Uppsala
Cinsprezece mii de femei au murit in Romania din cauza unor avorturi realizate in conditii improprii in cele trei decenii in care statul a interzis femeilor dreptul de a decide asupra corpului lor, asupra numarului de copii pe care vor sa il aiba si asupra momentului in care vor sa o faca. Ca cetatenii nu au, in fapt, aceste drepturi. Am trait cu totii, cei de o anume varsta, variatii dupa „Patru luni, trei saptamani si doua zile„…
Astazi, aceeasi atitudine (sau lipsa de atitudine) se vede in faptul ca avem cel mai mic grad de acoperire cu mijloace contraceptive moderne din Uniunea Europeana… Nici nu ne trebuie, se aud unele voci. Problemele demografice nu se rezolva construind locuinte pentru tineri, compatibilizand viata personala si munca, oferind servicii de ingrijire a copiilor sau macar niste salarii cat de cat decente; solutia, dupa unii, este cum sa le obligam pe femei sa faca copiii…
Noi tendinte, ingrijoratoare, se observa in toata Europa; multe dintre ele sunt importate din Statele Unite si vin pe un fond de conservatorism care incearca sa mobilizeze oamenii oferindu-le o tema comuna acceptabila. Cum in lumea noastra nu este permis sa fii rasist dar sexist inca este o atitudine tolerabila, campul de bataie il reprezinta politicile sexuale si reproductive.
Conferinta de la Uppsala a cautat cauzele acestor schimbari de atitudine (dupa o epoca de cateva decenii destul de liberala in privinta drepturilor sexuale si reproductive), solutii, impartasirea de experiente. A cautat raspunsuri la intrebari precum cine decide pentru noi, ca femei, de ce voteaza politicienii cum voteaza in probleme legate de gen, ce forme de educatie si-au dovedit eficienta in privinta sexualitatii, care este rolul diferitelor institutii (statul, biserica, etc.) in toata aceasta problema…
Participantii – politicieni, sociologi, profesori, jurnalisti, medici, activisti pentru drepturile omului, etc. Dezbaterile si prezentarile au fost extrem de valoroase si utile; in ciuda programului extrem de incarcat, probabil ca inca vreo trei zile ar fi fost necesare ca sa lamurim macar temele ridicate in discutie. Din nou mi-am amintit ca ceea ce este castigat, ca drept, nu este castigat pentru totdeauna; fiecare generatie trebuie sa-si pastreze vigilenta. Conferinta a fost un act de asemenea vigilenta; a permis societatii civile si expertilor sa comunice cu politicienii si sa-si exprime punctul de vedere.
O singura limita – politicienii care erau acolo (au fost cinsprezece deputati din parlamentele nationale ale statelor membre si doi de la Parlamentul European) erau deja convinsi; erau convinsi ca femeile trebuie sa decida singure asupra corpului lor si sa aiba controlul asupra propriei capacitati reproductive. Marea dificultate incepe pentru acestia cand, intorsi acasa, trebuie sa convinga comisiile parlamentului despre importanta unor masuri. In Parlamentul Romaniei ea consta si in faptul ca nici o femeie nu e membra a Comisiei pentru sanatate…
Darius
Deci, la multi ani de ziua Barbatului!!!
Parerea mea. 🙂
Mihai Epure
Romania, ca dealtfel multe alte tari ale lumii, printre care si USA, au lasat usa intredeschisa pt religie. E corect si democratic sa se intimple pt ca fiecare are dreptul sa decida daca Dumnezeu exista sau nu. Tot bun pina aici. Insa ce te faci cind preotii in loc sa-si vada de slujbe si parastase incep sa se implice in politica? In USA de ex, daca vrei sa candidezi pt orice functie publica, primul lucru de care toti se intereseaza este la ce Biserica mergi si la ce Dumnezeu te-nchini. Care este relevanta, nimeni nu stie dar astea sint primele intrebari. Se promoveaza in ultima vreme, ca metoda de contraceptie… abstinenta. Si nu oricui ci in rindul liceenilor care conform cu statisticile aveau un procentaj mare de sarcini nedorite(?) si boli sexuale transmisibile. Astfel, s-au inlaturat donatiile de prezervative si pastile si s-a introdus abstinenta(cum faci asta?) Rezultatul: procentaje si mai mari de sarcini si boli. Nu este insa lege federala deci pina la urma fiecare poate decide pt el/ea. Daca se merge insa la spital sau clinica pt intrerupere de sarcina, gasesti intotdeauna cite un zapacit cu o pancarta care mai si striga:”criminalilor! Pacatuiti in fata Domnului!”samd
Se pare ca problema persista cam peste tot. Pina la urma insa decizia apartine femeii( normal ar fi sa se consulte cu „ala”) pt ca nu am vazut inca barbat insarcinat. E atit de simplu!!!
Atentie insa: femeile nu ar trebui sa foloseasca intreruperile de sarcina ca mijloc de birth control.
Si daca tot sintem la capitolul asta, stiti care este cea mai eficienta forma de birth control? Raspuns: aspirina! Cum asa?! zice-ti. Raspuns:Tine-ti una intre genunchi in timp ce faceti sex!
doinaş
Gluma ta e trista, Mihai, si trista e si situatia.
Am vazut ieri pe TVR cultural un documentar despre situatia din Polonia, Spitalul plutitor. In Polonia avortul este ilegal, iar spitalul oferea pastile pentru intreruperea sarcinii in largul marii, in apele internationale. E in reluare azi la 11 am.
Mai vorbim, pentru ca situatia este grava.
gigi capsunaru
Domnilor si Dna € parlamentar :
Fara pic de surprindere am constatat ca atat aici in blegu de fata cat si la Upssalla, conform informarii
de mai sus, NU S-A SPUS NICI MACAR UN CUVANT DESPRE
BUNUL SIMT SAU/SI CEI SAPTE ANI DE ACASA.
