul ca nu-i stiu numele si prenumele, de fapt ca se ascunde sub un pseudonim. Acum ca m-am descarcat cu asta (ma poate gasi pe blogul meu: emilpfeiffer.blog.com) sa continuam.
Vreau sa va spun niste glume, pentru a va distra si pentru ca eu cred ca se poate intelege ceva din ele. Deci: Se zice ca lumea a fost facuta de „creator” in cateva zile. In ziua a saptea, el se odihnea pe o buturuga gandindu-se la frumoasele lucruri pe care le facuse si asa ganditor, fara sa-si dea seama, se juca cu o bucata de lut. La un moment dat, sufland pe acea bucata, i-a dat viata si asa a aparut Adam. Apoi, uitandu-se bine la el, a vazut ca avea o coasta in plus. I-a rupt acea coasta si a aruncat-o ceva mai incolo. (Acesta a fost primul rebut din istoria omenirii). Dupa asta, gandindu-se, a luat bucata de unde o aruncase si din ea a constrit-o pe Eva. (Acesta a fost prima valorificare superioara a deseurilor). Dupa acesta l-a luat pe Adam si i-a spus: – Adame, ti-am facut o femeie. Alegeti o nevasta (Astea au fost primele alegeri libere din istorie).
O alta, cam pe aceesi tema, spune ca trecea pe strada un doctor si un inginer. Cum inginerul nu-l saluta pe doctor, acesta se lua de el intrebandu-l cum de-si permite sa nu-l salute. Acesta spuse ca ar putea el, doctorul sa-l salute la fel de bine. Nu, spune acesta, pentru ca noi doctorii, in istorie, am fost inaintea voastra a inginerilor. Cum asa? intreba inginerul. Ia gandeste-te – spuse doctorul – cand a fost creata Eva, ea a fost creata dintr-o coasta a lui Adam, asta a necesitat o operatie, deci noi doctorii am fost inaintea voastra! Ba nu – zise inginerul. Ia gandestete, cate proiecte n-o fi trebuit sa faca „creatorul” de a iesit lumea asta atat de frumoasa. Asta inseamna ca noi am fost in lume inaintea voastra, deci voi ar trebui sa ne salutati pe noi inginerii.
Din intamplare, pe acolo trecea un economist, care auzi discutia lor (eu sunt economist). El le spuse celor doi:
– Nu aveti nici unul dreptate, amandoi ar trebui sa ne salutati pe noi, economistii, pentru ca din ce a fost creata lume? Din nimic. din HAOS si ce credeti voi, haosul cine l-a creat?
Tot legat de economisti, imi amintesc ca fiind student la ASE, la un moment dat (prin anii 70) a venit sa tina o conferinta H. Coanda. Dupa discurs a fost intrebat de unul dintre sudenti ce crede, ce este mai important pentru economia nationala, inginerul sau economistul (nu-mi dau seama cum credea acesta ca ar putea da dreptate economistilor). Dansul a spus, ca economistii gestioneaza valorile din societate. Inginerii insa le creaza.
Desi nu toti inginerii fac acest lucru, in esenta cred ca a avut dreptate Coanda. Macar daca economistii ar gestiona bine valorile din societate si tot ar fi ceva…
Va multumesc si imi cer scuze daca v-am plictisit.
Bibliotecaru
@ Despre nimic
Mulţumesc pentru apreciere şi cuvintele frumoase.
Despre nimic
@Emil
Am mai vazut la cineva pe blogul asta ideea cu ascunsul dupa un pseudonim. Daca urmareai comentariile vedeai ca mai sus cu doua randuri Bibliotecaru iti da un link spre cateva poezii de-a lui, iar numele lui apare si in link si pe site. Deci nu se ascunde dupa nici un pseudonim, doar ca e mai simplu sa ai un pseudonim pe net. Si apoi presupunand ca s-ar ascunde, nu vad ce relevanta are acest lucru. Faptul ca ii stii numele nu te ajuta si nu schimba absolut nimic. Blogurile sunt facute pentru informare/dezbateri de idei (in general), iar faptul ca semnezi cu un pseudonim sau cu numele real nu are nici o relevanta, mai ales cand numele tau oricum nu e cunoscut ca al Gabrielei de exemplu. Pe tine ce te intereseaza de fapt cand mergi in concediu, ce longitudine si latitudine exacta are locul respectiv sau cum e acolo, ce peisaje sunt, pe unde trebuie sa mergi, unde te cazezi, etc? Numele e doar un mod de identificare mai facila a unei persoane … si cam atat.
