Ce nu mă recomandă ca politiciană
Recent, Oana Mizil dădea răspuns la întrebarea despre ce anume o recomandă ca politiciană. După cum puteți citi, nu avea nici o îndoială că ar fi politiciană și aducea și serioase argumente justificative. Eu am îndoieli. Nu în ceea ce o privește pe Oana; în ceea ce mă privește.
După un șir nesfârșit de întâmplări care au drept notă comună faptul că sunt considerată inexistentă tocmai unde sunt activ-prezentă, am ajuns să mă întreb dacă nu cumva este adevărat.
Cea mai recentă dintre ele este această discuție on-line în care Mihaela Miroiu, cu autoritatea care o are, enumeră femeile care ar face politică civilizat în România. Bineînțeles, nu mă număr printre acestea. Cunoscând politica din interior, cum și ce face fiecare, aș spune că am îndoielile mele că unele dintre cele enumerate ar face vreun fel de politică, civilizată sau necivilizată… Despre altele am îndoieli și că ar înțelege măcar ideea de egalitate de gen; comisia permanentă responsabilă de la Camera Deputaților se cheamă încă Comisia pentru egalitate de șanse pentru femei și bărbați (sic!). Știți cumva cine a botezat-o astfel!? Eu știu…
Dar problema mea sunt eu însămi; nu celelalte. Și am o problemă. Mihaela mă cunoaște personal; mi-a citit cărțile; a fost chiar prezentatoarea uneia dintre cărțile recente la lansarea de la București; am colaborat la elaborarea unor legi; am mai căzut ce acord, din când în când, asupra incompetenței sau prostiei uneia sau alteia, nu spui care; pe tema noastră de interes comun, feminismul, se înțelege. Știe sau ar trebui să știe că am o relație de colaborare permanentă cu aceeași parte a societății civile cu care ea însăși colaborează întrucât așa ne ciocnim existențele… În plus, aparțin mediului căruia îi aparține, avem aceeași formație intelectuală… Dar eu nu fac politică civilizat, asta este clar. Politică în domeniul egalității de gen, nu fac de asemenea…
Altă întâmplare- întâmplătoare care mi-a atras atenția a fost un sondaj de pe Blogul Meduzei referitor la posibile candidate la președinție în viitor. Este un blog pe care îl mai citesc din când în când; i-am cunoscut recent și autoarea; mi-a plăcut dar am avut o mare surpriză; este mult mai tânără decât m-aș fi așteptat. Mă cunoștea și ea pe mine. Am și dovada. Primul text feminist pe care îl are la articole externe de referință este interviul meu din Le monde diplomatique. Eu îl consider, într-un fel, programatic. Este cel care se termină cu afirmația că, dacă o luăm pe calea democratică, în 2014 vom avea o președintă… Bineînțeles, lipsesc din lista propusă; între timp însă, a dispărut sondajul…
Săptămâna trecută, după Conferința despre egalitate, ideea de a propune un Pact pentru femei, care s-a vehiculat pe acolo, este asumată de două politicene. Angajamentul lor în acest domeniu este luat drept autentic iar ele salutate drept campioane ale drepturilor femeilor; inclusiv de cine nu mă așteptam…
Nimeni nu le întreabă, civilizat sau nu, ce vor să scrie în acel pact; nu le întreabă, civilizat sau nu, unde erau atunci când prin parlament era să treacă un cod penal absolut retrograd din perspectiva dreptului fundamental al femeii la viață. De ce a fost nevoie să intervin eu de la Bruxelles !?
Nu au fost întrebate nici dacă un asemenea pact ar fi sustinut de partidul lor, care tocmai a blocat directiva privind concediul maternal în Parlamentul European. Nu sunt cârcotașă dar era bine să le fi luat totuși cineva în serios; măcar pentru că una este președintă a Camerei iar cealaltă vicepreședintă a Senatului…
După multe asemenea întâmplări, mi-am trecut încă odată în revistă întreaga biografie și activitate ca să le găsesc hibele structurale. Până să le descopăr, am dat peste acest portret robot al femeii de succes în politica noastră:
“ In jur de 40 de ani, inalta, cu un zambet cald, cu farmec discursiv, bine pregatita politic si juridic cel putin, care are, pe langa interese politice si credinte personale pentru care traieste, o cariera profesionala in spate, pregatita sa reprezinte cetateni si cetatene deopotriva, capabila sa nu privilegieze pe nimeni dar sa fie dreapta, cu o voce puternica, calda si temperanta, cu curajul sa se bata pentru credintele ei, de preferinta mama si profund atasata democratiei liberale, frumoasa prin structura caracterului, capabila sa introduca mai multa moralitate in politica. Si aceastea toate cred ca o fac si frumoasa ca persoana si femeie.” (Mihaela Miroiu)
V-ați dat seama, cred, că nu voi putea face niciodată politică civilizată în România după aceste criterii. Nu pentru că sunt ceva mai bătrână sau mai scundă decât idealul, se înțelege. Nici pentru că practic această necivilizată ironie. Nici campania electorală în desfășurare nu este o explicație suficientă.
