Produse toxice pe piața ideologică! Nu cumpărați!

Lumea financiară o știe iar lumea politică ia drept zvon îngrijorător o informație – inovații financiare de tipul celor care au dus la criză – botezate produse toxice prin 2008 – sunt din nou în circulație; banii produc din nou bani; mai corect, unii extrag din nou banii de la alții. Odată cu revenirea rapidă la vechile năravuri, ni se vinde intens un discurs ideologic și mai vechi. Șandramaua se clatină și ei zic că e palat! Ba chiar o casă a poporului, pentru toți și fiecare…

Capitalismul produce știință și tehnologie! Capitalismul înseamnă democrație! Capitalismul aduce bunăstarea și eradichează sărăcia! Cu glas mai scăzut, unii par să admită că s-au subestimat până acum două elemente colaterale – capitalul uman și natura – dar greșelile sunt pe cale de a fi corectate. Mai mult chiar, zic apologeții capitalismului, el a devenit deja un tip de dezvoltare durabil și social.

Faptele spun altceva. Nu este necesar capitalismul pentru creație sau inovație; cele mai multe invenții esențiale ale omenirii au fost realizate de chinezi; nu de cei actuali, ci în timpurile obscure ale imperiului feudal. Este cert însă că rezultatele sunt mult mai bine protejate în capitalism – prin drepturi de proprietate – să nu fie puse prea repede în folosul societății. Laboratoarele capitalismului în forma sa actuală – Chile în timpul lui Pinochet și Indonezia lui Suharto erau orice, mai puțin democrații. Multe societăți actuale unde capitalismul înflorește nu sunt democrații decât cu o îngăduință peste limită; în cea mai mare dintre ele, India, sistemul de castă este încă dominant iar inegalitățile strigătoare la cer ar face-o, oricum, nefuncțională… Majoritatea țărilor capitaliste sunt democrații pentru că anumite puteri occidentale au decis așa; au certificat democratic, nu societate democratică. Lăudătorii uită să spună că o creștere economică din ce în ce mai rapidă a fost însoțită de o inegalitate relativă mereu crescândă chiar și în țările cele mai avansate; când diferențele economice dintre cetațeni devin uriașe, și ideea că ei participă egal la treburile publice devine îndoielnică…

De un lucru ești sigur atunci când asculți discursuri laudative în plină criză de sistem: apologeții trebuie să fie economiști. Dovedesc aceeași lipsă de cunoștințe istorice, sociologice și antropologice care i-au făcut pe aceștia să nu poată anticipa încotro se îndreaptă economic lumea; și aceeași gândire pe termen scurt. De faptul că s-a ajuns unde s-a ajuns, nu sunt doar economiștii vinovați; beneficiarii teoriilor au o responsabilitate mult mai mare. Nu era necesară o perspectivă prea largă pentru a ști că modelul creșterii indiferente a producției materiale și consumului nelimitat după care interpretează realitatea și iau decizii nu poate funcționa decât pe termen scurt și într-o arie determinată; nici într-un caz nu poate fi extins la scară globală. Motivul este simplu și nu este legat de caracterul finit al resurselor.

Creșterea capitalistă se asociază cu concentrarea capitalului din motive …matematice. Este numit capital acel ceva care este utilizat în vederea obținerii de profit; profitul este remunerația suplimentară, cea care depășește partea consumată, care oricum se recuperează; acesta se acumulează și capitalul crește; doar că nu o poate face la infinit. Cererea, mai devreme sau mai târziu, se plafonează pentru că salariile nu cresc în același ritm. Cele două artificii utilizate pentru a prelungi viața sistemului au fost creditul și speculațiile financiare. Creditul nu este o soluție; el nu diminuează inegalitățile structurale ale capitalismului – le perenizează; consumul pe care îl susține astăzi creditul va trebui plătit mâine din aceleași salarii mici – împreună cu dobânzile; ele vor face ca un capital și mai mare decât cel valorificabil pe piață să se acumuleze. Speculațiile sunt un fel de debușeu pentru acest excedent de capital; efectele lor se văd; orice tip de alte considerente care vor mai fi existat au fost înlocuite de goana după un profit comparabil cu cel din sectorul financiar; asta i-a accentuat decăderea. Criza creditelor, provocările mediului natural, concentrarea bogăției în prea puține mâini și, mai ales, problemele care par fără ieșire ale sistemului monetar mondial sunt realități care spun, toate, că a o lua de la capăt cu același model economic este suicidar.