Stiati ca peste 65% dintre caracteristicile comportamentale ale omului se definesc definitiv pana la varsta de 7 ani? Ce vreau sa spun ?
Cred ca-i clar, cum sa ajunga o fiinta echilibrata
cineva, cand a crescut intr-un mediu abrutizat si imbecil prin excelenta?
Educatia in familie si in scoala a fost, este si va fi cheia acestei probleme.
Dar cand manelica nu traieste decat pentru a demonstra semenilor lui ce bun si tare este, educatia copiilor, nu numai ca nu are importanta, chiar este inutila.Nu degeba guvernantii romani s-au straduit sa distruga cultura si invatamantul in Romania.
Doar ca mai sint si pierderi colaterale.
Desigur ca sunt mult mai multe de spus.
Bibliotecaru
Am citit cu atenţie… absolut toate problemele au legătură cu o filosofie socială nedefinită. Lumea nu are reacţie nu din cauza lipsei de bani, nu din motive speciale legate de libertate sau constrângere, de utilitate sau de optim ci din faptul că nu ştie ce fel de reacţie ar trebui să aibă. Există o alegere care nu se bazează pe nimic şi nu este justificată logic.
Când biserica spune să nu faci avort pentru că acea creatură pe care o porţi în pântec este un om viu, are o justificare (nu spun dacă este dreaptă, corectă, logică sau nu). Această justificare vine în urma unei doctrine a bisericii. A face avort însă nu are, cel puţin la noi, nici o justificare doctrinară, este pur şi simplu o soluţie arbitrară luată în numele drepturilor omului fără a se recurge la sfatul (nu impunerea) venit din partea societăţii. Aici ar fi fost rostul politicii să transforme un „să nu ucizi” şi punct într-un „să nu ucizi decât atunci când” urmat de două puncte. Sute şi mii de ani au fost războaie în numele religiei, în numele dreptului la proprietate, în numele dreptăţii, deşi, în cele mai multe cazuri, au fost simple jocuri ale vanităţii şi egoismului. Politica se fereşte astăzi să dea justificări formale sau profunde în numele unor ţeluri mai înalte (care lipsesc însă cu desăvârşire). Chiar şi Biserica a slăbit, a început cu două unităţi de măsură, de exemplu unii preoţi sunt călugări (arhiereii), alţii nu primesc parohie dacă nu sunt însuraţi. Într-o astfel de lume construcţia doctrinară devine o obligaţie. Vrea cineva să-şi asume această obligaţie?
Am mai recitit odată ca să mă conving, nimeni nu a pus problema lipsei unui răspuns doctrinar care să cerceteze această alegere. Nu e aici vorba dreptului femeii de a lua această hotărâre, este vorba despre capacitatea de a lua o hotărâre justificată. Nu am să mă erijez în „opinia feminină” a blogului, vă invit pe dumneavoastră doamnelor să faceţi o listă a motivelor pentru care o femei ar putea lua hotărârea să facă un avort, o listă cât se poate de exhaustivă, de la conceperea în condiţii de consangvinitate la „mă bate mama”.
Cathy
Amicul nostru capsunar vasluian a atins, fara sa vrea, o problema importanta si relevanta, in cazul discutiei de faţă: educatia. Asa cum spunea si Dna Cretu, drepturile castigate de noi, femeile, nu vor fi niciodata castigate pe vecie. Din pacate, viata noastra depinde de ce educatie am primit sau nu; depinde de noi sa ne educam copiii in asa fel incat sa nu piarda drepturile pe care noi le-am castigat pentru noi, dar si pentru ei.
@Bibliotecarul
Eu as pune pe lista intai de toate dreptul femeii de a dispune cum vrea de corpul ei, si protestul impotriva acelei viziuni masculine ce ne considera „vite de prasila”.
Al doilea punct pe lista ar fi unul ce tine de conditiile social-economice: de ce sa aduci pe lume un copil caruia nu ai nimic sa-i oferi, pe care esti constienta ca-l vei sacrifica? Iti este familiar probabil cazul recent relatat in presa (acum vreo 4-5 saptamani) al unei tinere (romance) careia medicii i-au spus, in urma ecografiei la 5 luni de sarcina, ca va naste un copil fara maini si picioare, dar care a insistat sa aduca pe lume copilul, pentru a-l abandona apoi in spital, din cauza saraciei?!
suzzy
Caty foarte bine ai pus problema…
Spitalele noastre si orfelinatele sunt pline de copii abandonati, care dupa ce implinesc 18 ani sunt azvarliti in strada…
Lipresc programe pentru integrarea acestora in societate,in plus,o parte dintre ei devin delicventi…ne confruntam cu o mare problema din acest punct de vedere..
Stiu ca in PE prin luna martie, cred, niste deputati maghiari au avut o audiere despre orfelinatele din Romania, prezentarea a fost monstruoasa de-a binelea…
Sa ne intoarcem…, intr-o societate care a adoptat valorile occidentale privitor la inceperea uneori prea devreme a vietii sexuale, nu am adoptat nici un sistem de educatie care sa poata tina pasul…
Ca societate ne dezvoltam anapoda…nu-i educatie, la principii morale se renunta…si mai tarziu o sa vedem cum indiferenta naste monstrii.
Cathy
Cum spune nenea Caragiale: „O sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are!”