Cuiul lui Pepelea stă în condiția eliminatorie, strecurată printre rânduri – politiciana trebuie sa fie „profund atasata democratiei liberale”. Cel mai profund sentiment pe care aș putea să-l am vreodată față de democrația liberală este unul intelectual – critica; eventual, constructivă.
Așa că, este adevărat! Nu am cum să fiu civilizată pentru că eu sunt de Stânga! Fac parte din civilizația alternativă! Despre diferențe, data viitoare.
Adi_Ocs
Cu tot respectul, cred ca va inselati de aceasta data. Nu subscriu nici eu la toate afirmatiile sau la scara valorilor promovate de doamna Mihaela Miroiu, dar asta nu inseamna ca nu intrepretati gresiti sintagma „profund atasata democratiei liberale”. Faceti o afirmatie extrem de grava daca asociati „democratia liberala” cu doctrinele de dreapta, inselata probabil de titulatura apropiata unui partid care la noi se revendica a fi de dreapta. Atat stanga cat si dreapta europeana sunt profund atasate principiilor „democratiei liberale” asa cum sunt ele interpretate in toata lumea libera. Altfel, am putea intelege ca dvs promovati „democratia populara” sau „democratia sociala” (niste formule desuete care nu au nimic in comun cu ordinea sociala europeana indiferent cine este la putere). Cred mai degraba ca resorturile acestei absente din mainstream se datoreaza comunicarii deficiente. In afara de blogosfera (si aici pe o nisa), Cronica Romana si probabil presa din Vaslui, dvs nu ati fost prezenta in spatiul public.
gabicretu
@Adi_Ocs,
Cand am vazut comentariul, m-am asteptat sa fie la postul despre Stiglitz. Nu bănuiam ca exista un interes… exterior pentru miscarea feminista din Romania.
Avem niste dificultati de comunicare.
Puteti sa-mi definiti spatiul public!? Operăm cu concepte diferite; sau paralele.
Cat despre ce este sau nu democratia liberala, vorbesc in totala cunostinta de cauza și cu asumarea consecintelor; chiar daca, în acest caz particular, totul era o figura de stil…
Exista vreo suspiciune in privinta proprietatii cu care utilezez termenii socio-politici!? Daca exista, nu-mi asum nici o responsabilitate în a le fi produs…
Apropo! Nu este incoerent teoretic pentru democratia liberala sa excluda realitatea sau posibilitatea alternativei!?
Și nu este riscant pentru un analist sa faca evaluari fara criterii asupra unor situatii care-i sunt necunoscute!? Eu ma feresc de ele; de aceea prefer exercitiul pseudo-autoanalizei ca forma de transmitere a unor mesaje…
Nu v-ati inchipuit, sper, ca textul exprima regretul ca nu ma numar printre cele numarate. Multumesc ca nu! Absenta este dovada ca-mi mentin coerenta intre ce sunt, ce intentionez si ce fac. In unele conjuncturi, este cel mai important lucru care ne rămâne. Garantat!
Onu Ionescu
@author,
nereusind aseara, sa postez un comentariu, am apelat la blogul Oanei Niculescu Mizil; oi fi gresit? cu stima feminista!
Adi_Ocs
Doamna Gabriela,
Eu sunt consecvent manifestandu-mi interesul pentru problematica de gen. In legatura cu definitia spatiului public, simplificand si contextualizand afirmatia mea, as spune ca ma refeream la mainstream, adica la media nationale. Cu multa insistenta cred ca ati putea introduce niste teme pe agenda publica. Alt raspuns punctual: alternativa la democratia liberala? sunteti sigura ca ati activat in grupul politic corect la Bruxelles? s-ar putea sa va potriviti mai bine cu Stanga Unita Europeana. (GUE-NGL)
gabicretu
@Adi_Ocs,
1. Formalismul excesiv il impun eu sau vine din obisnuintele proprii ale interlocutorului!? Sau o fi din cauza varstei!?
2. Am o cu totul alta idee despre cine defineste și unde se defineste agenda publică (in politica). Am rescris, textual vorbind, agenda sociala a Comisiei europene exploatând la maxim oportunitatea de a fi raportoare socialistă și momentul dinainte de alegeri, cand Dreapta devine Dreapta-populista; tot răul spre bine. Nu am inclus doar punctele cheie ale mișcării sindicale sau organizațiilor sociale ci am făcut real gender-mainstreaming. Și mi-a ieșit!
Agenda este document oficial, votat de PE și obligatoriu pentru Comisie în momentul elaborării viitoarelor pachete legislative.
Mi-e teama ca mainstream-ul național nu are această posibilitate… Iar eu nu lucrez pentru mine; lucrez pentru ceilalți și celelalte.
