Saracii miliardari…
Saracii miliardari sunt personaje importante in aceste zile. Despre ei si despre noi am scris in editorialul de astazi.
- Cine sunt
- Activitatea politică
- Cărțile mele
- Democrație virtuală
- Discursul lui Foucault
- Discursul lui Foucault – prefata
- Equity versus Efficiency
- Femei din toate limbile, uniți-vă!
- Femeile si politica la romani
- Femeile sunt de vină
- Uși deschise pentru femei în politica românească
- Urasc „realismul” politic
- Reinventarea Stângii
- Forța politică a femeilor
- Recenzii
- Contact
n. raducanu
Desi am facut deja un comentariu la acest articol pe forumul ziarului CRONICA ROMANA, as mai avea ceva de adaogat. Scrieti : „E timpul pentru o evaluare globala si radicala a lumii in care traim si a valorilor ei. (…) O Stanga noua si curajoasa se lasa asteptata.“ Este perfect justificata aceasta cerinta, dupa ce – la noi si in intreaga lume – am trait sub asaltul ideilor dreptei liberale, la care stanga a avut prea putin de ripostat. Zilele trecute am citit in revista CAPITAL lista celor mai bogati oameni din Romania, avandu-l in frunte pe Gigi Becali, cu o avere de 1,5 miliarde dolari, urmat – la mica distanta – de Tiriac si Patriciu. Desigur ca revista nu mai amintea ca aproape 4 milioane de romani traiesc sub nivelul minim de saracie. Dar asta pune intrebarea : in ce ar consta reevaluarea radicala a valorilor lumii in care traim? In primul rand cred ca ar trebui ca etalarea acestor averi faurite in cativa ani, de cele mai multe ori prin specularea conditiilor de privatizare a bunurilor statului, sa fie pusa la stalpul infamiei de opinia publica. E necesar ca sa se promoveze principiul egalitatii in modul de viata al cetateanului, sa se ceara lichidarea prin lege a diferentelor excesive ale averilor. Este necesar sa existe diferente sociale in societate, dar ele trebuie sa fie echitabile, determinate de contributia diferita pe care fiecare persoana o aduce prin munca la bunastarea colectiva. Deci ducerea unei lupte impotriva tendintelor elitiste in modul de viata si totodata asigurarea pentru toti membrii societatii a unui nivel de viata minim decent si civilizat. Aceasta trebuie sa figureze in fruntea oricarui program al Stangii reformate.
n. raducanu
Desi am facut deja un comentariu la acest articol pe forumul ziarului CRONICA ROMANA, as mai avea ceva de adaogat. Scrieti : „E timpul pentru o evaluare globala si radicala a lumii in care traim si a valorilor ei. (…) O Stanga noua si curajoasa se lasa asteptata.“ Este perfect justificata aceasta cerinta, dupa ce – la noi si in intreaga lume – am trait sub asaltul ideilor dreptei liberale, la care stanga a avut prea putin de ripostat. Zilele trecute am citit in revista CAPITAL lista celor mai bogati oameni din Romania, avandu-l in frunte pe Gigi Becali, cu o avere de 1,5 miliarde dolari, urmat – la mica distanta – de Tiriac si Patriciu. Desigur ca revista nu mai amintea ca aproape 4 milioane de romani traiesc sub nivelul minim de saracie. Dar asta pune intrebarea : in ce ar consta reevaluarea radicala a valorilor lumii in care traim? In primul rand cred ca ar trebui ca etalarea acestor averi faurite in cativa ani, de cele mai multe ori prin specularea conditiilor de privatizare a bunurilor statului, sa fie pusa la stalpul infamiei de opinia publica. E necesar ca sa se promoveze principiul egalitatii in modul de viata al cetateanului, sa se ceara lichidarea prin lege a diferentelor excesive ale averilor. Este necesar desigur sa existe diferente sociale in societate, dar ele trebuie sa fie echitabile, determinate de contributia diferita pe care fiecare persoana o aduce prin munca la bunastarea colectiva. Deci e necesara ducerea unei lupte impotriva tendintelor elitiste in modul de viata si totodata asigurarea pentru toti membrii societatii a unui nivel de trai minim decent si civilizat. Aceasta trebuie sa figureze in fruntea oricarui program al Stangii reformate.
insuportabilul Gigi
Domnu’ Raducanu,
Ce diavol te impinge sa ilustrezi capitalul cu pozele catorva borfasi ?
