Cine sunt „intelectualii” !?
Presa (scrisa sau vorbita) imi da senzatia de multa vreme ca, pe langa alte privatizari, asistam la privatizarea unei notiuni – „intelectual”. Cine e diferit nu exista, cine e ca noi e intelectual – cam asa suna criteriul folosit pentru acceptarea in clubul elitist al „intelectualilor” de catre cei care detin cheile (editurilor, emisiunilor culturale, etc.)
Acum sunt mai optimista; se aud voci noi (de fapt nu se aud inca dar au inceput sa scrie pe bloguri); un argument suplimentar ca blogul devine o presa alternativa, fara constrangerile pe care sistemul (adica patronatele, trendurile, nevoia de paine sau propriile prejudecati) le impune celor ce scriu.
In legatura cu (pseudo)intelectualii, am citit o analiza de de mult bun-simt (cartezian) si realism pe Despre Nimic:
Nu cred ca intelectualii trebuie sa „respire” teatru, literatura si filozofie. Sigur ca o pot face daca le face placere. Insa arta, stiinta, tehnica, etc sunt domenii atat de vaste incat sa te limitezi doar la cele trei ar fi pacat. Avem foarte multi intelectuali de valoare despre care nimeni nu stie nimic. Scriitorii au „norocul” de a ajunge cel mai usor in constiinta maselor, insa ideea ca ei ar fi elitele intelectualitatii mi se pare fortata. Ganditi-va ca cei mai cunoscuti romani intelectuali peste hotare sunt din domenii foarte diverse: Henri Coanda (aviatie), Nicolae Paulescu (medicina – inventatorul insulinei), Mircea Eliade (mai cunoscut ca si istoric decat ca si scriitor), George Enescu (muzica), Constantin Brancusi (sculptura), Emil Palade (biolog).
Sunt total de acord. Putem totusi sa o adaugam pe lista valorilor nostre si pe Ana Aslan !? Ambasadorul Japoniei spunea mai ieri ca singurul lucru cunoscut despre romani in Japonia actuala este Gerovitalul (The Marketer). Eu am un alt motiv pentru propunere; trebuie sa depasim odata momentul in care baietilor li se dau drept exemple din istoria stiintei pe Nicolae Paulescu sau Emil Palade iar fetelor, pe Elena Ceausescu. E nedrept si incorect! Dar prea frecvent, din pacate…
Peter Gluck
Interesanta problema!
Poate numai o definitie negativa ne poate ajuta.
Daca luam ca model definitia inteligentei data de Mihail
Ralea „Inteligent este cea/cel care nu confunda punctele de vedere” am ajunge la „Intelectual- om care nu consuma si nu produce informatie de calitate proasta” – nu ar ramane decat un singur detaliu sa definim calitatea informatiei.
Greu dar nu imposibil.
Tocmai scriu un editorial despre „barfa” care este in mod clar, informatie rea, proasta, de joasa speta care insa
poate fi industrializata si aduce bani.
Am scris si eu despre Intelectuali in Info Kappa Nr
213 si 214. Problema necesita efort intelectual.
Peter
Gabriela Cretu
Le-am citit!!
Cineva spunea ca oamenii politici(cei pe bune)au fost locomotivele istoriei iar intelectualii acarii ei. Marx confirma criteriul.
Astazi, cred ca intelectualul se distinge de expertul intr-un domeniu doar prin legatura sa cu socialul; ceea ce trebuie el sa faca este un diagnostic al prezentului (adica sa denunte mecanismele exploatarii, dominatiei, manipularii, controlului, descriindu-le)cu ajutorul a ceea ce stie; nu trebuie sa prescrie si tratamentul ci sa-i lase pe ceilalti sa decida, recunoscandu-le competenta (asta e un comentariu anti-elitist!). Nu trebuie sa gandeasca pentru altii.
Chomsky este un adevarat reper pentru ce ar trebui sa fie intelectualul intr-o societate democratica.
Asta explica si de ce nu sunt iubiti „intelectualii” nostri; cum sa-l iubesti pe cel care te dispretuieste (numindu-te masa) si mai scrie si scrisori in care apara manipularea, abuzul…
Despre nimic
Mersi ca m-ai citat.
Totusi, ce vrei sa spui prin „Astazi, cred ca intelectualul se distinge de expertul intr-un domeniu doar prin legatura sa cu socialul”? Nu vad ce legatura are una cu alta. Eu zic ca un intelectual pasionat isi vede de treaba lui. Daca e biolog, fizician sau astronom are destule de facut in domeniile lui decat sa stea sa analizeze fenomenele sociale. Nu cred ca pe un pasionat inrait de domeniul lui de activitate (eventual si foarte bun in domeniul respectiv) il intereseaza prea mult fenomenele sociale. Pentru el socializarea e pierdere de vreme. Eventual pentru un intelectual sociolog, politolog, scriitor, muzician sau care prin domeniul lui de activitate trebuie sa aiba contact permanent cu socialul. Restul insa nu cred ca sunt foarte interesati de social (ma refer in special la cei geniali si pasionati, care muncesc zi si noapte facand cercetari, studiind, etc)
Eu personal sunt destul de atent la toate fenomenele sociale dar crede-ma ca daca as avea ocazia sa fac cercetare intr-un observator astronomic izolat undeva pe un varf de munte as pleca acolo cu cea mai mare viteza. Si pe mine genul asta de intelectuali ma incanta … care se dedica total domeniului lor de activitate, punand asta deasupra vietii lor personale, sociale, etc.
