Home » General, Politice

Nu mai vreau sa am dreptate dar totusi…

16 November 2011 1,113 views 17 Comments

In perioada in care votul zis uninominal era considerat salvarea democratiei am scris asta. Cata dreptate am avut,  puteti verifica. Daca m-a luat cineva in seama, nu intrebati.

Atunci cand reducerea numarului de parlamentari era salvatoare, am scris asta. Nu mi-am schimbat parerea! Reiau o parte a acelui articol, din toamna referendumului. Sa nu se spuna ca nu am spus!

“Statul român are probleme reale – de capacitate administrativă, de corupție, de transparență, în relațiile instituțiilor cu cetățeanul. Or, la probleme, se pot găsi soluții sau căuta vinovați. Soluțiile s-au dovedit puține și discutabile; vinovații au fost „pregătiți” din timp, aleși cu grijă căci  parlamentul are și el probleme. Are probleme de reprezentativitate; votul „uninominal” le-a accentuat pentru că i-a favorizat pe cei cu bani sau pe reprezentanții direcți ai acestora; cei fără bani sunt, fără îndoială, mai mulți; dar nu în parlament.  Are probleme legate de exercitarea funcției legislative; practica ordonanțelor de urgență  și, mai recent, a asumării răspunderii guvernului pentru acte normative esențiale l-au transformat în umbra a ceea ce ar trebui să fie. Și mai are o “problemă”; el are constituțional puterea, chiar dacă nu o folosește cât ar trebui, de a exercita controlul asupra instituțiilor statului…

 

În această situație, ni se propune o soluție miraculoasă, la toate problemele – parlamentul  „mic și eficient”.  Teoretic, numărul de parlamentari este o alegere și poate fi discutată. Practic, în sistemul actual, va reduce total probabilitatea ca anumite categorii să fie reprezentate. Femeile, cu excepția celor decorative, vor fi și mai puține; vor fi total absenți cei care trăiesc din munca proprie și nu au angajament față de diversele grupuri de interese economice sau de control (zise secrete); va crește doar ponderea în total a grupului minoritarilor care votează cu puterea. In comisii, mai mici și ele, curentul de opinie majoritar va dicta poziția fără opoziție; atenția acordată detaliilor (căci acolo se ascunde diavolul) va evolua în sensul numărului, caci nu va avea cine sa le acorde atenție;  controlul parlamentar va deveni și mai formal căci majoritatea care susține guvernul este, de regulă,  îngăduitoare cu devierile acestuia…

 

Accelerarea procesului de adoptare a legilor este echivalentă cu a sări peste consultările cu părțile interesate, cu societatea civilă; aceasta nu va avea timp nici să citească proiectele, nici să formuleze puncte de vedere. Se va  renunța la studiile de impact, destul de rare și astăzi, la studierea problemelor legate de  aplicare și la verificările uzuale ale compatibilității cu celelalte acte normative.  Rezultatul modificărilor nu se va lăsa așteptat; doar că va fi altul decât întărirea democrației. Un parlament relativ mare și inert este totuși o barieră în calea concentrării puterii și deciziilor arbitrare; a mai si dovedit-o. Unul mic și activ, poate fi o unealtă pentru a legitima deciziile unor grupuri restrânse. sau deciziile altora!

 

Democrația reprezentativă, mai ales la noi, este imperfecta si criticabila. Dar, cum zicea Churchill,  este totuși cea mai puțin rea dintre toate sistemele de guvernare experimentate; tocmai pentru că este perfectibilă. Dacă aleșii si alegatorii  ar trebui să se teamă de ceva, este de cei care se cred perfecți, știu Adevărul și vor/dețin  Puterea…

 

 

17 Comments »

  • George Silvestrovici A spus:

    Doamna Europarlamentar,
    Am o intrebare pentru dumneavostra:
    Daca la referendumul de la alegerile trecute s-a exprimat intentia de: 300 de parlamentari si unicameral, aceasta nu are caracter de obligativitate pentru legiuitor?

    Aceasta intrebare este una informala pentru ca nu inteleg de ce s-a mai facut acel referendum, daca acum nu este respectat.

    Am citit cu atentie articolul dumneavoastra. Il apreciez.