Dumneata te consideri om citit, cult sau chiar inteligent ? Probabil ca da.
Chiar ar putea fi adevarul. Doar ca , din motive care imi scapa, obiectivitatea este o chestie necunoscuta Domniei Voastre.
Un argument logic poate costa mult.
Si nu toata lumea este dispusa sa plateasca acest pret. Pardon pentru deranj 🙂
gabicretu
@Gigi,
Cum observ ca spiritul autocritic nu-ti lipseste (dovada de inteligenta, in general) ma tot intreb de ce nu tragi si concluziile constatarii atat de adevarate…
@D-l Raducanu,
Am reusit astazi, de obicei nu am timp sa o fac, sa citesc cateva dintre comentariile pe care le faceti pe forumul Cronicii. Pertinente, adevarate analize, chiar provocatoare… Pacat ca sunteti singur acolo. Cred ca multora dintre cei ce citesc si mai si comenteaza pe acest blog le-ar face placere sa va alaturati mai des noua. S-ar putea naste o dezbatere interesanta despre Stanga si Uniune Europeana si lumea mare…
Eu, din pacate, intre a face lucrurile pe care trebuie sa le fac si a vorbi despre ele, am ales prima varianta. Cand mai ajung sa scriu cateva randuri sau sa le citesc pe cele scrise de altii este deja sarbatoare.
Cu un lucru nu sunt de acord. Ca toti criticii pietei si capitalismului au fost muti si au inceput sa vorbeasca doar astazi. Unii, putini, au vobit mereu.Dovada, chiar noi doi, in ciuda faptului ca vocile noastre nu au destula rezonanta. Dar pe Stiglitz de ce nu l-au crezut?!
n. raducanu
Stimata doamna Cretu,
Va multumesc pentru aprecierile la adresa comentariilor mele din Cronica Romana. Apreciez si ceeace am inteles ca e o invitatie de a nu mai face comentarii acolo si a ma alatura blogului dvs. Fapt ce m-a determinat sa-mi pun intrebarea care sunt motivele ce-i stimuleaza pe cei ce fac comentarii pe diferite bloguri. Sa fie dorinta de a-si vedea numele (sau pseudonimul) tiparit ? Sa fie spiritul de contradictie? Sau poate convingerea ca au de spus ceva mai interesant decat posesorul blogului ? Ar mai fi inca unele ipoteze de luat in consideratie, dar in ce ma priveste imboldurile sunt diferite. Unele articole din presa sau de pe bloguri necesita fie o riposta critica, fie exprimarea admiratiei, fie aducerea de noi argumente in sprijinul ideilor puse in discutie. Iar aceste articole le gasesc mai des in Cronica Romana, unde imi face placere sa intalnesc de cateva luni si numele dvs., alaturi de al lui Vladimir Pasti, Adrian Severin, Paul Everac, N. Iliescu, G. Cusnarencu s.a. Iata explicatia pentru ce ma intereseaza prea putin daca sunt aproape singurul ce face comentarii pe forum acolo (desi ele sunt in orice caz citite de autorii articolelor comentate, ceeace mi se pare esential). Voi avea grije insa ca pe viitor, comentariile mele la unele din articolele dvs. din Cronica R. sa apara nu numai pe forumul de acolo, ci si pe blogul dvs. Nu insa la toate, caci unele articole abordeaza subiecte la care nu ma pricep, iar timpul meu alocat citirii ziarelor, revistelor si cartilor, romanesti si straine, ca si a unor bloguri, este limitat. Iar aceasta carenta a timpului ma face ca sa nu pot intretine zilnic nici macar blogul meu (nraducanu.wordpress.com), articolele caruia mi-ar face placere sa stiu ca le sunteti nu numai cititoare, ci eventual chiar …comentatoare.
Cu toata consideratia,
N. R.
P.S. Pe blogul adresa caruia v-am comunicat-o mai sus veti putea citi un articol intitulat „Blogul, o noua era a conversatiei“(la 11 octombrie 2008). O tema ce desigur va intereseaza.