Aceeași temă. Precizări pentru cei care cred că știu. Dar habar nu au!!!
Acest articol este o continuare la cel pe care îl puteți citi pe pagina de titlu. Se numește „Oameni de stat sau avocatei de provincie”.
1. Diferența dintre o republică parlamentară și o republică prezidențială nu constă în faptul că, în prima, parlamentul decide ce vrea el iar, în a doua, președintele face ce-i trece prin cap. Diferența stă în aceea că în republicile prezidențiale cel ce conduce puterea executivă este președintele (de exemplu, SUA), în timp ce în republicile parlamentare executivul este condus de primul ministru (de exemplu, Germania). Parlamentul are același rol oriunde. Parlamentul, președintele și guvernul au aceleași limite de acțiune oriunde – cele impuse de legea fundamentală a țării cu pricina.
2. Conform (1), Tratatelor Fundamentale ale Uniunii și Constituției României, este abilitat (legitim) să participe la Consiliul European premierul; trebuie să o facă. Nu avea ce căuta la Parlament; nici președintele la Curtea Constituțională. Dovadă că au consilieri care trebuie demiși urgent; amândoi. Curtea poate fi suspectată de decizii părtinitoare; dar nu din acest motiv nu trebuiau să ajungă la Curte, ci pentru că nu exista niciun conflict instituțional; conflictele personale nu se rezolvă la CCR, nici la Parlament. Există, într-adevăr, un prost și ilegitim precedent (președintele a participat la Consiliul European în ultimii doi ani). Cutuma care contravine Constituției trebuie să înceteze. Atât.
3. Parlamentul are atributul constituțional de a defini mandatul cu care se duce premierul la Consiliul European; acesta este un mandat politic; de exemplu, să susțină instituirea taxei pe tranzacțiile financiare speculative (ca venit propriu al bugetului european); sau să nu o facă. Parlamentul nu are atributul constituțional de a defini conținutul funcției de premier sau de președinte. Pentru asta ar trebui să se transforme mai întâi în adunare constituantă.
4. În diverse state, diferitele autorități poartă denumiri diferite; faptul că Angela Merkel se numește cancelară nu schimbă rolul său – de șef al guvernului. Descrierea rolului o găsim în Constituția Germaniei. În România, avem președinte, nu șef de stat, dar cei care invocă acest fapt fac o glumă, bănuiesc. Această din urmă denumire nu o veți găsi în constituții; este o etichetă care se aplică pe un borcan (în teoria statului și dreptului); în borcan poate fi un rege, un președinte, un mare duce sau un conducător, dictator, etc. Ce rol are fiecare scrie în constituțiile statelor respective. Președintele nu trebuie să reprezinte România la Consiliul European pentru că nu are prin constituție puterile executive necesare; funcțiile sale din Constituție sunt altele! Dar dacă trebuie să aplicăm eticheta de șef de stat cuiva, în România, o va purta președintele.
5. Președintele nu poate mandata/transfera decât atributele pe care le are, nu pe cele care nu-i aparțin. Poate mandata pe președintele Senatului să primească scrisorile de acreditare ale ambasadorilor străini atunci când este plecat în străinătate să se trateze de o boală. Acest lucru este perfect constituțional. Nu poate să-l mandateze pe premier să susțină sau nu aderarea la euro mai devreme sau mai târziu, de exemplu; politicile economice nu sunt de competența sa, ci a guvernului. Scrie în Constituție. Mai curând el este mandatarul nu cel care mandatează; de exemplu, ca să declare mobilizarea generală (în calitate de comandant al forțelor armate) trebuie să aibă, aprobarea prealabilă a Parlamentului. Cine l-a sfătuit să să spună că premierul poate merge la Consiliu doar mandatat de președinte, rău l-a sfătuit…
6. Am tot auzit repetat un lucru în aceste zile – cum că deciziile justiției sau ale Curții Constituționale nu se comentează. Este o mare confuzie la mijloc. Deciziile definitive sunt executorii; pot fi puse în aplicare, în cazul judecăților penale; interpretările Curții trebuie luate în considerare, conform prevederilor legale. Dar orice decizie poate fi comentată, analizată, contestată. În multe situații, există chiar forme excepționale de atac ale unor decizii definitive ale justiției. Multe procese au fost reluate și persoane care au ispășit o condamnare au fost considerate, în final, nevinovate. În privința interpretărilor Curții, lucrurile sunt și mai clare; nu sunt sentințe; sunt interpretări ale legii; uneori foarte corecte; alteori, stupide. În cazul de care este vorba, nu am înțeles bine asupra a ce s-a pronunțat…
PS
Mă simt datoare să fac aceste precizări pentru că mă simt responsabilă; un altfel de politică în România nu se poate face până nu învățăm să ținem cont de legi/instituții și să nu intrăm în bătălii personale. În plus, cetățeanul merită respect. El trebuie convins de legitimitatea acțiunilor celor care ocupă diversele funcții; ideea că x i-a ”făcut-o” lui y sau viceversa, trebuie să dispară din capetele noastre. Dacă reușim să scăpăm de ea, locul a va fi urgent ocupat de respect și încredere, nu rămâne gol!