A fost o optiune absolut constientă. Am preferat să includ pe agenda G8 tema de care eram profund atasata; sau pe agenda întalnirii sefilor de state și de guverne din Europa și America de Sud. Din motive de eficienta; in ciuda cinismului politicii în democratiile liberale, unii mai pot si decide cate ceva și mai și urmează aceste decizii.
In plus, la nivel national, unde se vede că presa decide, aveau altii responsabilitatea sa o faca. Asta e!
3. Am activat în grupul care imi permitea actiunea cea mai eficienta; politic, el prezinta solidaritate dar si o mare diversitate interna; reprezint o voce mai de stanga decat altele in cadrului grupului; este adevarat, daca aceasta era ideea. Nu sunt nici pe departe voce singulara; poate printre români pot fi; sau printre estici… Daca doriti niste exemple de socialisti cu care am vorbit pe aceeași limba mereu, ei pot fi numiți: Joseph Borell, Poul Nyrup Rasmussen, Evelyne Gebhardt, Veronique de Keyser, etc. Nu sunt niste marginali in cadrul grupului…Pe verificate!
4. Am colaborat excelent și cu Verzii, și cu Stanga Unita; neindoielnic. Este firesc; sunt o intelectuală, totusi. Sensul propriu al cuvântului. Formată la scoala lui Michel Foucault.
Vin inclusiv din alta scoala a feminismului, ce sa fac. Cat despre spatiul public, trebuie sa recunosc că am citit Manufacturing consent mult prea devreme. Am o relatie mai speciala cu ne-bunii unei epoci – Chomsky, Stiglitz, Foucault.
5. Si o anecdota. Recent, ma uitam după niste publicatii, sa vad ce se mai gandeste prin lume. Răsfoiesc o The American Interest, cred și, ce vad! Un articol scris de Fukuyama, titular indubitabil al conceptului de sfârșit al istoriei. Articolul se chema Sfârșitul epocii Regan (sic!).
medusa
Doamna Cretu, in acel sondaj in care ceream sa se voteze o femeie potrivita pentru functia de presedinte al Romaniei lista cuprindea doar cateva nume cunoscute iar, dvs., asa cum bine aprecia si Adi, nu sunt foarte cunoscuta publicului. De aceea v-am omis din lista.
Asta nu inseamna ca nu va apreciez si nu mi-as dori sa puteti ajunge pe cea mai inalta functie din Stat. La fel apreciez si alte politiciene, mai putin cunoscute, care nu apar in lista (Minodora Cliveti, de pilda). Am vrut insa sa pastrez limitele realismului, pe cat posibil, punand in sondaj numele politicienelor cele mai cunoscute.
In final, va doresc sa treceti peste aceste mici (sau poate mari) dezamagiri si sa continuati sa urcati in politica pana la locul pe care il meritati. Din punctul meu de vedere sunteti o politiciana tanara care mai are inca multe de spus si de dat in politica romaneasca.
gabicretu
@Tudorina,
Ai inteles profund gresit mesajul meu. Problema era definirea sau mai bine spus redefinirea a ceea ce intelegem prin politic și politica; la noi si aiurea.
Faptul ca am folosit trimiterea la sondajul tau era numai o ilustrare a unui lucru pe care cei putin mai bătrâni il stiu de când e lumea; pozitia in „ierarhia sociala” nu este data de ceea ce este sau face cineva; este data de criteriile de evaluare. Schimbi criteriile, ai alta ierarhie, fara sa misti un pai in realitate. Ex. concret pentru tine; Mona Musca. O cunosti!? S-a modificat ceva in felul de a fi, actiona, rezultatele, notorietatea Monei de nu ai inclus-o în sondaj!? Nu draga mea! S-au modificat putintel criteriile… Altfel spus, nu are importanta cine face istoria; are importanta cine o scrie…
In plus, iti repet ceea ce i-am spus, de o maniera, și lui Adi. Traiti intr-o lume virtuala; confundati opinia publica cu ceea ce cred sau stiu cetatenii; opinia publica este doar ce se publica.
De asemenea, ma indoiesc ca ai experienta vietii interne a partidelor politice. Daca ai fi avut-o, ai fi stiut ca unele dintre exemplele pe care le-ai folosit, cu buna credinta și inocent, sunt ridicole.
La sociologie, prima lectie, se spune ca notorietatea mediatica nu are nimic in comun cu increderea sau intentia de vot; in caz contrar, Gigi Becali, cel mai supraexpus personaj, cu cei mai multi bani din politica, ar fi fost demult presedinte. Nu doar ca l-am batut eu in 2004 la scor; l-a batut și Oana Mizil, in 2008. Asta e, draga mea.