Deci eu zic ca acei intelectuali de care vorbesti (conectati la social) sunt doar o parte din marea masa. Si tocmai de aceea se creaza impresia falsa ca intelectualii romani sunt scriitori, istorici, filozofi, sociologi, politicieni … pentru ca doar acestia sunt vizibili pentru majoritatea.
gabrielacretu
Daca sunt sincera de tot si mie imi vine sa fug la capatul lumii pentru ratiuni pe care le poti gasi si in unele comentarii de pe blogul meu, nu doar de pe forumuri…
Chestia cu legatura cu socialul e ca „mofturosii” in privinta conceptelor fac diferenta intre profesionistii inalt calificati din diverse domenii (medic, jurist, inginer, etc.) si intelectuali (nu se folosesc inregistrarile statistice ca referinta, adica ce studii are omu’).
Modelul traditional era scriitorul militant (un fel de voce a poporului- Sartre, de exemplu), „acarii” istoriei (cei ce produc idei care schimba constiinta oamenilor si sensul istoriei politice)
De o vreme, poporul are propria sa voce (sau ar trebui);traim in democratii (sau ar trebui). Si atunci se pune problema daca mai avem nevoie si cine sunt intelectualii; concluzia ar fi ca, indiferent de ce specialitate are, el trebuie sa-si puna stiinta in slujba oamenilor si nu sa o foloseasca impotriva lor (sau pentru vreo cativa…)
Chomsky si-a folosit stiinta sa – lingvistica, e autorul gramaticilor generative – la analiza dublului discurs al politicii americane, servind de reflector pentru zonele umbrite…(pentru asta e intelectual)
Am scris eu intr-o carte, mai pe lung… Deformatie, ce sa faci…
bianca
Din cite imi aduc eu aminte, „intelectualul” are o data de nastere foarte precisa in Europa: „J’accuse!”, Emile Zola, afacerea Dreyfus, sfirsitul secolului XIX. Iar caracteristica intelectualului este faptul ca isi transfera autoritatea pe care o capata intr-un anumit domeniu in domeniul social, Astazi acest termen s-a cam ingustat, ii desemneaza pe cei care au studii superioare. Stiu o gramada de profesori care pot fi numiti, cu ingaduinta, stupizi.
gabicretu
Iti aduci bine aminte. Problema nu este insa ca s-a ingustat termenul (in realitate s-a largit excesiv; orice posesor de diploma universitara, indiferent de domeniu sau „universitate’) se supara daca nu este numit „intelectual”; s-a birocratizat notiunea (= diploma)
Citind ce-ai scris mi-am amintit expresia romaneasca „a da idei”, „a baga la idei”… Daca nu face asta, cineva poate fi un nemaipomenit inginer (si avem mare nevoie de ingineri buni) dar nu un intelectual, in sensul pe care-l folosim noi. Nici slujitorii puterii instituite nu sunt, dupa mine, pentru ca intelectualii sunt punctul de rezistenta…
bianca
Gabi, se poate sa ai dreptate, dar mie mi se pare ca s-a ingustat. Diploma nu te face intelectual. Hai sa regasim termenii si originea lor.
Si, sa stii ca ma bagi la idei. O sa-mi adun fetele si o sa-ti facem programul pe care ti l-am promis acu’ mai multe zile.
@Despre nimic. Nici o propozitie/fraza, pe lumea asta, nu incepe cu „deci”.
adi
Intelectualul e cineva care isi foloseste NUMAI creierul. Daca la serviciu ai depus efort fizic ai inteles nu esti intelectual. Sunt o seama de diplome cu slujbe fizice.PS: V-am fost elev d-na Cretu. Stiti oare unde?
gabicretu
Salut Adi!
Si te-am invatat eu sa devii spirit pur, a-corporal!? Cum e asta cu folosirea NUMAI a creierului!? De acolo vine expresia creier ars!?
Din pacate, sunt o seama de diplome obtinute fara creier, daca asta era ideea… Munci exclusiv fizice nu sunt!
PS
Ce intrebare misterioasa este asta: „Stiti unde oare?”
Chiar! Unde? Probabilitatea de 85% este la LMK. Daca esti mai batran…”Discretia” in privinta identitatii nu o inteleg la nici unii dintre care mai trec pe aici.
Eu ma bucur ori de cate ori un „fost” zice salut.Salut!