Mă mai simt datoare să atrag atenția celor care ajung la putere că este bine să se înconjoare de unii chiar mai deștepți decât ei înșiși; puterea lor va spori. Dacă fac invers, va spori doar ridicolul.
casandra
Bravo, Gabriela. Bine scris.
Stii ce este nostim pana la lacrimi?
Cei care spun ca Presedintele trebuie sa mearga la Consiliul European se prevaleaza de articolul din Constitutie care spune ca acesta reprezinta statul roman (Articolul 80).
Dar exact aceasta prevedere se afla si in atributiile altor presedinti, iar acestia nu calca niciodata pe la reuniunile CE. Pentru ca nu au atributiile necesare orientarii politicilor de guvernare la nivel national.
Exemplu: presedintele RFG
In Legea fundamentala a RFG sta scris la articolul 59:
„Le Président fédéral représente la Fédération sur le plan international.
Il conclut au nom de la Fédération les traités
avec les États étrangers. Il accrédite et reçoit les représentants
diplomatiques”
http://www.bundestag.de/htdocs_f/documents/cadre/loi_fondamentale.pdf
Dupa cum se vede, Curtea de la Karlsruhe nu stie sa judece asa de nemteste precum Curtea Constitutionala a Romaniei, nu l-a trimis pe presedintele Germaniei niciodata la Consiliul European.
Oare cum am ajuns noi sa facem si din Curtea Constitutionala o „tiganie” cu valente de girueta? Ne mai facem bine?
Trebuie sa spun ca nici Ponta nu explica prea bine. Si nici el nu aduce argumente valabile nici din Constitutie, nici din Tratate. Ce or fi facut oamenii acestia in ultimii ani, nu au citit Tratatele?
gabicretu
@El reprezintă statul roman. Asta e clar! Necontestabil. Doar ca noi vorbim de participarea la Consiliul European, o instituție comunitară care are rolul definit in Tratat, nu o reuniune internațională sau o organizație internațională. Am explicat deja in articolul anterior… Președintele nu poate decide asupra problemelor care nu intra in competenta sa, chiar dacă este președinte. Mai presus de el este Constitutia. Si mai presus de oricine.
Ce am spus in final nu e întâmplător. Cred ca premierul are consilieri juridici prosti. Cu P. El a fost singurul care a făcut referire la nivelul european dar nu la Tratat, ci la agenda Consiliului European. Restul s-au cantonat in Constitutie dar fără sa știe ce caută… Si au început sa nege ceea ce este ridicol sa negi (de exemplu, ca președintele nu e șeful statului…)
Premierul/președintele nu trebuie sa știe tot. Dar trebuie sa asculte la cei care știu. Problema cea mare este ca prea putini știu. Lipsa de argumente europene este si un esec al deputatilor europeni; ar fi trebuit sa știe si sa intervină. Din păcate sau din fericire, majoritatea au învățat ca e mai bine sa taci decât sa spui prostii.
Mă intristeaza sa vad ca oamenii înțeleg ca, dacă va participa mâine la Consiliul European, asta se va face pentru ca Motoc ii da lui insigna, nu pentru ca asa este legitim, conform legii, sa se întâmple, ca e indreptatit sa fie acolo…
Dacă ajungi la putere se găsesc întotdeauna avocatei cu gura mare care sa faca zgomot destul ca nicio voce lucida sa nu se mai auda…
Dan Feodot
Foarte bun PS-ul 🙂
Pingback: Nu CCR sau Parlamentul rezolvă. Şi de ce trebuia “subiectivă sau nimic” « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
gabicretu
Ce vrei sa zici, Dane!? Nu ne-am vazut demult si s-ar putea sa inteleg gresit… 🙂
Dan Feodot
Pai… desi nu avem aceleasi afinitati ideologice (sa le zic asa) si nu sunt de acord cu unele chestii pe care le scrieti, articolul asta mi-a placut, iar partea de la PS mi se pare un indemn foarte bun. Pentru ambele parti ale „baricadei” 🙂
gabicretu
@Dan,
Era pentru ambele părți! Absolut!