Problema noastra este ca am incetat (daca am facut-o vreodata) sa ne raportam la principii si la valori. Actionam si alegem dupa principiul raului celui mai mic. Putini avem curajul sa luptam pentru un ideal. E valabil in toate sferele, de la politic la social…
Biserica si societatea le spun femeilor sa nu avorteze, dar Biserica si societatea nu le dau un venit decent si sigur, nu le dau crese sau gradinite, nu le dau locuinte… sa poata creste copiii pe care „moralmente” sunt obligate sa-i nasca, daca au „gresit” si au ramas insarcinate…
gigi capsunaru
@ Cathy :
Ca sa vezi ca esti…. deci fara sa vreau am scris cu majuscule?
Fara pic de surprindere am constatat ca atat aici in blegu de fata cat si la Upssalla, conform informarii
de mai sus, NU S-A SPUS NICI MACAR UN CUVANT DESPRE
BUNUL SIMT SAU/SI CEI SAPTE ANI DE ACASA.
Valeu ce doamna esti ! pfiuuuu
Cathy
Puisor, eu n-am pretins niciodata ca sunt vreo doamna. Te-am atins cu intentie ca sa vezi ca nu numai tu poti fi rau.
gigi capsunaru
asta nu e rautate, ci josnicie
Cathy
Eu iti propun sa fii mai putin agresiv (am facut-o si la inceput, daca-ti amintesti) si vei putea deveni chiar prietenul nostru. Daca vei arunca in continuare venin, incepand inca de la urmatoarea postare, te voi ignora. Cu parere de rau. Ca o doamna, cum spui tu.
gigi capsunaru
pai unde-i veninu’? ca in cazul de fata matale la-i imprastiat ? sau nu?
Eu am spus lucrurilor pe nume, nu m-am pierdut in apa
calda ca altii pe aici
pestisorul_auriu
a zis cineva „apa calda”??? hai ca devine interesant! arunc zilnic cate un ochi pe blogosfera voastra stiind ca voi gasi subiecte si dezbateri cand incinse cand pline de calm. deh, oamenii tot oameni raman 😉
Bibliotecaru
@ Cathy
Eu ceream o listă a motivelor, cât se poate de exhaustivă:
„vă invit pe dumneavoastră doamnelor să faceţi o listă a motivelor pentru care o femeie ar putea lua hotărârea să facă un avort”.
Cu alte cuvinte, ce raţiuni poate conduce o femeie la soluţia avortului.
– frica faţă de familie
– nu este momentul, scoala primeaza
– nu este momentul, trebuie să-mi fac un viitor
– nu este momentul, cariera este acum pe primul loc
– nu vreau să mă complic cu un copil
– nu vreau să-mi stric silueta
– nu vreau să trec prin tot ce înseamnă graviditatea, poate să înfiez la un moment dat unul
– nu vreau să-l fac şi să-l abandonez prin creşe şi grădiniţă…
Nu ştiu, motive mai serioase sau mai puţin serioase. Nu cred că o femeie se gândeşte „trebuie să am un copil ca să îmbunătăţesc starea demografică a României”.
Spuneam acum câteva luni, parcă tot pe acest blog, nimic nu este în afara doctrinei.
„dreptul femeii de a dispune cum vrea de corpul ei”. Perfect de acord, dar, pe de altă parte, şi soluţia femeii trebuie să aibă un fundament. Eu nu pot înţelege de ce societatea nu are nimic de spus vis-a-vis de o femeie care face avort şi este în stare să lapideze o femeie care-şi lasă nou-născutul să moară de foame, sau îl aruncă într-un tomberon, sau îl sufocă într-o pungă, sau îl îngroapă de viu… Undeva aici este un scurtcircuit. Acelaşi lucru este privit, nu diferit, ci absolut opus. Pe de altă parte, dacă condamni avortul nu ai altă şansă decât să condamni şi soluţiile contraceptive. Doctrina actuală, cea după care trăim social în acest moment nu oferă o soluţie logică pentru a împăca astfel de soluţii. Este nevoie de o doctrină nouă. Suntem obişnuiţi ca atunci când „filosofăm” (cum spun ruşii) să ne gândim la ceva înalt, abstract, care nu prea are legătură cu noi. Totuşi instinctiv un şarpe, de orice fel, ne produce fără să vrem un fior necontrolat (am subliniat special prin alăturarea instinctiv, fără să vrem şi necontrolat, deşi este profund tautologic), pentru că o parte mică din şerpi sunt veninoşi, un şobolan ne produce frică sau dezgust şi ne ferim de el pentru că acum ceva timp erau vectori de boli cumplite. Sunt milioane de oameni care nu consumă astăzi carne de porc pentru că acum câteva mii de ani această carne era parazitată şi acest lucru nu se putea studia la microscop.
În toate este ascunsă o prevedere doctrinară. Din păcate de foarte mult timp nu s-a luat percepţia acestei vieţi de la zero pentru a construi o doctrină care să justifice reacţia umană în mod logic şi lipsit de contradicţii. În acest moment filosofii nu pot impune o astfel de doctrină pentru că foarte puţină lume citeşte cărţi de filosofie, partidele politice au însă puterea de a impune o filosofie sub forma unei doctrine de partid. Eu mă întreb de ce viaţa politică refuză încăpăţânată acest lucru, nu poate fi vorba numai de lene dar chiar nu-mi pot da seama ce este de fapt.
suzzy
Uite stiti ce este dureros, nu faptul ca poate din motive bine intemeiate( nu pun acuma problema moralitatii si a religiei), o femeie face un avort… ci faptul ca pentru o serie de femei avortul devine o metoda de contraceptie, intr-o viata fac un numar incredibil de avorturi, de ce? nu stiu, lipsa de educatie elementara, lipsa de bani, barbati betivi si violenti…
Asta este cel mai dureros in Romania… Nu este normal ca aceste lucruri sa se intample… Ce sa le faci unor femei de genul asta care au de exemplu 7 copiii si mai multe avorturi…
Referitor la ceea ce zicea biblotecarul, nu cred ca societatea nu zice nimic in legatura cu o femeie care face avort…este clar un act condamnabil, ( biserica il condamna cel mai tare) si in Romania cu atat mai mult, dar asta nu justifica numarul foarte ridicat de avorturi ingregistrate in tara…
doinaş
@Bibliotecaru
Dragul meu, chestia cu „nu vreau sa-mi stric silueta” este chiar o lovitura sub centura. Silueta este o forma de evaluare impusa social. Adica nu respecti un deziderat social pentru a respecta un altul… Ciudata societate, nicicum nu te incadrezi in rigorile ei.