    Cred ca una din probleme este doar figuratia societatii civile. Cum este in tarile civilizate de acolo este asa de ascultata ?

  • gabicretu (author) A spus:

    @George,
    1. Nu mai sunt europarlamentar de vreo doi ani… si nu-mi place sa mi se spuna Doamna! Gabi este foarte bine…

    2. Referendumul cu pricina a fost consultativ, nu a fost de acelasi tip precum cel de aprobare a proiectului de Constitutie. Juridic, nu este obligatoriu; in niciun caz in forma propusa (care nu a fost rezultatul unei adunari constituante sau ceva de acest fel…); asa i-a trecut prin cap initiatorului. Nu este o baza suficienta. Politic, are o relevanta si partidele ar trebui sa tina cont de el; fie explicand oamenilor cum au fost manipulati si prezentandu-le un punct de vedere rational, fie incercand sa concretizeze rezultatul. Modificarea numarului se poate face prin lege; trecerea la unicameral necesita modificarea Constitutiei!

    3. Societatea civila care este luata in considerare la noi este foarte…politica. Organizatiile care militeaza cu adevarat pentru rezolvarea unor probleme reale ale societatii sunt putin luate in considerare. Nici nu putem avea o societate civila puternica daca nu avem cetateni destui - adica oameni care-si cunosc drepturile si responsabilitatile si sunt capabili si dispusi sa lupte pentru ele. Aici trebuie lucrat - la educare si formare (politica dar si morala - putina coloana vertebrala nu ar strica…)

  • Florin M A spus:

    Interesanta pozitie. Mi se pare un punct de vedere pertinent in orice tara democratica.
    Din pacata manipularea merge mana in mana cu imaginea pe care o prezinta alesii nostri in parlament. Cand ii vad ca voteaza la doua maini si acest aspect NU este observat de secretarii de sedinta mi se ridica parul in cap. Si ma gandesc cum in Camera Comunelor in UK, dca nu sunt in sala cand suna alarma de vot, nu voteaza. Dar acolo poti sa vezi parlamentari alergand pe holuri, pe cheiul Tamisei si pe strazile de langa Parlament doar pentru a vota.

    la noi e mai balcanic si romanesc.”merge si asa, cu o jmecherie” este motoul care ar trebui scris la intrarea in tara si pe dealul Mitropoliei… Ca este o “Jmecherie” mica- de o cartela a colegului, sau este o “jmecherie” mare de 10% comision, nu are importanta. “The sky is the limit” la smecherii la noi.

    Revenind la discutie- nu cred ca doreste cineva din alesi sa aiba masa de vot cu coloana vertebrala si cu educatie si formatie morala.. Nu ar mai putea fi manipulati asa de usor. Si pe de alta parte ei devin (din pacate) modele. Si cand vezi ca la cei mai multi le lipseste coloana vertebrala, omul simplu si needucat ce sa faca? ori ii imita ori ii ignora si isi vede singur de treaba, scrabit de inutilitatea efortului individual..

  • gabicretu (author) A spus:

    Florin, am mai scris despre asta http://www.gabrielacretu.ro/un-singur-tur-un-singur-om-o-singura-voin%c8%9ba.html , caci sunt incapatinata.

    Si problema populismului la noi este diferita. Schema tradiţională era să te faci votat dând impresia că împărtăşeşti preocupările larg răspândite în rândul populaţiei şi promiţând răspuns la ele chiar dacă alte interese urmează a fi apărate. Acum e viceversa. Putini stiau, inainte de lansarea temei, cati membri are parlamentul…

    Toti se tem de “opinia publica”, adica de ceea ce se publica de prea stimatii jurnalisti care spun tampenii. Un exemplu: Bogdan Chireac (mare jurnalist!!!) spunea la televizor ca trebuie introdusa delegarea votului (catre liderul de grup) ca asa este in alte parti!