Legat de feminism, studiile arata ca sunt mici diferente de intelect, dar sa zicem ca sunt foarte mici si mai mult legate de distributie, adica barbatii sunt in numar mai mare atat in grupul „celor mai inteligente persoane” dar si in grupul „celor mai putin inteligente persoane” (practic femeile sunt mai multe in grupul persoanelor de inteligenta medie). Alte studii arata ca barbatii au cam 3-5 puncte in plus la IQ dar au cateva puncte in minus la capacitatea de memorare. Oricum, nu cred ca acesta e motivul pentru care exista diferentele de distributie pe sexe in parlament si alte institutii (3-4 pct de IQ sunt neglijabile si nu poti sa-ti dai seama de diferenta asta decat facand o gramada de teste). Motivul mi se pare foarte simplu: mai putine femei sunt interesate de asemenea functii decat barbati. Sunt o gramada de domenii unde exceleaza barbatii pentru ca femeile nu sunt interesate de domeniul respectiv (inginerie de ex), la fel cum sunt domenii unde exceleaza femeile pentru ca barbatii nu sunt interesati la fel de mult de acele domenii (resurse umane, relatii cu publicul, etc). Aproape toate domeniile care ma intereseaza pe mine in principal (tehnice in general) sunt total neinteresante pentru marea majoritate a femeilor si sunt foarte mirat cand gasesc o femeie care sa se priceapa sau sa o intereseze asa ceva. La fel e si cu politica: din femeile pe care le cunosc nu am auzit nici una sa vrea sa intre in vreun partid, in schimb eu si cel putin cativa dintre prietenii mei ne-am gandit la un momentdat la asta.
Cat despre ingineri vs economisti :), mie, ca inginer pasionat de economie, mi se pare ca e mai util in societatea actuala sa fii economist decat inginer pentru ca oportunitatile sunt mai bune si mai multe pentru economisti. Dar si un inginer bun va avea tot timpul oportunitati bune de cariera (insa trebuie sa caute ceva mai mult decat un economist).
Cathy
@Dl Emil Pfeiffer
Glumitele misogine nu ne plictisesc, ne amuza! De unde ati scos-o, domnilor, pe asta cu diferentele de intelect intre femei si barbati??
@ Despre nimic
Am mai avut, acum cateva luni, o discutie despre implicarea femeilor in politica. Si atunci, ca si acum, sustineai ca femeile nu sunt interesate de politica, nu vor, adica, sa le reprezinte pe semenele lor.
Hai sa-ti explic cum sta, in opinia mea, treaba asta cu femeile in politica si in societate.
Vroiam, de altfel, sa scriu chiar un post pe blogul Dnei Cretu (i-am cerut acum vreo doua zile permisiunea) dar se pare ca lucrurile se precipita, asa ca am sa fac un rezumat la ceea ce vroiam sa apara pe blog.
Titlul ar fi cam asa: Ce datoram noi, femeile, lui Aristotel si Bisericii?
In cateva fraze: Era odata un domn Platon, mare filosof in Grecia Antica. Fara a intra in detalii de doctrina, putem spune ca acesta era un rationalist, pentru ca, in opinia lui, hotarator pentru alcatuirea unui stat de drept era faptul ca acesta este condus prin ratiune. El era de parere ca femeile pot conduce un stat la fel de bine ca si barbatii. Si intrucat statul trebuie condus de persoane rationale, Platon credea ca femeile sunt dotate cu aceeasi ratiune ca si barbatii, daca au acces la scoala si daca sunt eliberate de grija copiilor si de treburile casei.
Va suna familiar ceva aici? Are cumva legatura cu platforma politica a Dnei Cretu, cu infiintarea de crese si gradinite pentru a usura accesul femeilor in politica si in societate? Are cumva legatura cu propunerile Dnei Cretu in privinta reconcilierii vietii de familie cu munca? Are ceva de-a face cu impartirea responsabilitatilor in familie si combaterea stereotipurilor prezente in societate: femeia – la cratita, barbatul – la conducere??!
Subliniez aici faptul ca Platon a fost primul filosof care s-a pronuntat pentru gradinite publice de copii si scoli pe durata intregii zile.
Mai spun un singur lucru despre Platon, relevant pentru ideea mea: Platon sustinea ca un stat care nu educa si formeaza femeile este ca o fiinta omeneasca procupata sa-si antreneze numai bratul drept. Punct.
Sa mergem mai departe, in povestea noastra.
Platon a avut un discipol celebru. Poate chiar mai celebru decat el. Acesta era un domn pe nume Aristotel. Din pacate, conceptia lui Aristotel despre rolul femeii in societate nu este la fel de inaintata ca cea a lui Platon. Pe scurt, Aristotel sustinea ca femeii ii lipseste ceva. Ca in procesul de reproducere femeia ar fi pasiva si receptoare, in timp ce barbatul este activ si daruitor. Din acest motiv, Aristotel credea (voi ce credeti?) ca rezultatul procesului – copilul – mosteneste numai insusirile barbatului, toate insusirile copilului fiind date deja, de-a gata, in samanta barbatului.