Oricum, comentariul este sub nivelul tau, iar motivele enumerate de tine, fara a fi neadevarate pacatuiesc prin nerelevanta.
Am sa-ti vorbesc din perspectiva unei femei care si-a asumat maternitatea din romantism si idealism. Nu pot sa va spun cum sunt acuma lucrurile, dar acum 24 de ani, lucrurile erau cam asa:
– nu existau mijloace de contraceptie
– aveai de ales intre a refuza o viata sexuala (deci implicit o relatie continuu conflictuala cu sotul) fie o viata in frica de a avea copii cu toate consecintele responsabilitatii lor.
– ca si acum si atunci resposabilitatea venirii de lume a copiilor o purtau femeile-desi barbatii erau „purtatorii de arma”. Si imaginati-va cat de implinita, bogata si plina de semnificatii poate fi o noapte de dragoste in conditiile in care, imediat dupa „apogeu” te aruncai ca disperata in baia inghetata sa-ti faci spalatura cu otet/singura metoda de prevenire a sarcinii la care aveai acces.
– in fine, nu te mai protejezi(cu otet)sau nu tine si ai ramas insarcinata. Zici „Dumnezeu cu mila” (nu zambi, Bibliotecarule), tragi aer adanc in piept si iti informezi sotul . Care-ghinion- e infantil, si spune ca nu crede ca e al lui pentru ca te-ai spalat cu otet de fiecare data si se intoarce la maica-sa (care, tampita, il primeste-tot femeile sunt de vina).
– ai doua optiuni : ramai cu responsabilitatea intreaga a unui copil, sau incerci ceva, orice, ca sa scapi. Si metodele din 4, 3, 2 nu sunt inventii.
Am fost idealista si am spus „la primul copil nu se renunta” si mi-am asumat:scutece, cresa, lipsa laptelui de la magazin, lipsa apei calde.Si imensa povara a responsabilitatii. In fiecare zi inchideam copilul in casa si mergeam de la 4 dimineata ca sa fiu sigura ca prind lapte (o sticla) si ma postam cu o carte sub un felinar, asteptand sa se faca 6, sa se deschida magazinul(era singurul moment cand imi permiteam sa citesc). In vremea aceea, definitia fericirii era sa prind doua sticle de lapte intr-o dimineata. Atunci mi-am schimbat bioritmul (ma culc la 8-9 si ma trezesc la 3-4 dimineata.
Am fost atat de obosita in perioada aceea, atat de stresata si de nefericita, atat de legata de maini si de picioare, atat de vulnerabila si tematoare incat m-am bucurat mult prea putin de ceea ce generic se numeste „implinirea maternitatii”. Ulterior am refuzat hotarat sa-mi mai asum o asemenea responsabilitate.
Si da, am avortat.
Oricum, pe principiul „ce nu te omoara, te face mai puternic”, am supravietuit si am facut o treaba destul de buna, dar cu ce pret?
Si sa stiti ca se trece prea usor peste partea cu „ce nu te omoara”, pentru ca am avut momente in care mi-as fi dorit sa adorm si sa nu ma mai trezesc.
Pe de alta parte, nici acum nu mananc (sau foarte rar): unt, cacao cu lapte, ciocolata, inghetata, pate. Ii placeau lui Vlad si mi-a trebuit atata efort ca sa ma abtin (6 ani) incat nici acum nu le pot manca fara un nod in gat.
Cam asta a fost maternitatea in vremea trecuta.
Acum, probabil, problemele sunt legate mai mult de saracie, cu toate cele aferente ei, si sunt si astea destule.
Recapituland:
– este foarte important ca un copil sa aiba doi parinti, ambii responsabili si doritori de a avea acest copil, doi parinti capabili economic si intelectual sa-l creasca. Eventual si niste bunici. In ceea ce ma priveste, puteti sa-mi spuneti nazista daca vreti- eu cred ca daca trebuie sa ai autorizatie ca sa faci placinte, atunci ar trebui sa ai autorizatie si ca sa faci copii.
– in conditiile in care exista mijloace de prevenire, este important ca si BAIETII sa fie invatati ca utilizarea lor nu le stirbeste nimic din masculinitate, dimpotriva, si sa fie responsabilizati social in privinta asta.
– daca STATUL este interesat in cresterea demografica, trebuie sa ia masuri de sprijin serios al parintilor in cresterea copiilor(pentru ca in momentul acesta statul sprijina-oarecum- doar nasterea.
Iar la nastere, copilul nu este „produsul finit” de care are nevoie statul.
Ceea ce mi-am propus sa nu uit sa mentionez este faptul ca, in continuare, femeia este considerata ca singura responsabila de venirea pe lume si de calitatea vietii copiilor.