    Nicaieri in lume nu este asa! Lista de vot este un instrument pentru memorie! Se voteaza uneori sute de amendamente. Fara lista, cum ar putea tine minte cineva daca sa voteze da sau ba la alin 13 de la art. 43, partea a cincea!?
    Pentru voturile fara miza se urmareste mana liderilor si se aduna, este adevarat; asta, ca sa nu se numere de fiecare data pana la 332 sau 736 sau cati membri sunt, ca ar dura vreun an votul pe o lege.
    La toate articolele cu miza se voteaza nominal (electronic). Victoriile la vot depind si de capacitatea de mobilizare a grupului!!! Altfel, am sti de la inceputul unei legislaturi care legi trec si care nu…

    Din pacate, votez pentru in privinta ultimului paragraf de mai sus…

  • doinas A spus:

    “Un exemplu: Bogdan Chireac (mare jurnalist!!!) spunea la televizor ca trebuie introdusa delegarea votului (catre liderul de grup) ca asa este in alte parti!”

    Poi,atunci de ce mai platim o sleahta de … unii-altii daca e suficient sa voteze sefii de grup? Aia economie!Aia democratie!

  • gabicretu (author) A spus:

    @Doina, Doar Bogdan Chireac si toti pritenii lui iubitori de democratie (o multime!!!) pot spune asemenea trasnai cu o siguranta de sine…
    Daca le permitem…

  • Bibliotecaru A spus:

    Nu, că el a spus-o ca ironie fină… De la un timp ironia este atât de fină că nu se mai prinde lumea că e ironie. :lol:

  • gabicretu (author) A spus:

    @Nu as putea supectata ca stau rau cu ironia. Este un fel de stil al casei… Dar daca afirmatia lui Chireac era ironica, incetez sa mai spun ceva vreodata! As vrea sa fi fost! Dar nu era.Nu parea deloc sa fie, dar fiind numarul de detalii si explicatii. Nu a fost deloc o intorsatura de condei.

  • Bibliotecaru A spus:

    Eu aş am perceput-o… ca o ironie. Dacă nu a fost, înseamnă că “mi-am luat-o”.

  • Adrian Grom A spus:

    Ehei, bietul marchiz de Condorcet… Ce frumos a demonstrat el că nu poate exista o ierarhie democratică aleasă prin vot…
    Cu toate acestea singura soluţie prin care se poate guverna orice aglomerare umană mai mare de un trib e dată de delegarea (cu sau fără voie!) a unor puteri decizionale. Democraţia are avantajul că această delegare se face, teoretic, transparent şi cu repercusiuni asupra delegaţilor ce ignoră mandatul cu care au fost trimişi acolo.
    Democratura autohtonă (nu putem vorbi de democraţie, atâta vreme cât mecanismele statului democratic pot fi paralizate de o minoritate cu sprijin la Cotroceni - în mod normal guvernul Boc trebuia să cadă de multă vreme. Impotenţa opoziţiei de a produce acest lucru e o problemă foarte gravă!) are ca temă agăţarea cu orice preţ de puterea politică pentru că puterea politică, în condiţiile statului monopolist, generează putere financiară şi acces preferenţial la voturi.
    De ce? Simplu, pentru că votul electoratului nu poate pedepsi (exact acesta e cuvântul!) parlamentarul care i-a ignorat voinţa. Este singurul lucru pentru care am fost un fan al votului uninominal. Votul pe liste presupune controlul total al partidului asupra parlamentarilor. Votul uninominal presupune controlul alegătorilor asupra parlamentarilor şi imposibilitatea reciclării lor. Problema votului uninominal depinde însă de selectarea circumscripţiilor. Soluţia de compromis adoptată prin votul uninominal e cea mai bună din categoria ei. Asta nu înseamnă că rezultatul alegerilor e ok. Atâta vreme cât parlamentari aleşi cu sprijinul unui partid se reciclează în făcături politice gen UNPR e clar că votul uninominal nu şi-a atins scopul. Bun, electoratul de stânga ce l-a votat pe Diaconescu, teoretic, nu îl va mai vota. Şi iar, electoratul de dreapta, ar trebui să nu îl mai voteze, fie şi din principiul că un trădător se poate orcând rostogoli spre tabăra care îl plăteşte mai mult. Asta în teorie, în practica românească (aceea în care un Severin se plânge de lipsa de suport a românilor în timp ce alţii au demisionat instantaneu… :( ) rezultatul e că va fi reales, dacă plusează cu câteva găleţi şi pungi cu zahăr.
    De aici şi vicierea profundă a mecanismelor democratice. Un guvern demis prin moţiune de cenzură revine la putere… pe uşa din dos… Nu e normal şi nici de dorit.
    Problema e că de aici se reduce profund rolul fundamental al Parlamentului - acela de a conduce direct prin legislaţie şi indirect prin Guvern, ÎN ACORD CU MAJORITATEA. De aici derapajele şi toate celelalte.
    Şi aici se leagă cu impotenţa USL (nu te supăra, Gabi, eu cred că o critică corectă face mai bine decât zece laude fără bază). Chiar dacă mecanismele Puterii au reuşit să blocheze guvernul şi parlamentul, există o forţă mult mai mare şi mai puternică - societatea civilă. În momentul în care au apărut derapaje, aici trebuia făcut apelul - la rezistenţă civilă şi la blocarea sistemului de stat, la obligarea unui prim ministru marionetă să demisioneze şi să organizeze alegeri, alegeri care să ducă la o configuraţie corectă a parlamentului. În loc să umble non stop pe la Realitatea şi Antena 3 locul liderilor USL era în stradă. Chiar dacă în prima zi vorbeau doar cu 10 oameni. Pot băga mâna în foc că a doua zi ar fi venit 20. În a treia 100 şi aşa mai departe. În loc să se ocupe de prostii cum ar fi suspendarea preşedintelui mult mai util era dacă s-ar fi ocupat de “suspendarea” lui Boc. Adică unii reuşesc să dărâme guverne autoritare iar alţii nu reuşesc să aducă nici măcar 100 de mii de oameni DIRECT afectaţi de o măsură stupidă (tăierea cu 25%) în plin Bucureşti?
    De ce? Pentru că oamenii vin să lupte dacă au motive şi sunt motivaţi (campania anti-Roşia Montana e ceva care mă bucură profund - există oameni care luptă fără a fi plătiţi pentru asta şi care continuă să atragă societatea civilă în conflict!).
    Şi revenind la micşorarea numărului de parlamentari: ai perfectă dreptate. Teoretic, un număr redus de parlamentari scade puternic reprezentativitatea şi creşte puterea power brokerilor care împart aceste locuri eligibile. Scade puterea cetăţenilor. Dar ştii de ce au votat oamenii reducerea numărului de parlamentari? Nu pentru că ştiu teorie parlamentară sau istorie, nu pentru că le-a spus cineva că democraţia e o prostie sau că se fac economii…
    Pentru un motiv foarte simplu: un parlamentar român, cu mici excepţii, este un parlamentar ineficient. Nu este vizibil în propria circumscripţie, nu se face remarcat prin iniţiative pe plan local, nu ţine legătura cu proprii alegători, nu îi întreabă ce şi cum să voteze, nu se laudă cu ce a făcut pentru ei (în majoritatea cazurilor NU a făcut ceva de laudă) şamd… Nu generalizez de aiurea. Ştiu că sunt birouri de parlamentar, că unii sunt foarte conştiincioşi în a ţine audienţe şi a primi cereri. Dar nu acesta e rolul unui parlamentar, pentru că nu dă nici butelii şi nici nu oferă direct locuri de muncă pentru şomeri! Un parlamentar bun va obliga guvernul să creeze locuri de muncă, va lupta pentru anumite proiecte legislative, va încerca să fie prezent la muncă în comisii, va ţine legătura cu toţi colegii şi va promova acele proiecte de care vor beneficia, în final, şi proprii electori.
    Un parlamentar adevărat are alături (NU ÎN SPATE!) o echipă întreagă, care îl ajută să ţină legătura cu circumscripţia, care îi conspectează presa, care îl ajută să ştie ce să răspundă presei, care îl ajută să fie prezent în viaţa publică a comunităţilor pe care le reprezintă.
    De fapt, în traducere pe limba poporului votant… Un parlamentar bun e un parlamentar căruia îi pasă de cei care l-au votat… Punem pariu că “300″ de astfel de parlamentari ar opri toate derapajele şi porcăriile portocalii?