Femeia era, in opinia sa, terenul, solul, care preia si dezvolta samanta, in timp ce „semanatorul” propriu-zis este barbatul. In termenii lui Aristotel: barbatul da „forma”, femeia, „materia”. Concluzia lui Aristotel: femeia era un barbat nedesarvasit.
Conceptie veche, antica, depasita, veti spune, nu?
Ei bine, din pacate, de la Aristotel mosteneste cultura noastra opinia in privinta femeilor, dragi barbati! Asta pentru ca intre epoca noastra si Aristotel a existat un mijlocitor de seama: Biserica.
Neplacut fapt, dar asta este, imaginea aristotelica a femeii a devenit predominanta in Evul Mediu. De ce oare nu o fi fost preluata conceptia lui Platon? Era cam deranjant, nu-i asa, pentru barbati sa „imparta” puterea cu cealalta jumatate a planetei…
Si mai neplacut fapt, Biserica a mostenit si perpetuat, sub influenta lui Aristotel, o imagine a femeii care nu are nici o justificare in Biblie. De ce oare, domnilor??
In opinia mea, toata aceasta poveste demonstreaza doua lucruri: 1. Aristotel nu a avut multe experiente practice in ce priveste viata de familie, in ce priveste femeile si cresterea copiilor. Si 2. Se demonstreaza clar cat de gresit pot evolua lucrurile atunci cand barbatii isi asigura doar pentru ei dominatia in filosofie si, mai grav, in societate!
Q.E.D.
Bibliotecaru
Chiar aşa se si întâmplă. În România de astăzi multă lume lucrează în economia banului, comerţ, contabilitate, şi prea puţină lume face o treabă inginerească. Este un paradox, avem un buget care este bazat mai ales pe „impozite de marfă” şi aproape deloc pe „impozite de produs”. Şi totuşi se spune că totul este spre bine, există creştere economică. Ce se mai produce în România? Câte ceva prin industria alimentară, energie electrică, un pic de industrie textilă, foarte puţin de „industrie industrială metalică”, construcţii… şi cam atât. De unde ajunsese Ceauşescu să facă totul în România şi să nu importăm nimic, acum importăm cuie, şuruburi şi rulmenţi, chiar şi cele mai mici şi mai simple repere. Ce exportăm? Un singur lucru, forţa de muncă. Iată că activitatea economică este preponderentă comercială, adică adresată economiştilor. Întrebarea este ce vom face atunci când datoria externă nu ne va permite să mai cumpărăm nimic? Iată de ce spuneam şi eu acum câţiva ani şi nu mă auzea nimeni, spune acum şi Adrian Năstase şi îl huleşte lumea, practic astăzi ne „vindem” ca sclavi puterilor financiare, în principal Europei şi SUA, dar nu ar fi de mirare să vină, la ultimele forţări ale economiei, şi China. Generaţia care se naşte acum va munci în sclavie pentru alte ţări sau va pleca spre alte ţări. „Patriotismul” politic de acum duce la înrobirea României peste 10 sau 20 ani. Între timp ne preocupăm esenţial de lucruri „importante” ca cine este primar sau cine este preşedinte.
Bibliotecaru
Chiar dacă demonstraţia nu poate fi prezentată în scris aici, eu am ajuns la concluzia că femeia (femela în general) „s-a născut” mult timp înaintea bărbatului (mascul în general). Nu am numai argumente simpliste de tipul că bărbatul nu ar fi putut naşte…
În plus să nu uităm că matriarhatul a fost înaintea patriarhatului.
Alexandru Ralea
Proba de misoginism
am tot urmarit comentariile pe acest blog si cred ca, de data asta, chiar vreau sa subliniez ceva: Cathy are dreptate…ca si Aristotel de altfel.
Trei nume: Ecaterina cea Mare (fauritoarea imperiului rus si a identitatii rusesti), Regina Eisabeta I (fauritoarea imperiului britanic) si probabil, eu unul sper ca asa se va intampla, Hilary Clinton (terapeutul psihicului american). Subliniez ca nu sunt singurele exemple si oricate s/ar mai aduce ar proba faptul ca de multe ori istoria se saturase sa lase pe mana unor incapabili soarta unor natiuni. Exemple elocvente.
Dar si Aristotel avea dreptate…orgoliul meu de mascul feroce nu poate sa nu/i dea dreptate…eu in felul meu sunt unic…iar daca tot este sa ma ajunga si sa ma intreaca cineva…macar sa fie barbat!!!