Eu, varsta este de vina, am fost contemporana cu toate generatiile de femei din politica noastra de după revolutie. Cu toate cele care se pot numi de stanga, am si lucrat. Era pe vremuri un Grup G7 de care tu nu ai habar; nici mentorii tăi. Motivul este simplu. Este vorba de politica si politici… Si mai suntem si in campanie electorala!
O recomandare, dacă imi permiti. Cei care cred in egalitatea de gen ar trebui sa stie ca femeile din politica se cunosc după program, nu după sex! Nici după prezenta la televizor, ci după ceea ce au facut din ceea ce puteau sa faca!
Adi_Ocs
Doamna Gabriela,
Ca de obicei este o placere sa combat argumentativ cu dvs. Cateva observatii legate de reactia dvs la ultimul meu comentariu:
-ati spus ca dreapta populara a devenit populista. argumente? oare nu este un populism mai mare in scrierile celor pe care ii adulati atat (Chomski de ex)? cum ati denumi altfel decat populist „mesiansimul” promovat de Obama in campanie relativ la rezultatele concrete din primele luni?
-sunteti extrem de defetista in afirmatiile despre opinia publica. da, mass-media face agenda publica in romania, dar asta nu inseamna ca politicienii stau intr-un colt si asteapta sa fie bagati in seama pentru actiunile lor. daca aveti rezultate in activitatea dvs trebuie sa le si promovati adecvat, macar si din motivul ca aceste rezultate ar putea constitui un model pentru alti politicieni.
– mi se par putine arogante anumite afirmatii de genul „eu l-am batut pe becali”. dvs ati fost propulsata pe lista psd pentru parlamentul european (in 2007) ca urmare a pozitiei sociale si politice a sotului dvs. Stiu ca nu suna bine dar asta e societatea in care traim. O femeie nu poate reusi pe propiile picioare decat daca are un barbat puternic in spate, macar la inceput. asta e mare diferenta intre mona musca si restul femeilor din politica romaneasca. ea a reusit pe propriile picioare si tot ea si-a compus si cantecul de lebada..
-nu neg meritele dvs, dar tonul pe care l-ati folosit si in comentariul la reactia mea si in comentariul la reactia Medusei arata anumite resentimente care nu isi au loc in viata politica, nici la noi nici aiurea. Daca vreti recunoastere epistemica, activati in mediul academic , nu in politica. Iar daca vreti politica adevarata, mai lasati-ne cu socialismele utopice care au dus si la aparitia crizei globale de care nu mai reusim sa scapam.
Sper ca nu v-am suparat prea tare, desi presimt un nou raspuns acid.
gabicretu
@Adi_Ocs,
1. Am spus ca inainte de campanie este mult mai usor sa negociezi acceptarea de catre dreapta politica a unor masuri de stanga pentru ca devine populista; am recunoscut ca m-a ajutat momentul „istoric” pentru a obtine majoritatea; atat. Am mai scris despre asta, nu vreau sa repet!
2. Chomsky credea ca vor câstiga republicanii; tocmai pentru ca au o masina de fabricat consensul (sau de distrus pe altii) foarte eficienta. Obama nu reprezinta o alternativa la democratia liberala. Reprezinta numai o forma ceva mai decenta de a guverna decat cea a predecesorului sau. Acest lucru este neindoielnic.
3. Avem idei diferite despre rolul fiecarei institutii in societate; in primul rand, transformarea politicii in piata de desfacere bazata pe principiile marketingului este cea mai periculoasa dintre transformarile care au avut loc; pentru ca distruge tesutul social, ceea ce s-a si intamplat. In al doilea rand, dat fiind cumpararea de imagine publica (acolo unde nu este substanta) s-a distrus si presa; aceasta nu cauta surse, informatii, nu face descoperiri;nu-si face treaba; doar negociaza preturi. Cam putin… Cu exceptiile de rigoare.
4. Puteti localiza interesul pentru a promova o alta imagine despre politicieni!? Eu nu am reusit sa aflu unde se plaseaza, daca exista.
5. Noi ne cunoaștem personal!? Am limite pe care le recunosc. Ma intereseaza acest lucru pentru a sti daca aveti scuze sau nu la tampeniile pe care le vehiculati. In campaniile electorale, probabil din lipsa de argumente, unii relanseaza un stereotip misogin care se bazeaza si pe o crasa lipsa de informatie (care, dupa atatia ani, nu-si mai are justificarea); isi are utilitatea, se vede. In fapt, l-am auzit o singura data, in 2004, la oponentii politici; si recent, cand cu excluderea mea.