Citat Bibliotecarul
„Eu nu pot înţelege de ce societatea nu are nimic de spus vis-a-vis de o femeie care face avort şi este în stare să lapideze o femeie care-şi lasă nou-născutul să moară de foame, sau îl aruncă într-un tomberon, sau îl sufocă într-o pungă, sau îl îngroapă de viu…
Atentie:
o femeie care face avort= un barbat care n-a protejat-o
(avortul, in sine, facand abstarctie de considerentele morale si religioase, este o experienta oribila, dar dureaza 10 minute, plasul unui copil flamand dureaza toata viata)
o femeie care-si lasa nou nascutul sa moara de foame..etc. = cel mai adesea o femeie care nu a avut alternativa
Revenind la oile noastre: voi fi intotdeauna
pentru libertatea de alegere. Si nu este vorba de libertatea de a face ce dorim cu corpul nostru (asta este doar o fateta a problemei)ci de a face ce vrem cu viata noastra, cu timpul nostru, cu visele, pasiunile si carierele noastre.
Cinci ani petrecuti inafara vietii profesionale (sau implicata la minim in ea) te plaseaza automat la sfarsitul lantului trofic in intreprindere/societate.
Profesional vorbind, un copil nu constituie niciodata o circumstanta atenuanta, iar social constituie intotdeauna o circumstanta agravanta pentru o femeie.
Pentru un barbat nu.
In concluzie: in societatea noastra, asa cum functioneaza ea azi, a fi „pro life” inseamna a fi impotriva femeii.
Postat: marti 06.05. 4.04 am
Bibliotecaru
@ doinaş
Sunt absolut de acord cu tine.
Lista pe care o ceream nu era a motivelor de atunci, atunci această problemă era reglementată doctrinar, ci cea de acum, unde altfel stă treaba, avortul nu mai este politică de stat.
O listă exhaustivă trebuie să reţină şi problema siluetei, am pus aşa ceva acolo, nu pentru a fi o lovitură sub centură, ci pentru a „umfla” limitele listei, pentru a nu se înfige toată lumea la complexul „copil” vs „bani şi carieră”. Îmi pare rău că nu am fost înţeles corect dar, repet, nu am vrut să jignesc pe nimeni.
„Nerelevanţa motivelor” este însă exact ce aduceam eu în discuţie. Desigur, pentru un fotomodel silueta este totul la 20 de ani. Dar nu numai pentru un fotomodel ci şi pentru un sportiv de performanţă într-un domeniu în care o lună de întrerupere înseamnă abandonul.
Discursul, corect, în care este descrisă discriminarea femeii este un argument în plus de nevoie doctrinară. Păi această discriminare este expresia doctrinei de astăzi în care bărbatul este considerat „mai special” decât femeia. Doctrina înseamnă lege într-o mică parte a ei, partea sa importantă este gândul oamenilor. Vrem nu vrem, ca să schimbi ceva social nu este îndeajuns o zi, sunt necesare trei, poate patru generaţii. Pentru că lucrurile nu se întâmplă spectaculos, pentru că nu ajută la alegerile de luna viitoare, sau la cele de peste un an, sunt lăsate uşor de o parte. Ne este mult mai lesne să vorbim în campanii despre o linie de metrou de adâncime sau de suprafaţă (poate şi aerian) pentru a ajunge la Otopeni şi mai puţin de o cale non-pecuniară de a dezvăţă bucureşteanul să scuipe pe stradă, să arunce ambalaje sau ţigări pe stradă, să rupă panseluţe, să fure bascheţii proaspăt plantaţi, piatra cubică, capacele de canal… astfel de lucruri le lăsăm la alţii, să vină Poliţia să cerceteze. Probabil că nu vom auzi niciodată ca mesaj în campania electorală: Eu am o strategie prin care maşinile să nu mai claxoneze nejustificat. Doctrina aceea subţire, scrisă pe două-trei pagini de agendă închisă în piele, are numai câteva fraze de „să facem totul” la nivel economic. Sunt îngrozit când citesc peste tot „Partidul … este îngrijorat de soarta copiilor străzii…”. Să fim serioşi şi să recunoaştem că astfel de lucruri înseamnă de fapt orice şi nu sunt legate cu nimic trainic de o doctrină consolidată.
Subliniez, încă o dată, problema este scurtcircuitată pentru că nu se defineşte un motiv exact pentru care contează vârsta avortonului, pentru care acesta diferă de un nou născut… acum 20 de ani teologii stabileau când primeşte omul spiritul lui Dumnezeu, încercând să determine când anume depăşeşte un ne-născut stadiul de celulele ale mamei şi trece la stadiul de fiinţă individuală. Un act clerical făcut pe bâjbâite nu poate înlocui o cărămidă în structura morală. Omenirea şi în particular România, are nevoie de un nou act doctrinar care se pună în concordanţă toate sistemele lumii, începând de la problema teritorială, mutarea graniţelor de la dimensiunile statale la dimensiunile de familie, astfel încât să nu mai existe „războaie patriotice”, „împăcarea” doctrinelor religioase astfel încât să dispară războiul religios, dar şi rezolvarea a miliardelor de probleme mărunte care ne transformă viaţa într-un iad.
Altfel… nu se poate introduce în Codul Penal dispoziţii de tipul „iubeşte-ţi aproapele”.
Ar fi frumos să nu mai observăm mărunt lucrurile, atomizat, şi să începem să visăm universal. Există cineva în politica românească care se poate înhăma la un astfel de proiect?
Cathy
@ Bibliotecarul
„Omenirea şi în particular România, are nevoie de un nou act doctrinar care se pună în concordanţă toate sistemele lumii, începând de la problema teritorială, mutarea graniţelor de la dimensiunile statale la dimensiunile de familie, astfel încât să nu mai existe “războaie patriotice”, “împăcarea” doctrinelor religioase astfel încât să dispară războiul religios, dar şi rezolvarea a miliardelor de probleme mărunte care ne transformă viaţa într-un iad.”