Despre nimic
Sincer sa fiu eu nu am nimic impotriva ca femeile sa ajunga in politica, inginerie, filozofie, etc. Dar parerea mea e ca femeile care vor acest lucru sunt raritati. Oricate exemple imi dati, exista de 100 de ori mai multi barbati celebrii in acelasi domeniu. Sigur ca in politica lucrurile sunt mai echilibrate decat in alte domenii specific masculine, insa faptul ca acum marea batalie electorala in SUA e intre o femeie si un cetatean afro-american (cum le place lor sa zica) arata doar ca in SUA se practica discriminarea pozitiva (de fapt de cativa ani exista tendinta asta: acum vreo 2-3 ani au dat Oscarurile principale unor actori de culoare desi erau altii mai buni, promoveaza afro-americanii si femeile in diverse pozitii ca sa arate ca nu au prejudecati, etc insa pana la urma s-a ajuns ca cel mai discriminat la ora actuala in SUA sa fie barbatul alb, dupa ce, e drept, a fost favorizat sute de ani). Cam pe aceleasi principii sunt promovate si la noi femeile in politica in unele partide, sunt impinse in sus pentru a arata ca nu au nimic impotriva femeilor in politica si pentru a atrage votul feministelor. Deci parerea mea e ca deja la noi in unele partide se face „discriminare pozitiva” in favoarea femeilor. Chiar daca recunosc ca sunt cateva femei politice de top in Romania (pe cea mai buna am pierdut-o, Mona Musca), exista destule ca Elena Udrea, Oana Zavoranu, Irina Loghin sau Elena Basescu de exemplu care nu au ce cauta in politica mai ales la nivel inalt. N-au absolut nici o treaba cu politica, chiar daca Udrea are oarece talent in a provoca si intretine scandaluri. Prin PSD sunt cateva femei care au inclinatie, printre care si Gabriela, dar PSD nu pare genul de partid care sa le promoveze in functii suficient de importante (PSD nu mi se pare ca face „discriminare pozitiva”, probabil pentru ca oricum sunt prea multi barbati cunoscuti care se bat pentru functiile importante).
Cat despre Hilary Clinton, reginele britanice sau de alte neamuri, au ajuns acolo ori datorita barbatilor de langa ele (ca si Hilary) ori pentru ca erau functii unde omul nu este ales, ci impus (cum sunt regii/reginele). Eu nu stiu o singura poveste de mare succes al unei femei in afaceri, si vorbesc de ceva la nivel mondial. Dintre bogatasele lumii se disting Paris Hilton sau Ivana Trump, adica mostenitoarele tatilor lor care acum isi multiplica averea facand afaceri. Pai sa fim seriosi, daca ii dai oricui cateva miliarde de dolari si consilierii necesari oricine va face afaceri de succes. Chiar si cele care au reusit sa ajunga sus prin puterile lor, gen Oprah, au ajuns acolo pentru ca au fost promovate intens si in general femeile de succes sunt cele din media/entertainment – cu logistica Hollywood-ului, mass-mediei americane, etc faci pe oricine vedeta. Nu stiu nici o femeie suficient de celebra care sa fi ajuns foarte sus facand afaceri in afara domeniului media. Nu am nici o femeie pe care sa o pot lua de model ca reusita in afaceri. Iar la nivel local, Camelia Voiculescu, Camelia Sucu, etc sunt doar alte exemple care au reusit in primul rand pentru ca au avut barbatul potrivit care le-a sprijinit. Chiar si politiciene cu oarece talent, gen Daciana Sarbu au crescut tot in umbra tatilor sau sotilor lor. Chiar si Gabriela a fost „acuzata” de unele cotidiene ca a ajuns unde este datorita sotului (desi mie mi se pare ca ea e mult mai celebra decat sotul, de care dealtfel nu am auzit nimic).
Pe de alta parte se pune intrebarea ce importanta are cum au ajuns femeile de succes acolo cat timp ele au calitatile necesare sa merite pozitia respectiva? Elisabeta I, Ecaterina cea Mare, etc aveau reale calitati de leaderi. Camelia Voiculescu sau Sucu fac treaba foarte buna in afaceri, Daciana Sarbu sau Gabriela in politica … Este clar ca femeile pot face fata domeniilor astea cu brio. Intrebarea e cate dintre ele chiar vor sa ajunga acolo? Si cate dintre ele ajung datorita unor conjuncturi, iar apoi descopera ca le place sa fie acolo? Nu cred ca femeile viseaza cand sunt tinere sa ajunga presedinti, politiciene de varf, femei de afaceri. Parerea mea continua sa fie ca pur si simplu ele nu isi doresc asemenea lucruri in general si acesta e si motivul pentru care nu ajung foarte des in pozitiile respective. Procentul femeilor motivate sa ajunga sus e foarte mic, dar trebuie sa recunosc ca cele motivate sunt mult mai motivate ca si barbatii.