Pentru placerea dv. voi face totusi cateva precizari; asta, ca sa va impiedic sa mai repetati ce spuneam mai sus. Blogul presupune si el o responsabilitate…
a. Ca om de echipa, datorez victoriile si infrangerile celor cu care lucrez din 1990. In acelasi timp, ca om de echipa, am contribuit masiv la rezultatele pe care organizatia le-a obtinut de-a lungul anilor; inclusiv partidul, in care am functii nationale din 1996; fara a ocupa nicio functie publica; decizie proprie.
b. Pozitia de cap de lista la alegerile din 2004 (de pe care spun ca l-am invins pe Becali, care era cap de lista la PNG in aceeasi circumscriptie) am castigat-o ca urmare a primelor si singurelor alegeri primare care au avut loc in PSD; in aceste alegeri, impreuna cu colegii si contracandidatii mei din partid, am parcurs organizatie cu organizatie, am discutat cu zeci sau sute de oameni in fiecare localitate; in final, am obtinut cele mai multe voturi; atat. Si 53% la alegeri. Referinta la Becali voia sa spuna cu totul altceva; ca cetateanul are mai multa minte decat cel care vrea sa-l indobitoceasca… Nu ca sunt eu mareata!
c. In 2005, ca urmare a unui concurs intern, la care au participat 29 de colegi, toti membri ai parlamentului, finalizat cu un „grandios” interviu pe teme europene in fata unui juriu competent, am fost desemnata membra observatoare la PE; presa a acordat mare atentie la acel moment selectiei. La 1 ianuarie 2007, Parlamentul Romaniei mi-a confirmat mandatul de deputata europeana iar la primele alegeri europene acesta a fost reconfirmat de cetateni cu un scor de 37% (media partidului a fost 23%). Cu certitudine, impart rezultatele cu colegii mei; cu nuanta, minora, ca eu i-am condus pe ei, fiind coordonator de campanie la aproape toate alegerile, locale si parlamentare. Ca sa nu mai amintesc ca in 2007 am fost candidata regiunii NE, parca.
d. Ha! Ha! Intr-adevar, un sustinator al egalitatii de gen. Exista si vorba inversa; in spatele fiecarui barbat de succes este o femeie puternica.
In orice caz, ma numesc Gabriela Cretu de cand m-am nascut; apropo, sunt ieseanca, chiar daca vasluienii m-au adoptat cu drag; cu mult timp in urma si fara sa ma intrebe daca aveam sau nu un barbat in spate. Nu cred ca va intereseaza starea mea civila, totusi.
f. Cu Mona am fost colega in aceeasi comisie; nu fac comentarii legate de persoana. Era un exemplu despre cum functioneaza sistemul.
e. Nu doresc sa-mi recunosteti meritele desi ar fi un gest de onestitate sa o faceti, daca exista.
g. Nu am nici un interes sa reusesc in politica, daca asta inseamna sa o accept asa cum este. Ar fi o infirmare a tuturor argumentelor pe care le-am adus pentru paritatea de gen si pentru reformarea morala si functionala. Asta nu inseamna ca renunt sa fac politica! Aviz amatorilor.
h. Am intelepciunea sa nu vreau sa-i conving decat pe cei care au nevoie de politica asa cum o gandesc si fac eu; si ei se lasa convinsi cu mare usurinta.
j. Faptul ca habar nu aveti cu cine vorbiti, are toata justificarea din lume. Imi asum si partea mea de contributie. Faptul ca faceti afirmatii lipsite de sens logic si de simtul realitatii despre criza, nu are nicio justificare; cu exceptia campaniei electorale, clar…
Acida, bineinteles! Imi rezerv dulceata pentru cine merita…
Adi_Ocs
de data asta eu pot spune ca ati interpretat eronat spusele mele. nu am spus ca nu va meritati locul in politica, ci ca ati beneficiat de un anumit statut pe care alte femei, poate la fel de indreptatite, nu l-au avut. atat si nimic mai mult. pe de alta parte, va rog eu mult sa nu incercati sa ne convingeti pe noi astia care mai si gandim ca alegerile interne marca Nastase din 2004 au fost pe bune sau alte asemenea competitii interne. Nu e vorba numai de PSD, in niciun partid din Romania nu exista asa ceva si , spre deosebire de Medusa, va asigur ca am cunostinta despre viata interna a partidelor. Nu trebuie sa ne cunoastem ca sa am indrituirea sa fac niste afirmatii despre dvs, atat timp cat nu sunt injurioase sau calomnioase. Sunteti o persoana publica iar blogul asta sper ca e o interfata spre cetateni ca mine interesati de mersul treburilor publice si de activitatea celor care ne reprezinta. Desi, daca nu sustineti democratia liberala, va inteleg devierile. Legat de criza, poate imi expicati si mie cum au ajuns institutiile de credit imobiliar americane Freddie Mac si Fannie Mae sa falimenteze, generand toata spirala consecventa. Nu au fost cumva de vina politicile stangiste ale administratiei Clinton? Cum era posibil ca orice american, indiferent de venituri sau de bonitate sa poata lua sute de mii de dolari credit pentru o casa? Cum era posibil ca senatorii democrati gen Dodd sa lupte cu inversunare impotriva inaspririi regulilor de creditare, asa cum au propus Republicanii in timpul administratiei Bush? Atentie, nu spun ca dreapta nu a avut si ea partea de vina pentru declansarea crizei, dar de aici si pana la enormitatile perorate de stanga europeana (moartea capitalismului…) e cale foarte lunga. Poate de asta si rezultatele la alegerile nationale sau europene sunt tot mai proaste pentru stanga politica. Vom vedea cat de curand schimbari dinspre stanga spre dreapta la putere in Spania si Marea Britanie, dupa catastrofa stangii italiene sau a celei franceze. Vom vedea cel mai probabil si iesirea socialistilor de la guvernare in Germania chiar anul acesta in septembrie. Oare tot presa este de vina pentru acest recul al stangii in toata Europa? E bine sa gasesti tot timpul un tap ispasitor pentru propria inutilitate.