Iti dai seama ce inseamna asta? Iti dai seama ca e IMPOSIBIL? Si ca imposibilitatea ni se datoreaza noua? Ca suntem atat de multi si de egoisti si de interesati incat este o utopie ceea ce vrei tu? Politicianul care s-ar inhama la asa ceva ar fi considerat un ticnit si ar fi intai ignorat, apoi exclus, chiar anihilat…
Bibliotecaru
Dacă ar fi fost imposibil, atunci Socrate şi Platon nu ar fi scris doctrine valabile şi astăzi în toată lumea civilizată. Nu ar fi frumos ca peste 200 de ani să vorbim de o doctrină mondială a lui Vasile, Ion sau Gheorghe, respectiv Vasilica, Ionela sau Gherghina? Nu există cuvântul imposibil iar anatema politică a unui individ este un risc acceptabil pentru o societate viitoare mai bună. Unii au sfârşit pe cruce sau omorâţi cu pietre pentru a clădi o lume mai bună, excluderea din politică este un preţ minuscul în faţa conştiinţei.
Cathy
@Bibliotecarul
Eu stiu, si tu stii ca eu stiu…ai uitat sa-l mentionezi pe Aristotel… dar uita-te in jur: cum suntem noi, omenirea, acum? Suntem atat de „unii impotriva altora”, permanent pe pozitii de adversitate, atat de pierduti in noi si prin noi… Am avut exemple relevante, bine ca sunt putine, chiar pe acest blog, sau chiar si pe blogul tau. Cum sa lupti impotriva acelui rau devastator ce vine din ignoranta, incultura si lipsa de educatie? Nu e pesimism, e realism. Apoi, eu mai cred ca nu neaparat o „teorie” o „doctrina” unica si unificatoare, ci mai multe si mai mici „centre”, pe orizontala, daca vrei, de gandire si actiune ar avea succes… Ca reteaua Al-Queda, o retea a binelui cu noduri cum ar fi chiar acest blog.
Cathy
Sau blogul tau…
Bibliotecaru
@ Cathy
Ne întoarcem la ce spun eu. Lumea se gândeşte astăzi nu mai departe de vârful nasului. Nu se mai fac ideologi şi doctrine pentru 2.000 de ani ci pentru 5 minute. Ne „coafează” o relaţie cu cutare partid, OK, nu e o problemă. Nu-l putem da afară pe nea cutare că nu permite Statutul, OK, schimbăm imediat statutul şi îl dăm afară. Iniţial s-a trecut în statut că trebuie să-l dea afară cine l-a primit, limitând forţa centrului. O astfel de prevedere este extrem de importantă pentru a elimina impunerea autorităţii centrului, dar şi pentru a asigura libertatea opiniei. Dar partidele au început să gândească conform partidului unic, evident, de vreme ce nu s-a refăcut nici o doctrină nouă, a rămas modelul de gândire oprimat/oprimant din PCR şi ceva principii din perioada interbelică, un război dus pe teritoriul mentalităţii fiecărui persoane între filosofia de tovarăşi şi cea de chiaburi (folosesc aici sensul rău al cuvântului). Nu este vorba că oamenii sunt răi, dar nu au de unde să gândească altfel din moment ce nu cunosc o alternativă. Chiar şi anticomuniştii au gândirea dominată de reacţia comunistă şi au ajuns să lupte cu efectele şi nu cu adevăratele cauze. Luptăm de fapt cu informatorii dar continuăm şi astăzi aceiaşi poliţie politică, cineva dă telefon la DNA, cineva dă telefon la Judecător, judecătorul poate face „ce vor muşchii lui”, oameni sunt reţinuţi că nu au ochi violeţi şi nici măcar nu li se cer scuze la eliberare. Din ce în ce mai multe restricţii, din ce în ce mai mult abuz de autoritate şi ni se pare normal. Un spectator pe un stadion suferă o percheziţie corporală, la sânge, uneori este pus să se dezbrace, şi este normal. Se ascultă telefoane fără oprelişti, se intră pe PC-uri fără nici o problemă şi este normal. Nici nu mai ştim ce este libertate, suntem animale de ZOO care sunt lăsate în libertate şi mor pentru că nu ştim a căuta mâncare. Tinerii pleacă din ţară pentru că au o singură libertate de care au nevoie, cea a banului, trăiesc în masă un sindrom Faust. Multă lume mi-a spus că vin cei potenţaţi să mă bată că scriu nu ştiu ce pe blog, ne este încă frică de poliţie, de justiţie, de guvern, de foame, de moarte, de orice ne-ar putea face rău, de la UE la Garda Financiară. La televizor suntem ameninţaţi că vine poliţia la uşa noastră ATENŢIE, FIŢI ÎN REGULĂ CU TOATE CELE CARE SUNT, ALTFEL VĂ SĂLTĂM… NOI VENIIIIIM! La partide este şi mai grav, pentru că se gândeşte dublu, pe de o parte membrii „neimportanţi” slugăresc şefii ierarhici, poate pic un post, poate pică un serviciu, poate semnează o hârtie, pe de altă parte cei de sus, care fac jocurile, au pretenţia ca cei „neimportanţi” să nu comenteze ci să execute. De fapt cei de jos sunt cei importanţi, ei sunt partidul, cei de sus nu trebuie decât să execute. Trăim într-o lume răsturnată şi ne mirăm că totul este cu pe dos.
