Valul constitutional si ce mai matura el…

Este sezonul  catastrofelor in serie; nu mă refer la cutremure urmate de valuri tsunami, nici la anotimpul  taifunurilor distrugătoare; acestea din urmă nu sunt în puterea noastră decât prea puțin. Altele sunt; de exemplu, legislația catastrofală; perioada ei preferată se cheamă criză. Sub acoperirea  acesteia și utilizând-o pentru abaterea atenției, în multe locuri se fac reforme legale care instituționalizează reguli și măsuri cu efecte pe termen lung; nicio mirare că măsurile se iau împotriva majorității cetățenilor și în favoarea unor grupuri de interese extrem de restrânse și extrem de conservatoare.

În numeroase țări s-au realizat, sau sunt pe cale, reforme ale legislației muncii și ale sistemelor de pensii; altele modificări vizează chiar bazele constituționale ale statelor. Ungaria tocmai a deschis drumul acestor schimbări de profunzime; drumul  duce spre înapoi și creează   fundamentele legale pentru ca,  în secolul 21,  societatea ungară să se întoarcă la epoca pre-pașoptistă; iau acest reper, 1848, drept început al modernizării statelor și laicizării societăților din regiune. Noua constituție a fost aprobată de partidul de guvernământ la Budapesta, în absența opoziției; suntem conștienți că nu reprezintă voința cetațenilor maghiari în ansamblul lor, nici măcar a tuturor celor care au votat cu puterea actuală; dar deși nu-i reprezintă, le creează imaginea unui popor de bigoți, retrogazi și conservatori, pentru care democrația înseamnă puțin iar drepturile omului mai nimic.

Ceea ce am afirmat este dur și  necesită explicații. Multe articole merită analiză și comentariu; poate învățăm din erorile altora, înainte de a le repeta; aici voi prezenta doar unul, ilustrativ. Constituția ungară recent votată de parlament conține un articol care prevede „protejarea vieții foetusului din momentul conceperii“; o asemenea prevedere este echivalentă cu o alegere pe care o face societatea pentru cetățenii ei –  viața, corpul și voința lor reale  nu valorează nimic  în raport cu viața presupusă a foetusului; reprezintă baza constituțională pentru politici împotriva contracepției și  legislație care să interzică avortul. E vorba de bărbați și femei; dreptul de a alege când și câți copii doresc le aparține, deopotrivă.  O asemenea decizie nu are nici măcar legătură cu creștinismul și influența sa crescândă; pentru un  creștin, chiar și femeile ar trebui considerate creații divine ce merită respect. Este legată de o viziune patriarhală și de proiecte foarte pământești de dominație și mărire în care femeile sunt doar mijloace de transport pentru copiii care ar trebui să sporească puterea statelor și națiunilor respective; instituțiile bisericești sunt incluse.

Eu nu știu cum și-a imaginat fiecare viitorul în 1989. Cu toții ieșeam atunci  însă dintr-o societate în care adevăratul genocid a fost împotriva femeilor; în mod oficial, cinsprezece  mii și-au pierdut viața din cauza unor avorturi în condiții nesigure, multe cadre medicale au făcut închisoare,  destine au fost schimbate, de femei,  bărbați și copii; instituțiile statului ajunseseră pline de copii nedoriți sau imposibil de crescut de cei care le-au dat viață. Totul, s-a întâmplat din cauza politicilor pronataliste forțate, improprii, reduse la limitarea accesului la contracepție și interzicerea avortului. Din acest motiv, un  lucru încă mi se pare imposibil – că într-o societate democratică și deschisă, așa cum o visam, să se revină la asemenea măsuri; primul decret  anulat la Revoluție a fost cel din decembrie 1966, actul de naștere al decrețeilor; l-au anulat bărbații, că femei nu au prea  fost acolo.

 Totuși,  se întâmplă acum în Ungaria. Se poate întâmpla oricând la noi. Baza teoretică o întâlnim la fiecare pagină scrisă de exponenții intelectualității românești auto-declarate. O carte apărută recent – Forța politică a femeilor – reunește câteva texte care  înspăimântă; natalitatea scăzută nu este văzută ca o consecință a nesiguranței permanente din ultimii douăzeci de ani, faptului că locuințele sunt inaccesibile pentru majoritatea tinerilor,  lipsei cronice a  creșelor; nu se vede dificultatea de a crește  copii aici, când singura “oportunitate” creeată de stat este să-ți iei lumea în cap și să pleci în altă parte.  Intelectualii noștri văd pericolul în egalitatea prea mare dintre femei și bărbați (!?) care ar fi schimbat comportamentele.  O explicație pe care cu greu ar putea-o înțelege o confecționeră care muncește zece ore pe zi, sâmbăta inclusă adesea, câștigă cinci milioane lei vechi, are un soț șomer, locuiește într-o garsonieră  și are deja doi copii la școală; egalitatea nu o simte în niciun fel, sărăcia da, iar la comportamentele care ar stimula natalitatea nu prea poate să revină, că nu are unde și cum…

Valul schimbărilor constituționale vine și peste noi; tendințele sunt aceleași –  să măture urmele firave de democrație și deschidere spre viitor. Nu e un simplu joc de imagine pentru viitoarele alegeri; este mult mai mult; nu vă lăsați purtați  de valul schimbării… Unele schimbări pot fi catastrofale…