p.s. Am tot respectul pentru politicienile din Romania sau din alte parti si sunt chiar adeptul unor masuri radicale pe termen scurt pentru capacitarea intereselor de gen in politica si in societate. Asta ca stabilim de la bun inceput un background pentru discutii viitoare.
gabicretu
@Adi_Ocs,
Hai să o lasăm baltă. Am un super-dezvoltat simt al umorului (acum ma laud!) și nu ma supar pe nimeni; ma supar, ca tot omul, pe situatii. Vorbim fiecare despre ceea ce crede el ca stie; e firesc.
Doar că eu stiu altceva:
a. am beneficiat de un start intarziat cu 12 ani in viata publica oficiala (ca ales) si, nu este exclus, după unii, de un final anticipat cu… (habar nu am cat). Ma sinucideam politic oricum, continuând… Un apărator al intereselor de gen ar fi putut sa-și închipuie asta daca nu cadea in capcanele cele mai obisnuite… Informatiile pe care banuiesc ca va bazati totusi evaluarile sunt adevarate dar… total invers. Inclusiv cele factuale.
b. eu fac referire la ce am facut si trait eu, impreuna cu colegii mei; nu pun etichete; ideea de alegeri primare a fost laudabila, in unele organizatii a mobilizat exceptional militantii dar, in final, a fost ratata; după 3 saptamani, in multe locuri, listele rezultate au fost modificate; apoi, a fost considerata periculoasa pentru ca le dadea oamenilor idei si strica ierarhii; am mai ramas foarte putini care o sustinem; dealtfel, am mai ramas foarte putini dintre cei care eram atunci; ne innoim…
c. reculul Stangii social-democrate, acolo unde se înregistreaza recul, iși are cauza în propriile slabiciuni; imaginea mediatica a Stangii isi are originea in fabrica de fabricat consens a atotputernicilor care, demultisor deja, controleaza mass-media dar nu numai. Controleaza universitatile, locul unde se produc schemele de interpretare a realitatii, unde se produce modul in care gandim.
Inteleg interesul marii finante americane pentru a adopta si cultiva schema pe care o utilizati mai sus; ceea ce ma mira este motivul pentru care o adopta un tanar (de asta imi spuneti Doamna, nu!?) intelectual român si intr-un moment în care realitatea dovedește exact contrariul. Se vede ca eu nu am aceeasi capacitate de a va intelege… devierile (sic!).
Dar acesta este obiectul unor articole serioase; pe unele le-am scris deja, altele iși asteapta randul. Toate bune! Desi, binele este si el relativ…
Adi_Ocs
Da doamna, recunosc ca sunt tanar, biologic cel putin, iar pentru atributul de „inetelectual” ii las pe altii sa aprecieze. Raspund rugamintii dvs de a o lasa balta, macar si pentru faptul ca observ ca am gasit totusi un „common ground” in abordarile noastre. Nu o sa fiu fireste de acord cu speculatii de genul „marea finanta americana” pe care le credeam uitate de „modernii” social-democrati romani. La fel cum nu o sa fiu de acord ca dreapta castiga pe teren ideologic in mediul universitar, as putea spune chiar ca adevarat este opusul, cel putin in Europa. As conclude ca dreapta este mai pragmatica, intelege mai bine imperativele momentului, se adapteaza la noile provocari de genul criza demografica sau terorismul si imagineaza mai putine masuri utopice. Asum acest punct de vedere si pun capat dezbaterii noastre de aici asigurandu-va ca imi mentin opinia pozitiva despre dvs. Ar fi bine sa fie mai multi oameni ca dvs in PSD, desi nu voi putea vota niciodata cu reprezentantii acestui partid. Numai bine!
Imperialistu'
Adi > Ce amuzant e sa ii citesti pe reprezentantii asa-numite stangi romanesti lamentandu-se ca media e condusa de dreapta si marele capital. Vai, daca ii crezi pe cuvant ai spune ca biata stanga mai are doar cateva bastioane izolate, unde rezista cu greu; nici nu ti-ar veni sa crezi ca toata Europa e un mare stat asistential si ca dreapta este mica minoritate intre „elitele” Occidentului. Desigur, toate la ordinele „marii finante americane”! Da, plutocratia, bat-o vina!