Doctrinele pe orizontală sunt alternative la rezolvarea problemelor. Stabilirea problemelor trebuie să aibă o soluţie unică. Este ca şi cum o sută de maşini ar sta în coloană la stop şi şoferii s-ar lua la bătaie pentru că fiecare susţine că stă la alt stop. Curând vor apărea secţiuni care vor spune că de fapt trebuie să treci pe roşu. CLAXONUL! Cum e posibil să existe un război continuu între evrei, musulmani, catolici, ortodocşi, protestanţi, neo-protestanţi… când ei practic cred în acelaşi Dumnezeu. Cum este posibil ca să avem 20 de partide care toate recită că doresc binele României şi totuşi toţi membri de partid visează noaptea moartea în chinuri a adversarului politic. Trăim într-o continuă minciună fără ca cineva să mintă efectiv. Minciuna s-a transformat în normalitate, nimeni nu mai poate înţelege astăzi adevărul. Nu mai este normal să ajuţi un om căzut pe stradă, să-l iei în casă, să-l inviţi să facă un duş, să-i oferi o cină, un loc de dormit… Nu mai este normal să exişti în condiţii umane. De ce? Pentru că normalitatea astăzi este să te temi de cel de pe stradă, pentru că se fură telefonul, se violează femei, toată lumea încearcă să te păcălească. Trăim în mijlocul unei psihoze colectivă şi nici nu mai intuim realitatea. Răutatea, egoismul, nesimţirea au ajuns valori credibile şi acceptate. Societatea nu mai condamnă fapte ale străzi ci înjură ce spune ziarul sau televiziune preferată să înjură… dacă mai continui mult, mă podideşte plânsul. Prefer să închei aici.
Bianca
@Bibliotecaru N-am mai intrat de ceva vreme, dar.. sopircai cu cine sopircai, dar cu Ivan nu sopircai. Socrate si Platon doctrine valabile in toata lumea civilizata? Te-ai timpit de tot? Unde ai vazut tu copiii, femeile si poetii despartiti de un zid de lumea masculina si evoluata? Ma rog, pretinzi ca esti poet, ai fi stat cu noi, astia, mai inferiori, asa. Vorbim de „Mitul Pesterii”, evident, aka „Republica”.
Stii ce e o femeie? Orice om de pe lumea asta care stie ca exista o diferenta intre biologic si spiritual se va intreba si va incerca sa gaseasca o cale. Femeile si barbatii sunt in egala masura responsabili pentru copiii lor. Daca o femeie respinge un copil, inca nu este atit de rau, pentru ca ea si-a facut datoria cu virf si indesat. L-a hranit la propriu cu singele ei. Ce a facut domnul? Pe unde se hodineste mareata pula? Asta, atit e un barbat, marele sperminator?
Iubirea unei femei care te-a crescut ar trebui sa te faca umil, sa te responsabilizeze. Neiubirea unei femei ar trebui sa te faca umil, pentru ca te-a hranit in toate stadiile de la celula, la peste, la pasare, la vertebrat. Oricum ai lua-o ar trebui sa fii constient ca fara femei ar disparea lumea, ai disparea tu, cel care pretinzi atitea de la lume. Orice femeie are darul vietii, dar, ca in orice daruire, e vorba de liberul arbitru. Poti refuza darul. Iar eu cred ca e mai bine sa il refuzi decit sa nu stii ce faci. Nu voi accepta avortul nu pentru ca il omor pe Iisus in embrion, ci pentru ca stiu cit de cumplit de dureros este pentru semenele mele. Pai, sa iti racaie cineva in carne vie, pe dinauntru, nu cred ca e ceva nemaipomenit, sau sa ti se sfisie maruntaiele in balti de singe. Sau sa ajungi sa faci viermi din cauza infectiei. Habar nu aveti cita suferinta umana implica „femeia”, iar Gabi are perfecta dreptate. Treziti-va, pentru ca femeile au facut-o deja. Nu azi, nu maine, dar va ajunge si in Thailanda si in China si in tarile arabe un concept deosebit de straniu: femeile iau decizii asupra propriului lor corp. Uau, ce crima!
Bianca
@Si puneti-va, draga, prezervativ!!! Cine stie, poate ca scapati si voi de complexul ca e prea mica!
Bibliotecaru
@ Bianca
Nu voi răspunde unui asemenea limbaj, nu ar avea rost.
Bianca
@Iar cuvintul cu p exista in dictionar. Cui ii este frica de cuvinte ii e frica de ceea ce implica ela. Oricum, detest stiintificul penis, nu cred ca Doamne-Doamne a creat vulve si penisuri, brrrrr, horrorrrrrrrrrrrrrrrrr
Bibliotecaru
Probabil şi acel „Te-ai timpit de tot?” există în dicţionar, deşi se scrie mai nou cu „â”.
Bianca
@Bibliotecaru Consider si eu inutil sa cer scuze pentru ceva prietenesc intre bloggeri. Sincer, numai ca, recitind, imi dau seama ca am fost deplasata numai pentru ca nu mi-am dus ideea pina la capat. Acel „Te-ai timpit de tot” – pe care il mentin – se refera la un tip de reductionism absolut specific. Platon nu este numai creatorul, ma rog, sursa, unei mari parti din filosofia moderna, ci si cel care a inspirat societatile utopice a caror catastrofala consecinta o traim noi acum. In contextul in care a fost scrisa postarea ta, m-a revoltat. Mi se pare imposibil sa nu stii acest lucru, asa cum mi se pare imposibil sa nu stii de genocidul comunist asupra femeilor. Si, repet, aici chiar vorbim de singe, de burti lasate deschise pe masa de operatie pentru a chema securistul de serviciu.