  • Adrian Grom A spus:

    PS nu vorbesc în necunoştinţă de cauză. Oamenii pot fi mobilizaţi. În 2008 medicii de familie erau la fel de neuniţi ca oricare alt grup social (vezi sindicatele :) ). În trei ani succesivi, cu multă muncă, dăruire şi eforturi din partea unor medici dedicaţi ideii de medicină de familie am reuşit imposibilul - să ţinem sistemul în şah. Fără bani, fără ameninţări de excludere din rândul nostru. Doar prin muncă, bună credinţă şi inteligenţă. Ca grup social medicii de familie nu diferă de mecanicii de locomotivă sau de crescătorii de capre. Avem şi buni, avem şi răi, avem şi laşi, avem şi curajoşi. Ceea ce am avut mai mult decât alţii - un fleac, vreo 20 de oameni superdedicaţi şi care au crezut cu adevărat că pot schimba lumea. Şi… am schimbat-o!
    Feministele aveau dreptate în anii 60… Ridicarea conştienţei e mai importantă decât ridicarea mâinii…

  • gabicretu (author) A spus:

    @Adrian,
    Unde este multă știință este și multă naivitate, cate odata. Citeste cartea lui Jeremy Paxman - Animalul politic; din ea citez și eu o întâmplare în articolul despre uninominal (pe care se vede că nu ai apucat să-l citești).
    1. La orice sistem de vot partidele fac nominalizarile
    2. La sistemul de vot majoritar (zis uninominal) accentul pus pe persoane (cu vizibilitate si bani drept singure criterii cerute) face sa treaca in planul doi programul si valorile; astfel pot fi oamenii păcăliti mai usor!!! Voteaza pe unul ca-i simpatic si destept si cunoscut si nu se uita la programul care spune ca maine intentioneaza sa-i taie capul (salariul).
    Si mai uita-te si prin Montesquieu (daca tot mi-l dai pe Condorcet drept referinta). Alesii sunt poporul in mic (reprezentativi); el mai zicea că nu ar trebui sa existe nici macar legatura teritoriala intre deputat si circumscriptie pentru ca i-ar face subiectivi si in loc sa aleaga binele public ar trage spre binele particular si nu ar face legi bune… :)
    Cat despre parlamentul nostru, el este reprezentativ!!! Chiar prea reprezentativ pentru cetatenii Romaniei actuale; poate cu exceptia veniturilor (cred ca fac parte din transe peste medie). Dar daca e vorba de caracter…

  • Adrian Grom A spus:

    Nope, nu l-am citit pe Montesquieu. Dar l-am citit pe Toqueville. :)
    Am spus că “am fost” un fan al uninominalului. Nu că aş mai fi. Acum că am citit şi articolul despre uninonimal înclin să îl aprob în proporţie de 90%.
    E firesc ca oamenii să voteze în funcţie de preferinţe gen aspect şi “hai bă, ăsta e băiat dăşhtept, îl votăm, nu pe prostul ăla cu program”. E firesc ca oamenii să voteze în funcţie de interesele proprii în dauna intereselor publice! Stă în natura umană să încerce să profite de orice i-ar putea asigura un avantaj personal.
    Singura motivaţie a uninominalului e această legare a parlamentarului de proprii alegători. Cu acea condiţie esenţială - ca şi alegătorii să fie interesaţi de prestaţia alesului lor. Şi să îl penalizeze prin vot!
    Dacă am vorbi de partide aglutinate pe baza caracterului teoretic (oameni care au aceleaşi viziuni politice şi economice) atunci am trăi într-o lume ideală. Lumea reală presupune enorm de mulţi profitori. Dacă aş fi avut posibilitatea să cer o modificare constituţională obligatorie aş fi cerut ca parlamentarul care îşi pierde calitatea de membru al partidului din partea căruia a candidat să piardă şi calitatea de parlamentar! Îşi dă demisia din partid, că acum nu îi mai place? Ok. Să fie corect şi să plece din Parlament. Dacă a avut dreptate, va reveni. Dacă nu, nu. O fi întâmplător că nici o coaliţie de guvernământ nu a legiferat aşa ceva? Ar fi pierdut pe termen scurt câteva voturi de trădători partinici. Dar ar fi câştigat recunoştinţa electoratului.
    Ţine de structura tribală umană ca liderii să fie aleşi pe criteriul sexului şi a prestanţei ca cel mai tare (în bani, în gură, etc). Din păcate. Nici cei mai educaţi oameni nu scapă de acest mod biologic de a gândi. Şi acum ţin minte dezbaterile pe alegerile prezidenţiale. Sunt obişnuit cu rolul de Casandră. Oameni deosebit de inteligenţi şi foarte critici s-au lăsat păcăliţi de imaginea de lider puternic a chiriaşului de la Cotroceni. Şi au dat de pământ cu oponenţii lor, mai critici şi care au taxat derapajele respectivului… Azi nu mai are nici un susţinător dintre acei vajnici luptători. Au înţeles. Prea târziu. Dacă ei au putut fi hipnotizaţi, atunci ce motiv aş avea să cred că alţi lideri nu vor putea exercita aceeaşi hipnoză, indiferent de modalitatea de vot.
    Eu cred că rolul unui parlamentar nu se reduce doar la a face legi. Poate din cauza asta cer mai mult de la un/o reprezentant/ă. Pentru că el/ea fac parte şi din comisii. Pentru că el/ea fac parte din delegaţii. Pentru că el/ea ar trebui să facă parte din diverse grupuri de iniţiativă… Pentru că ar trebui să fie inspiraţie pentru alegători. Da, sună a naivitate într-o lume preocupată de lobby, de pragmatism şi altele de acest gen.
    De aceea nu sunt de acord cu delocalizarea lui Montesquieu şi aprob mai degrabă stilul lui Jefferson.
    PS - nu susţin reducerea. E o prostie. Am vrut doar să subliniez că numărul e mai puţin important decât caracterul. Şi că 300 de parlamentari cu conştiinţă (sau frică de votul de acasă!) fac mai mult decât 500 ahtiaţi de putere. Răul uninominalului constă cele 12 puncte ale articolului tău pe tema asta (nu îl ştiam, l-am citit acum). Singurul aspect pozitiv ar fi exact penalizarea unui parlamentar prin vot de către electoratul propriu - lucru absolut imposibil în votul pe liste. În asta cred (pot să o şi demonstrez :) ).

  • gabicretu (author) A spus:

    @Adrian,
    Urmareste, te rog, felul in care se da votul in orice parlament din lume si pe urma mai vorbim (fidelitatea cu grupul este indiferenta la sistemul de selectie si depaseste 95%, de regula!)
    Ce zici ca este ”firesc” (natural), nu este si social. parlamentul il alegi ca sa se ocupe de rezolvarea treburilor publice; de cele private se ocupa fiecare. Doar pe la noi si-n alte tari bananiere merge asta. Din acest motiv, altii au parlamente mai putin smechere si aratoase dar mult mai functionale.
    Acum ma duc la conventie. Continuam. Nu de dragul contradictiei ci pentru ca speram sa-i mai lamurim si pe altii…

    PS
    Intre doi care au acelasi program este firesc sa fie votat cel care este mai capabil sa-l puna in practica (mai destept si mai frumos); dar asta ar trebui sa se faca in interiorul partidelor, nu la urnele alegerilor.

  • Adrian Grom A spus:

    Da, sînt perfect de acord că în orice parlament se votează împreună cu grupul. Numai că asta apare pentru că e o selecţie anterioară a candidaţilor prin agregare la aceleaşi valori. Faptul că apare acelaşi efect nu trebuie să ne ascundă cauza. Tot prin alte părţi se votează şi legislaţia oponenţilor atunci când sunt lucruri comune. Aici se diferenţiază politica autohtonă: dacă e din partea “celorlalţi” atunci se votează împotrivă, indiferent de ce e supus la vot.
    Da, Parlamentul e ales să se ocupe de treburile publice (res publica, ar zice strămoşii de pe Tibru :) ). Dar treburile publice sunt o extensie a treburilor şi intereselor private. Dacă majoritatea votanţilor sunt agricultori, interesaţi, să zicem, de subvenţii atunci poate parlamentul să decidă renunţarea la subvenţii? Puţin probabil. Mai degrabă guvernele reuşesc să meargă împotriva curentului, cu preţul sacrificări, de obicei, a membrilor cabinetului respectiv. Pentru că sunt decizii care trebuie luate deşi nu sunt dorite. De aceea susţin ideea parlamentarului implicat activ în societatea civilă şi nu un simplu făcător de legi, în turn de fildeş. Pentru că ştiu cum se fac legile în sănătate, de exemplu. Eu am avut nevoie de câţiva ani buni să pricep mecanismele ce stau la bază. Începând cu bugetul şi terminând cu politici de sănătate. Ştiu destul de multe ca să realizez că ştiu relativ puţine. Dar tot ştiu suficient de multe ca să realizez amatorismul şi reaua credinţă. Sau prostia. Bun, la sănătate mă pricep. Dar dacă vine cineva şi începe să discute despre creşterea melcilor de casă? În aceeaşi situaţie e şi parlamentarul onest, care doreşte să facă ceva pozitiv. De aceea are nevoie de feedback şi implicare. Ceilalţi? Votează după deget.
    Selecţia internă? E o glumă bună acum în România. Doar PSD vorbeşte şi face paşi în direcţia asta. Restul?