Mihai Epure
Plato si Aristotel! Bune exemple dar ceva nu se potriveste…Ah!!! Daah! Amindoi au trait cam acum 2000 si ceva de ani. Mai exact cam 2350. Si nu numai atit. Aristotel era gay asa ca aversiunea lui pt femei este explicabila. Biserica insa este ceva relevant. A fost si este folosita pt controlul maselor nu pt „iluminarea lor”
Cit despre egalitatea femeilor cu barbatii, am spus-o si o spun din nou: sint egali nu pt ca barbatii vor asta sau femeile vor asta ci pt ca pur si simplu sint! Ce pot face barbatii fara femei sau femeile fara barbati? Nimic!!! Sint interdependenti. Barbatii insa au folosit diverse metode si binenteles faptul ca sint fizic mai puternici, pt a-si crea un avantaj de care au tinut atit de mult timp. In timpurile moderne insa, barbatii au trebuit sa-si schimbe atitudinea si macar de ochii lumii sa para ca dau drepturi egale samd. Chiar asteapta femeile ca astea sa se intimple peste noapte? Nu cred! E nevoie de timp si nu gindesc la zile sau citiva ani acolo. Ma gindesc la generatii. Mentalitatile se schimba incet, ia timp. Mai usor si mai rapid ajunge Romania sa fie un stat de drept, democratic decit femeile sa aiba drepturi absolut egale cu barbatii. Asta e! Adevarul doare citeodata!
Nu e o problema de superioritate a barbatului. Barbatii care cred ca sint superiori, au nevoie de un control psihiatric. E o vorba:” un prost arunca o piatra in balta si ai nevoie de zece oameni destepti sa o scoata”
Acum intrebarea e cine a aruncat piatra in balta: barbatul cind a dovedit ca e mai puternic fizic sau femeia cind a acceptat acest lucru? Acum daca tot pretindem ca sintem evoluati si civilizati, cum scoatem piatra? Instrumente sint! Majoritatea Constitutiilor din lume dau drepturi egale femeilor cu barbatii pt ca vezi”draga Doamne” aveam nevoie de o dovada legala!
Despre nimic
@mihai
Intre a avea drepturi egale si a fi egali este o mare diferenta. Oamenii nu sunt egali si nu o sa fie niciodata. Ar fi a naibii de plictisitor daca ar fi. Eventual au drepturi egale (teoretic). Sa compari doi oameni oricum e foarte complicat, indiferent de sex, rasa, natie, varsta, etc. Unul va fi mai bun in anumite domenii, altul in altele. Cine stabileste care e mai bun dintre ei? Un angajator poate face asta pentru ca el urmareste anumite criterii. Un alt angajator din alt domeniu il poate prefera pe celalalt, pentru ca pentru el sunt importante alte criterii. Un partener de viata vrea fidelitate si stabilitate, altul vrea inteligenta si capacitate profesionala, altul vrea frumusete exterioara si pasiune, etc. Fiecare daca va avea de ales va alege persoane diferite ca fiind „cele mai bune”. Insa toti vor avea anumite scale/topuri prin care ii vor clasifica pe cei din jur. Nimanui nu ii sunt egale doua persoane. Ok, ii tratezi pe toti ca oameni cu aceleasi drepturi, dar tot timpul vei avea preferinte. Nu poti sa-i compari pe Hagi si Patapievici si sa zici ca unul dintre ei e mai bun in general, decat daca particularizezi pe domenii/caracteristici, dar nici sa zici ca sunt egali nu poti. Fiecare e tare in domeniul lui, fiecare are admiratori/adversari, etc.
Ioana
Intr-o tara aflata in razboi civil de mai bine de 40 de ani, nici organizatiile internationale nu par a sti unde e diferenta intre razboiul civil si razboiul drogurilor.
http://www.unhcr.org/cgi-bin/texis/vtx/refworld/rwmain?docid=47a87bfec
Mihai Epure
@ Despre nimic
Ma refeream de fapt la „egalitate” in privinta drepturilor si obligatiilor in societate si in familie. Posibilitatea de a ocupa aceleasi functii sau pozitii pe care traditional barbatii le ocupa in conducere in special(pt femei) plati egale pt responsabilitati egale samd. In familie: decizii luate impreuna eliminind astfel celebrul”am decis” urmat de un pumn lovind masa, impartirea sarcinilor care vin cu cresterea si mentinerea unei familii fara a avea femeia „la cratita” iar barbatul la munca. De ce nu inversind rolurile daca este posibil. Problema este de mentalitate!