Cat despre afinitățile ideologice, eu am unele. Asta este clar! Se cheamă democrație și stânga. Sper din suflet sa avem si vreuna in comun! 🙂
andrei
Romania este republica semi-prezidentiala !!! De aici incolo tot rationamentul tras mai departe e pe langa.
gabicretu
@Astept demonstratia; ca este republica semi-prezidentiala. Am oferit si link-urile la cele doua constitutii care pot fi comparate.
Bogdan
Nu va suparati pe mine doamna Cretu, dar cred ca faptul ca sunteti deputat din partea PSD va face sa fiti partinitoare si subiectiva.
Poate daca erati independenta, alta ar fi fost parerea dvs.
Si as vrea sa-i adresez o intrebare si doamnei Casandra, care a postat un comentariu la articolul dvs. Ati citit macar o data partea referitoare la atributiile presedintelui republicii germane? Pentru ca daca ati fi citit macar acea parte, nu ati mai fi indraznit sa faceti astfel de comparatii.
Imi pare foarte rau sa vad cum romanii se hazardeaza sa faca „declaratii” doar pe baza unor lucruri auzite.
Eu am un principiu. Prima data te informezi din surse sigure si indiscutabile, iar apoi faci afirmatii. Indiferent de ce natura ar fi acestea!
O zi cat mai buna.
gabicretu
Bogdan,
Nu sunt deputat (a) din partea PSD. Dar asta nu schimba lucrurile. Argumentele sunt facute din texte de lege, nu din sentimente…
In plus, chiar mai stiu ceva despre cum functioneaza Uniunea Europeana; nu am obiceiul sa pierd timpul pe unde mă duc.
Bibliotecaru
Tocmai am spus astăzi ceva despre republica România… Mă auto-copiez… că am înţeles că şi asta e plagiat.
În wikipedia scrie despre Franţa… “La France est une république constitutionnelle parlementaire à influence présidentielle.”
(wikipedia.org/wiki/Premier_ministre_fran%C3%A7ais)
România a luat drept model pentru Constituţie o constituţie „semi-prezidenţială”, cea a Franţei pe care însă francezii o consideră parlamentară. Numai că nu a copiat cuvânt cu cuvânt (mot à mot, că vorbim de limba franceză), din frică că tocmai trecusem printr-o dictatură, Constituanta a micşorat la minim atribuţiile preşedintelui.
Dacă citiţi constituţia franceză veţi observa acest lucru. De exemplu…
“La souveraineté nationale appartient au peuple qui l’exerce par ses représentants et par la voie du référendum.
Aucune section du peuple ni aucun individu ne peut s’en attribuer l’exercice.
”
Se regăsesc în…
“Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.”
Aici cred că este vorba despre o problemă a vocabularului care este astăzi depăşit. Dacă ar fi existat un sistem mixt de tip semi-parlamentar, l-aş fi ales pe acesta, dar sistemul mixt este numai semi-prezidenţial sunt deci nevoit să merg spre sistemul parlamentar, chiar dacă nu este sistemul parlamentar pur cu preşedintele ales de parlament. Dincolo de definiţiile clasice, o definire modernă a sistemului ar trebuie să fie relativă nu la “preşedinte vs. parlament” ci la “preşedinte vs guvern”. Astăzi sistemul doctrinar este în schimbare (de fapt sunt două „filosofii”) şi acesta este şi motivul afirmaţiei mele de mai sus.
Românii înţeleg prin “semi-prezidenţial” că preşedintele “e mai tare”, reacţia ar trebui însă să fie mai nuanţată. Repet, dacă aş putea spune “semi-parlamentar”, aceasta ar fi ceea ce aş alege pentru a defini sistemul românesc. Subliniez însă că în definire doctrinară franceză, vorbim despre o republică parlamentară. De altfel şi în pagina franceză a wikipedia se spune că “La Constitution roumaine a été adoptée par référendum en 1991, et fait de la Roumanie une République parlementaire avec une orientation présidentielle qui rappelle la Constitution française de 1958.”
gabicretu
@biblio,
Catalogarea tipului de Republica este nerelevanta pentru discutia de aici; este marginala in discutie. Ceea ce e important este ca printre atribuțiile președintelui nu se numără cele necesare pentru ca participarea sa la Consiliul European sa nu fie simplu act de reprezentare ci declansarea unui act de guvernare (europeana). Altfel, la noi e ca pe vremea lui Ștefan, un fel de monarhiei electiva de facto.
Pingback: Gabriela Cretu » Blog Archive » Oameni de stat sau avocăței de provincie!?