  • gabicretu (author) A spus:

    @Adriane,
    Grupul politic isi datoreaza unitatea valorilor comune! Adevarat! Doar ca in cazul votului majoritar de la noi (desi nu e doar la noi asa) singura valoare comuna a devenit banul! Sunt uniti prin legaturile de afaceri.
    Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Exista alesi care chiar si-au asumat anumite valori si un program; dar nu ei fac nota dominanta; in orice caz, schimbarea sistemului de selectare nu a imbunatatit deloc, dar deloc, calitatea activitatii parlamentare sau pe cea a alesilor; cei mai buni sunt cei care erau alesi si mai inainte, pe liste…

  • Adrian Grom A spus:

    Cu asta sunt de acord. Sistemul uninominal a înrăutăţit calitatea… Cei buni rămân aşa indiferent de modul de alegere. Ceea ce aş dori eu e un mod de selecţie (intern, la alegeri .. e mai puţin important unde) care să favorizeze pe cei cu adevărat buni… Naiv, nu-i aşa?
    Până la urmă, primaries, alegerile preliminare din State au avantajul că selectează cel mai dorit candidat (nu cel mai bun!).
    Pe când la noi e un troc (mai vechi cu poziţia pe listă, mai nou cu circumscripţia) între candidaţii care “trebuie” să reuşească şi trimiterea celor indezirabili în circumscripţii fără şanse… Logic vorbind e corect ca un partid să încerce să îşi maximalizeze şansele. Practic vorbind, campania are o mare problemă financiară. Iar resursele umane, care ar depăşi handicapul finanţării, lipsesc cu desăvârşire.
    Ca un candidat să fie ales are nevoie de notorietate (să fie cunoscut!) şi să fie şi atractiv pentru electorat (program, carismă, etc.). Unii reuşesc dând bani cu nemiluita. Alţii desfăşurând campanii cu sute de oameni în spate. Plătiţi. (un exemplu crunt e Iaşul. La suspendarea din 2007 Piaţa Unirii a fost plină de oameni veniţi pur şi simplu. Considerau incorectă suspendarea preşedintelui. La alegerile din 2009 piaţa a fost la fel de plină. Cu oameni aduşi cu zeci de autocare. Plătiţi pentru asta. Doar pentru a crea efectul vizual).
    Un candidat fără suportul de partid nu va reuşi mare lucru. Nu are nici timpul şi nici resursele necesare să se facă cunoscut şi recunoscut. De aici puterea partidului. Dar selectarea candidaţilor e acum într-o spirală inflaţionistă spre candidaţi din ce în ce mai … Nici un partid (există o excepţie, aştept confirmarea :) ) nu are curajul să oprească această spirală prin inversarea sensului. Cu riscul de a pierde un ciclu electoral. Prin selectarea internă a candidaţilor serioşi, cu programe şi valori, care să fie consecvenţi şi, precum soţia lui Caesar, mai presus de orice bănuială. Punem pariu că un asemenea program va spulbera în următorul ciclu electoral restul partidelor?

Lasa un comentariu!

Adauga un comentariu, sau redirectioneaza catre site-ul tau. Se pote si subscribe to these comments prinRSS.

Fiti politicosi si civilizati! Ramaneti la subiect! Nu spam-urilor!

Pot fi utilizate urmatoarele tag-uri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>