Ca sa-ti dau ca exemplu personal: acum 8-10 ani faceam $8/hr in constructii in timp ce mergeam la facultate timp plin. Sotia, profesoara facea cam de 3 ori banii astia asa ca am decis sa merg la ore dupa care sa am grija de lucrul casei: copil, gatit, curatenie. Astfel ii dadeam sotiei posibilitatea sa se dedice complet slujbei pe care o avea fara sa fie obosita in fiecare zi(banuiesc faptul ca stii ca aia mici au obiceiul „prost sa-ti intrerupa somnul). In plus atunci cind ajungea acasa in loc sa se ocupe de oale si cratiti si de copil, mai lucra pt bani foarte buni pt o companie de publicatii(on line). Numai dupa aproape 4 ani cind deja aveam compania mea si lucram cam 60hr/saptamina m-am lasat de gatit si celelalte. In acest punct am decis impreuna(mai mult sotia trebuie sa admit) ca ea poate inceta sa lucreze si sa aiba grija exclusiv de casa si copii. Vorbesc de o femeie care are master in educatie si scrie teze de doctorat pt aia care nu au timp dar au bani. Decizia a fost luata impreuna cum am spus dar asta a presupus o anumita cantitate de intelegere din ambele parti. Nu din obligatie ci din necesitate si prin proprie decizie, acum sotia se implica tot mai mult in compania pe care o am. Deciziile finale imi apartin dar ea este cea care in general cunoaste toate detaliile eu rezumindu-ma la semnaturi sau la „bine draga” numai pt ca am incredere infelul in care judeca problemele: impartial dar in interesul nostru ca familie.
In concluzie pt a ajunge complet la egalitate „totala” intre barbati si femei trebuie sa existe incredere. Ce te faci insa cind si unii si altii abia asteapta ca partenerul/partenerii sa intoarca spatele pt a suci jocul in favoarea lor? Un alt Iisus n-ar fi destul!
si-apoi asa cum ai zis „daca toti sint egali, atunci e plictisitor”. Ma intreb ce-or sa faca femeile dupa ce obtin mult rivnita „egalitate”? Imprastie prosperitate si belsug? Sa fim seriosi!!!
Despre nimic
In caz ca nu ti-ai dat seama femeile oricum iau majoritatea decizilor in familie 🙂 „Am decis”-ul de care vorbesti cu pumnul in masa e destul de rar in societatea de azi, mai degraba auzi „Cum vrei tu, draga mea”. Eu zic ca din punctul asta de vedere de mult nu mai suntem egali cu femeile, pentru ca ele controleaza mult mai multe aspecte in familie decat controleaza barbatii.
Cathy
Nimeni nu a spus ca femeile si barbatii sunt egali in general… Ci ca sunt egali in drepturi, si ca este nevoie de egalitate de oportunitati.
Pentru aceasta e necesara, orice ati spune voi, domnilor, discriminarea asta pozitiva pe care o tot blamati. Sa ne spuna Mihai unde ar fi acum „african-americanii” din State daca nu ar fi existat discriminarea pozitiva in ce ii priveste? Probabil ceva mai mult decat sclavi si ceva mai putin decat decat oameni liberi, nu?!
De acord cu Mihai ca procesul cere timp, ca si in cazul african-americanilor. Dar este nevoie de discriminare pozitiva pentru femei, daca vrem sa se ajunga la egalitate in drepturi „de facto”, ca „de jure”, asa cum ati mentionat si voi, exista.
Mihai Epure
Stiati ca de fapt americanii au avut probleme foarte mari atunci cind i-au eliberat pe sclavi? Din acel punct a trebuit ca ei sa-si aiba grija de mincare, casa, familie samd ceea ce a creat practic un dezastru. Era o noutate pt ei. Sudul care a avut sclavagism mai multa vreme, au dovedit ca sclavii lor erau mai bine intretinuti si mai sanatosi decit „liberii” din nord.
Oricum au mai trecut citiva ani buni pina cind l-i s-a acordat dreptul de vot. Si ca chestie, in USA, barbatii de culoare(negri sau mulatri) au obtinut dreptul de vot inaintea femeilor. Femeilor l-i s-a acordat dreptul de vot abia in 1920.
Cathy
Pai si atunci n-am eu dreptate cand spun ca problema femeilor este una universala?? Ca sunt din Romania sau din Columbia, ca au culoarea pielii alba sau galbena, sau neagra, ca sunt romance sau rome, toate se confrunta cu aceleasi probleme. Nu credeti ca e cazul, daca ne consideram societati civilizate, sa le „eliberam” si pe ele?!