P.S. „Desi binele este si el relativ” 😆 . Doamna Cretu, sunteti atat de amuzanta!
Adi_Ocs
@Imperialistu’
Eu am incercat sa fiu cat de echilibrat pot, dar teoriilor conspiratiei nu le pot contrapune decat zambete amare. Eu zic sa fim toleranti cu dna Cretu, tocmai a primit un vot de blam de la colegii baroni care nu au mai pus-o pe loc eligibil pe lista. Si bineinteles, tot finanta iudeo-masonica e de vina..
Imperialistu'
Intotdeauna. 😉
doinaş
Gabi
Ref la doamna Miroiu, pe care am citit-o si pe care, de altfel, o plac: esentiala in omiterea ta este, intr-adevar, sintagma
„democratie l i b e r a l a”.
De unde trag concluzia ca domnia sa este mai mult liberala decat feminista…
Regret.
gabicretu
@Doinas,
Cum stim ambele, nu exista feminism in general. Exista diverse filosofii si politici feministe. La conferinta cu pricina, cineva vorbea ca de o mare victorie a femeilor despre faptul că una reusise (ceea ce i-ar permite și intrarea în politica) sa aibă cate o dădaca diferita pentru fiecare dintre copii, după varsta fiecaruia. In sala respectiva, fii sigura, doar eu imi puneam problema bizara daca si dadacele sunt femei si daca si ele ar avea dreptul sa se manifeste in spatiul public, inclusiv politic.
Alta povestea cat este de super-femeie pentru ca reuseste sa conduca o mare institutie publica si sa calce întotdeauna camasile sotului, fara nici o exceptie (si fara nici o cuta, probabil)…
Mihaela este o persoana deosebita; eu o consider prietena. Este insa o exponenta, declarata, a feminismului liberal. Este clar ca teoretic si practic putem intra in mici conflicte. Nu este cauza de regret. Este o stare de fapt.
Comentariul meu la asta vroia sa si trimita, la faptul ca e vorba de politici, de programe ce au mai multa legatura cu doctrina decat cu aparteneta de sex! Ele stau pe definitii diferite ale femeii. Si ale politicii.
Niciuna dintre persoanele prezente (except myself) nu a chestionat politica, felul in care se face ea, nu isi propunea sa schimbe ceva in sistem;nu explica lipsa femeilor prin hibele politicii; doar prin hibele lor proprii. Trebuiau sa intre in groapa cu lei (citat) și să supravietuiasca (band un păhărel, doua, pana la doua noaptea, cu băietii, că ei asa fac, facandu-le pe plac fara fite – alt citat) dar ramanand inauntru.
@Bibliotecaru,
Nu era un repros, era o precizare. Acum poate fi luat ca atare. Criteriile de definire a capitalismului dar mai ales felul in care consideri ca ele se regasesc sau nu in realitatea noastra sunt pentru mine surprinzatoare. Dupa ele, SUA este tara socialista pentru ca 52% din capitalul bursier provine din fondurile de pensii si alte surse puternic socializate. Capitalismul monopolist a deveni dominant de la sf. sec 19, in tările dezvoltate si a evoluat precum stim (Coca-cola, nu este monopol natural…)Exista si capitalism monopolist de stat…
Despre ce vorbim!? Exproprierea de utilitate publica submineaza capitalismul. OK. Dar ajutoarele enorme ( de ordinul miilor de miliarde) acordate marilor corporatii ce submineaza!?
doinaş
Admit, Gabi, problema este ca democratia liberala poate fi definita prin sintagma „nu pentru catei”, spre deosebire de democratia ideala (teoretica).
Delimitand feminismul liberal ca fiind acela care spune ca femeile titrate, bogate, cu relatii trebuie sa fie egale cu barbatii la fel de titrati, bogati, si cu relatii se face, de fapt diferentiere intre femei si femei, ca si intre barbati si barbati.
Nu sunt egalitarista decat in privinta drepturilor de baza: dreptul la munca, asistenta medicala, locuinta, educatie. A, si dreptul la demnitate.
Cand vorbim despre egalitatea de oportunitati (definitie liberala), egalitatea este pur teoretica.
Imperialistu'
Vai, doamna Miroiu nu este indeajuns de extremista pentru noua generatie feminista de la noi. Ca sa vezi surpriza, invataceii vor sa isi depaseasca maestrul in domeniu.
Gabriela Cretu > Si dadacele sunt femei? Serios? Cumva trebuie sa isi schimbe sexul ca sa avem dadaci?
