Similitudini
Sunt deja patru ani de razboi in Irak; de razboi esuat, ca toate razboaiele. Au murit soldati (prea multi) si civili (mult prea multi). Rand pe rand, chiar si suporterii solutiei militare au cedat vointei cetatenilor, argumentelor adversarilor sau, pur si simplu, au tras concluziile pe care realitatea din Irak le impunea. Ca urmare, si-au retras ori diminuat trupele.
Democratii au castigat alegerile in Statele Unite avand drept tema de campanie razboiul din Irak. Bush pierde mereu dar nu cedează, inca; Basescu, la fel. Conducatorii sunt sincronizati.
Cetatenii Statelor Unite sunt insa cu un secol inaintea noastra – pentru ca ei fac presiuni, pentru ca ei demonstreaza in strada, pentru ca ei nu uita istoria, pentru ca arata ca le pasa de vietile semenilor lor, de imaginea tarii lor, de cum se cheltuie banii lor.
Noi ce facem!? De la Bruxelles nu se vede si nu se aude nimic. Numai „Dambovita”…
City Dump
Ca să vorbim despre iniţiativă ar trebui să incepem cu curăţenia din faţa casei. Sunt conştient că suntem mulţi cei care vrem/putem sa ieşim in stradă să demonstrăm,să ne manifestăm. Dar nu putem să o facem până când nu avem CURAJUL să le povestim oamenilor despre oleacă de iubire, despre oleacă de cunoaştere,să le predăm lecţiile primordiale. Altfel, ne vom pomeni cu ei in stradă,in spatele nostru si în înflăcărarea noastră îi vom surprinde…mâncând seminţe.
gabrielacretu
Eu mai perseverez in a spune asemenea lucruri trasnite din credinta ca doar nebunii si idealistii pot sa mai schimbe ceva…
Altfel, un taximetrist simpatic si cu un amar realism, discutand noi despre nu stiu ce nedreptate care li se facea cetatenilor,mi-a zis:
-Vreti sa va bateti pentru ca sa li se faca dreptate!? Oprim masina si strigam sa coboare, sa vi se alature, pentru ca de una singura nu puteti rezolva. Stiti cu ce o sa va alegeti!?
Cu un lighean de apa in cap pentru ca-i deranjati…
Oare chiar nu mai e nici o speranta?!