Oceania
Bine ar fi sa se inteleaga corect ideea pe care au dezbatut-o indelung miscarile feministe, care au luptat pentru drepturile femeilor. Este clar faptul ca femeile si barbatii sunt inegali prin natura lor, insa in ceea ce priveste sansele in viata, ar trebui sa aiba drepturi egale. Din pacate, aceasta idee este prost interpretata chiar si de oameni care nu ar trebui sa o inteleaga gresit. Prin urmare, femeile sunt supuse ori sa traiasca in cosmarul determinat de caracteristicile lor biologice, care le plaseaza pe pozitii inegale fata de barbati, ori sunt condamnate sa suporte atitudinea lipsita de consideratie provenita de pe urma propriei lor lupte…
gabicretzu
@Oceania, nu se fac asemenea greseli; dai apa la moara adversarilor. De la natura suntem DIFERITI (nu inegali). Egalitatea sau inegalitatea are sens numai in societate pentru ca numai acolo se fac evaluari.
Oceania
asa e Gabi, mea culpa
Despre nimic
@cathy
Nu cred ca exista o „problema a femeilor” cum zici tu … poate in anumite tari gen tarile arabe, etc. Dar nu in Romania. Cat timp vorbesti de „problema femeilor” mie imi suna a victimizare fara rost. In Romania exista foarte multe probleme iar inegalitatea de drepturi intre sexe este una chiar nesemnificativa. Daca vrei poti discuta despre inegalitate de drepturi/posibilitati intre romani si tigani, intre saraci si bogati, intre cei de la tara si cei de la oras, intre homosexuali si „straight”, etc. Dar o „problema a femeilor” mie imi suna a problema falsa. Cunosc prea multe avocate, femei in pozitii importante in banci sau companii, etc ca sa cred ca femeile au o problema. De fapt cunosc mai multe femei in pozitii inalte si bine platite decat barbati :)(am spus eu mai sus undeva ca sunt mai motivate ca si barbatii) Iar femei batute de sotii lor vezi la stirile de la ora 5 (insa in aproape aceiasi masura vezi si barbati agresati sau chiar omorati de neveste/amante). Sigura explicatie pentru care ai vedea mai multe femei agresate fizic decat barbati e pentru ca barbatii sunt mai puternici fizic. Ca si agresivitate femeile mi se par mult mai agresive verbal (probabil incearca sa compenseze faptul ca nu pot fi la fel de agresive si fizic) insa nu o sa vezi barbati plangandu-se la TV ca sunt agresati verbal de nevestele lor … desi lucrul asta se intampla muuuult mai des 🙂 Eu inteleg ca sunteti feministe, dar ar fi bine sa identificati probleme reale, nu poveStiri de la ora 5.
Cathy
@Despre nimic
Povestirile de la ora 5 au facut sa cada in derizoriu fenomenul violentei impotriva femeii. Du-te la tara si stai cateva saptamani. Vei vedea acolo, pe langa barbati care-si bat femeia din nimic, sau pe fondul consumului de alcool, sau sub scuza „stie ea de ce” si femei care suporta sub motivul „lasa-l, ca e barbat”!
Nu pot ignora acest fenomen, pentru ca e un fenomen, atunci cand in fiecare saptamana vanzatoarea de la magazinul de peste drum are un ochi vanat. O vad si ma intreb de ce accepta…Nu pot ignora cand vecinul de sus, inspector scolar, profesor, in fiecare seara urla la vecina (in cel mai vulgar mod posibil) de fata cu cei doi copii – unul de 6 ani, celalalt de 14. Ce invata baietii lui? Raspuns: sa perpetueze modelul (si fenomenul).
De statut inegal in societate (inclusiv in familie) vorbesc si din cauza acestuia apare violenta. Se considera ca femeia este „inferioara”, de aceea trebuie sa se supuna. Intreaba orice barbat, nu numai de la tara (vei fi surprins cat barbati „de bine” isi abuzeaza sau agreseaza sotiile) cat de „egala” isi considera sotia si vei vedea, din raspunsul lui, ca o considera mai mult ca pe un fel de „proprietate” decat ca pe o partenera pe care ar trebui sa o respecte… Nu vorbesc despre barbati ca tine; coboara in cartiere, in sate, pe strada, si vei vedea.
Ceea ce vrem noi, ca feministe, cum spui tu, este in primul rand sa deschidem ochii femeilor, sa constientizeze ca sunt egale cu barbatii si apoi sa-si revendice si apere acest statut, nu sa inghita injurii si batai. La fel pot face si barbatii, daca se considera agresati verbal, nimeni nu-i impiedica.
Ce mai vrem noi, ca feministe? Pedepse dure pentru sotii violenti, poate ca pe aceasta cale ii ajutam sa inteleaga mai usor ca femeia trebuie respectata.