PB
Da doamna, recunosc ca sunt tanar, biologic cel putin, iar pentru atributul de „inetelectual” ii las pe altii sa aprecieze. Raspund rugamintii dvs de a o lasa balta, macar si pentru faptul ca observ ca am gasit totusi un „common ground” in abordarile noastre. Nu o sa fiu fireste de acord cu speculatii de genul „marea finanta americana” pe care le credeam uitate de „modernii” social-democrati romani. La fel cum nu o sa fiu de acord ca dreapta castiga pe teren ideologic in mediul universitar, as putea spune chiar ca adevarat este opusul, cel putin in Europa. As conclude ca dreapta este mai pragmatica, intelege mai bine imperativele momentului, se adapteaza la noile provocari de genul criza demografica sau terorismul si imagineaza mai putine masuri utopice. Asum acest punct de vedere si pun capat dezbaterii noastre de aici asigurandu-va ca imi mentin opinia pozitiva despre dvs. Ar fi bine sa fie mai multi oameni ca dvs in PSD, desi nu voi putea vota niciodata cu reprezentantii acestui partid. Numai bine!
gabicretu
@Propunere de gazda!
Cum, in general, tin la dialog iar acesta se bazează pe comunicare, as prefera să folositi limba noastra si a strămosilor nostri.
Avem suficiente diferente de gen, varsta, educatie, ocupatie sau lipsa ei, ideologice si filosofice pentru a mai adauga una in plus. Bineinteles, putem deschide si un curs de limba rusa on-line dar nu este in ordinea prioritatilor…
A folosi o limbă pe care nu o cunosc toti in public este și nepoliticos (in caz ca se indoia cineva…)
Bibliotecaru
@ gabicretu
Textele apărute în rusă sunt probabil un spam. Nu cred că veţi scăpa aşa de ei.
doinaş
@ Imperialistu
De fapt, problema pe care o reprosez liberalismului este ca este construit pe premisa unei egalitati initiale. De aici falsitatea intregii ideologii. Care sunt sansele egale ale dadacei (care a crescut in Poienile de sub Munte) nu doar sa ajunga sa faca o scoala, dar sa aiba resursele initiale pentru o afacere? Sunt egale cu ale unui copil nascut intr-o familie de intelectuali? Dar cu ale unui nascut intr-o familie care detine concesiunea unui perimetru cu, sa zicem, ape termale?
De asta sustin ca drepturile de baza trebuie sa fie garantate…. chiar si cu riscul de a-l lasa pe concesionar cu doar doua Lamborghini (daca asa se scrie)
Si mai e o chestie. In principiu intr-un stat liberal, statul se implica in mod limitat in libera initiativa economica a individului. Corect,pana aici.
Dar cand singura ta resursa este, admit, o inteligenta brilianta, e suficient sa treci in cealalta categorie?
Si ce daca am avea barbati dadaci? Te umileste ideea?
Imperialistu'
Liberalismul nu este construit pe premisa vreunei egalitati. Ceea ce poate fi reprosat liberalismului este increderea netarmurita in uman, in capacitatea omului de a face alegerile corecte in baza unui rationament corect. Dar asta poate fi reprosat si socialismului.
Unii oameni se nasc in familii care pot sa le ofere totul, altii nu. Unii fructifica sansa, altii nu. Unii sunt mai buni, altii mai rai. Unii mai inteligenti, altii mai prosti. unii mai inalti, alti mai scunzi. Si putem continua la nesfarsit. Nu poti rezolva problema cu totul, dar poti incerca sa acorzi o sansa celor care nu au parte de ea.
In ceea ce priveste dadacii, nu am nici o problema , doar mi se pare ridicola ridicarea problemei ca avem „dadace” si nu dadaci si facutul unei legaturi cu politica.
Bibliotecaru
@ Imperialistu’
Spuneţi:
„Liberalismul nu este construit pe premisa vreunei egalitati.”
Liberalismul este construit pe premisa unei egalităţi importante, definitorii aş spune, acela al egalităţii în faţa legii. Adâncimea doctrinei liberale are două dimensiuni. Există conceptul unui liberalism politic, adică statul minimal şi libertăţi individuale. Indivizii raţionali pot lua deciziile cele mai convenabile pentru ei şi sunt liberi să facă asta cât timp nu afectează libertatea celui de lângă el care îi este concurent. Dimensiunea economică proclamă libera concurenţă, lăsarea unei economii libere şi proprietatea individuală.
Aceste dimensiuni sunt dependente de egalitatea faţă de sistemul instituţional, care la rândul ei depinde de principiul responsabilităţii fiecărui individ. Dacă fiecare individ nu are exact aceiaşi responsabilitate, indiferent de cazul său particular (avere, sex, naţionalitate, profesie, orice alte caracteristici individuale sau sociale) toată doctrina liberală se duce de râpă. De aceea eu aş spune că principiul egalităţii instituţionale este miezul doctrinei liberale din care derivă celelalte principii şi concepte doctrinare.
Imperialistu'
M-am exprimat poate nefericit, incercand sa resping ideea de egalitate pe care a adus-o in discutie doinas. Da, singura egalitate pe care o sustine este cea in fata legii.