Bibliotecaru
@ Bianca
Orice ideologie este utopică, nu există nici o ideologie care să fie perfectă. Comunismul nu era o ideologie proastă, nu deţineau o doctrină proastă, Marx nu a spus nimic prost. Faptul că anumiţi oameni s-au folosit de ideologia comunistă să construiască o societatea urâtă, este altceva. Ideologia este un gând exprimat, nu taie pe burtă pe nimeni. Dacă ideologia comunistă a fost un lucru cumplit, probabil satanismul este o floare de primăvară. Abuzul de ideologie ar trebui pedepsit nu ideologia în sine. Lipsa Adevărului absolut este la fel de reală ca cel mai real dintre lucruri. Imposibilitatea cunoaşterii realităţii obiective duce inevitabil la utopism. Este adevărat, sunt unele ideologii care răspund mai bine la fenomenologia empirică locală şi par că „se potrivesc mai bine”. Cert este că fără „băieţii” aceştia care au scris doctrine de peste milenii în urmă, ceea ce este astăzi nu ar fi existat. Avem astăzi tabloul periodic al elementelor făcut de Dmitri Ivanovich Mendeleev pentru că un vechi filosof s-a gândit că materia se tot împarte până ajunge la nişte părticele care nu se mai pot divide. Consecinţa acestei presupuneri este colosală, influenţează, de fapt defineşte, modul nostru de a gândi. Nimic din ceea ce a spus şi a gândit un intelectual acum două, trei, zece mii de ani, nu a fost inutil.
Domnia voastră puteţi da oricând explicaţii la modalitatea de a vorbi şi a scrie, „prietenesc, între bloggeri”, mie tot justificat, cu „ne” în faţă, mi se pare stilul. Şi eu ascult muzică hip-hop din când în când, dar asta nu înseamnă că sunt „de gaşcă” cu cei care îi cunosc şi reproduc astfel derapaje de limbaj. Mai de mult m-am întrebat, unde anume este limita respectului, a celor 7 ani de acasă. După câteva zile de meditaţie (deci nu foarte mult, obişnuiesc să gândesc la probleme şi zeci de ani) am ajuns la concluzia că limbajul cel mai de jos la care pot avea acces, astfel încât să nu contravină celor 7 ani, este chiar acela pe care l-aş putea folosi în faţa părinţilor fără a resimţii imediat sentimentul de ruşine şi, în contrapondere, pe care l-aş folosi în faţa unui copil mititel, tot fără a-mi fi ruşine. Mă feresc să folosesc astfel „cuvinte cu p”, (şi aici nu mă refer la cuvinte ca panegirează, panopticum, paremie, a pianota, potemkiniadă, preteriţie, prostologhikon, pululaţie… poate că sunt totuşi în dicţionarele de neologisme, nu am verificat exact)… Cuvintele cu P la care v-aţi referit, nu cred că sunt consemnate în dicţionarul academiei, introducerea lor este încă un proiect, dar chiar daca vor exista, desigur că va fi menţionat în paranteză că este vulgar. Poate vă referiţi la DER, Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966, care specifică că are ca origine cuvântul latinesc pasăre-pui. Dacă aş fi vrut însă să vorbesc cu cineva vulgar, aş fi rămas la 4 clase şi aş fi stat în cartier „cu prietenii”.
Cam atât am avut de spus… din partea mea vorbiţi absolut cum vă place, nu vă aşteptaţi însă ca un limbaj „prietenesc” să mă facă atent la mesajul pe care îl vreţi promovat.
Sonyk
este una care cred ca nu se practica LA ANIMALE – decat in laboratoarele de cercetare, diverse.
altfel, SI ANIMALELE NOASTRE DE CURTE SUNT MAI RESPECTATE DECAT FEMEIA.
sunt lasate sa-si urmeze cursul si rolul matern, natural – nu sunt MUTILATE nici pe moment nici pe viata, f. de priceperea medicilor.
barbatii saraci nu se mutileaza asa – nici fizic nici psihic – „din cauze economice”, „economice de constiinta”, „pt. aparente de morala”, „pt. morala economica”, „din complexul vinovatiei”, „din constiinta de posibilitati, de vina, de societate, de imagine” si alte POR-CA-RII.
bine ca macar le mai apara religia – cand – doborate de JUDECATORI si de TOATE ARGUMENTELE DE BUN-SIMT – pot sa mai incerce si ele un: „NU – ca religia…”
asta – pe ele – pe femei – bine ca le apara macar religia – de la MUTILARE.
cat despre picii pe care urmeaza sa-i cioparteasca barbar – si sa-i arunce-n galeti si apoi cine stie unde, mai bine pastrez reculegere si nu mai zic nimic.
imi permit doar o intrebare: i-o fi durand – sau nu – or fi avand si ei strafulgerari de constienta – atunci – cine poate stii?…
dar asa, ca metafora – e bine de filmat si servit la masa in loc de mancare – tatalui natural – BESTIEI care nu-si asuma raspunderea: PROPOZITIA: „NICI NU FAC OCHI – SI IATA, COPIII SI INCEP A PLATI PACATELE PARINTILOR”.
EPILOG
femeia care decide DE CAPUL EI SI FARA CONSTRANGERI – un AVORT = in fact – NU EXISTA.
fiindca de mici, fetele pornesc cu bagaje EDUCATIONALE diverse. societatea INCA e BARBARA. dar se preface ca nu stie. si asa EDUCATIE au acele femei – rezulta ca sunt doar ZOMBI CE ROSTESC CA ALEG – DAR IN FACT – ELE CULEG O LIPSA DE SANSA – DIN START – a caror vina nu o poarta ele – ci MEDIUL.
sa va ia dracu pa toti CINICII si DOBITOCII care considerati in avort o solutie.
v-o transmite Ion. ca de la barbat la barbat. ca Marie se pare ca n-are consecventa? in locu ei, cu dintii si ghearele goale, m-as lupta, pt. fiecare idee. sa evoluam o data. sa nu mai fim jungla de dobitoace.
lasati argumentele PARACIVILIZATE pt. INAINTE de a arunca asa repede fetele in viata sexuala. pan tot ce vehiculati cu industriile placerii, de parca asta ar fi o ratiune de a fi.
pa urma tanara femeie sa trezeste urland in tacere – prinsa in plasa GROSOLANA a josniciei patri (patriarhale).
uah, ce subiect. numa cand vad tema im vine sa iau furca si coasa la cine stiu io din cui.