In ce priveste femeile de succes: pe pielea mea am experimentat faptul ca, daca vrea sa ocupe acelasi post pentru care lupta si un barbat, femeia trebuie sa depuna un efort dublu. Imi vei spune ca acest lucru se intampla in cazuri extreme. Iti voi raspunde ca nu este asa. Timp de 10 ani am luptat in Universitate sa scap de statutul de „protejata” a Profesorului meu – academicianul Teodor Dima – cel care, spre deosebire de altii, a vazut in mine altceva decat o „papusica”, a vazut potentialul de cercetator stiintific de oarecare valoare, pe care multi dintre colegii sai inca mi-l contesta pe motiv ca „femeile nu au celula pentru filosofie”. Inca de la primul curs, in primul an de facultate, am fost sfatuite (pe vremea aceea erau foarte putine studente la Filosofie) sa ne re-orientam sau sa nu avem pretentii prea mari, sa stim din start ca nu vom deveni niciodata filosoafe, ci doar, cel mult, bune profesoare de filosofie. Pe acelasi motiv al „celulei” care nu rezista la exercitii spirituale, care sunt apanajul exclusiv al barbatilor.
Am reusit, in ciuda sfaturilor „de bine”, dar am muncit dublu fata de colegii mei barbati.
Colegele mele care au vrut sa angajeze au fost intrebate daca sunt casatorite, deoarece casatoria implica – in justificarea angajatorilor respectivi – timp mai putin pentru munca si (Doamne fereste!) pot ramane insarcinate si ce se face el – angajatorul – daca ea pleaca in concediu de ingrijire a copilului? Asta nu suna a discriminare?
Oceania
e ceva rau sa fii feminista? daca azi femeile au drept la vot, la contraceptie, la munca si la invatatura se datoreaza feministelor.
flori
Doresc sa adaug si eu un mic comentariu ,daca nu e cu suparare ,chiar daca risc sa deranjez(fara voie ).”Despre nimic” are perfecta dreptate,intrucat aceasta conceptie cum ca femeia ar mai avea de suferit (in orice sens)este total nefondata.Are protectie legala pe toate planurile(profesional,familial,social).Se pare totusi ca totul e mai mult de fatada pentru multi.Cauza principala este educatia,de fapt lipsa unei educatii corecte.Atata vreme cat copilului(viitor barbat)i se insufla de catre tata acel launtric gand,cum ca femeia i-ar fi cumva inferioara,numai prin cum se comporta cu mama acestuia ,e suficient pentru ca acesta sa procedeze la fel mai tarziu.Daca acum o femeie mai sufera ,acest lucru se intampla pentru ca ea permite,de vina fiind tot educatiaDE ACASA.Se pot face corectari educationale prin programe concepute special,pentru a preintampina evenimente de genul celor amintite de dvs. anterior.Ceea ce nu se reuseste acasa ar trebui relizat in scoli,dar prin programe care sa reuseasca captarea atentiei copiilor,lucru deloc usor.Din experienta proprie pot sa confirm faptul ca ,intr-adevar nu doar barbatului ii este caracteristica violenta,ci si femeii si tuturor speciilor animale,de altfel.Violenta se numara printre acele trasaturi negative ale omului(indiferent de sex)si care se poate infrana ,dar cum am spus prin educatie.Totusi,daca acum exista o persoana matura care poate spune despre sine ca este violenta,prin simplul fapt ca o recunoaste poate incepe o autoeducare si implicit o autosugestionare ce sa aibe ca rezultat autovindecarea.Si ca de final am si eu o curiozitate:printre judecatorii Curtii Constitutionale se numara vreo femeie?(Imi cer iertare ca sunt chiar atat de nestiutoare?)Sau a fost vreodata?As mai avea multe si nenumarate ganduri de asternut, dar timpul ma constrange.Pe curand!
Despre nimic
@flori
Da, este o femeie: Aspazia Cojocaru o cheama si ea este cazul celebru in care CNSAS s-a pronuntat ca a facut politie politica dupa care s-au razgandit si au zis ca nu a facut 🙂 De fapt a si recunoscut ca a semnat note informative, dar a negat ca a facut politie politica. Insa a ramas in continuare in Curtea Constitutionala. Probabil ca nu au fost destule femei in securitate ca sa poata ocupa mai multe posturi in Curtea Constitutionala, deci momentan exista doar una 🙂
gabicretzu
Daca este ingrijorat cineva de soarta mea, am iesit din selva columbiana si sunt in aeroportul din Bogota (mai aproape de stele cu vreo doua-trei mii de metri, cum zicea pilotul care ne-a adus aici).
A fost o experienta pe care nu stiu nici cum sa o numesc; nu despre (unii dintre) ei am invatat ceva ci despre noi insine. Trebuie sa treaca insa ceva timp ca sa inteleg ce am vazut, ca sa vad ce am inteles…
Peste douazeci si patru de ore nominale (saptesprezece reale, ca zburam invers) voi fi in Brussels. Pana atunci puteti face cu lista cu intrebarile la care ati dori sa raspund despre Columbia. Poate ma ajuta sa-mi ordonez ideile…
Pingback: Personal Loans Unsecured