La scară globală, Grecia are o datorie mică. Grecia își va plăti, probabil, datoriile, cu dobânzile uriașe incluse cu tot; dacă nu, tot va fi mai puțin grav. Statele Unite au însă o datorie mare – cam 100 000 de miliarde de dolari, de șapte ori PIB-ul propriu (cel mai mare din lume). Cine va plăti datoriile Statelor Unite!? Ele reprezintă modelul capitalismului victorios – 1% din populație încasează 32% din venituri…

14 Replies to “Produse toxice pe piața ideologică! Nu cumpărați!”

  • doinas

    Exact ce gandeam si eu: cat de democratic este statul in care “alesii” ii pun la goana pe alegatori cu grenade fumigene?

  • gabicretu

    @Doinas,
    Cat de democratic este statul in care se taie total net-ul pentru ca demonstratiile din piata sa nu poata fi transmise pe internet!? Sau a cui vointa se manifesta!? Nu vorbesc de piata tahir. Vorbesc de Sintagma… Ieri.

  • aurel pila

    ¨Lo llaman democracia y no lo es¨
    ¨O numesc democratie si nu e¨ unul din sloganurile indignatilor care se reunesc in centrele oraselor spaniole.
    Lupta de clasa continua! Naivi cei ce credeam ca apartine trecutului.

    Un saludo!

  • goe

    “Cererea, mai devreme sau mai târziu, se plafonează pentru că salariile nu cresc în același ritm.” – noroc ca populatia globului e in crestere, ca altfel trebuia sa va dau dreptate. Ca sa nu mai spun ca jumatate din populatia globului inca asteapta sa intre in secolul 20 (nu 21).
    Si acum as vrea sa va servesc un argument pe care mi l-ati servit dvs mai demult, cand am indraznit sa critic comunismul pe blogul dvs. O sa spun ca nu aveti dreptate, capitalismul este un sistem minunat, iar problemele prin care trece acum sunt doar greseli de implementare. Capitalismul produce perioade de prosperitate alternate cu crize. Comunismul produce mizerie continua. Singurul produs toxic pe piata ideologica e asta pe care incercati dvs sa-l vindeti.

  • Gabi Cretu

    @Goe,
    Confundati cererea cu nevoile, ceea ce este extrem de grav pentru cineva care exprima opinii ferme… Marimea cererii are prea putin de a face cu marimea populatiei (nu de alta, dar tarile Europene se confrunta cu probleme demografice…) si mult mai mult cu marimea si distributia veniturilor in interiorul economiei.

    @Aurel,
    L-am citat in articolul trecut pe Warren Buffet, ca sa creada si Goe; dar degeaba…

  • N. Raducanu

    Oricine are putin bun simt si nu este orbit de patima doctrinara trebuie sa recunoasca ca argumentele din articolul d-nei Cretu sunt logice si corecte. Nu e nevoie sa fii nici filozof, nici economist pentru a vedea deficientele sistemului capitalist actual, care sunt chiar mai numeroase decat cele enumerate in acest text. Si totusi…
    Atunci cand se sustine ca “este suicidara” continuarea pe acelasi drum a modelului economic, sunt nenumarati cei care riposteaza ca insasi esenta capitalismului este de a trece din criza in criza, cu perioade intermediare de avant, fara insa ca aceasta sa-i puna in discutie perenitatea. Se ridica atunci intrebarea: daca sistemul nu mai functioneaza sau are grave deficiente, cu ce trebuie el inlocuit? Raspunsul cel mai simplu ar fi: socialismul. Dar sub acest termen s-au perindat numeroase conceptii, dintre care unele s-au aplicat cu inregistrarea unor esecuri rasunatoare. Marx s-a ferit sa faca prognoze cu privire la o societate ce s-ar fi debarasat complet de trasaturile vicioase ale capitalismului. Oare lichidarea proprietatii private este de conceput fara o revolutie sangeroasa? Oare creditul si speculatiile, “cele doua artificii menite sa-i prelungeasca viata” pot fi total desfiintate intr-o forma acceptabila de socialism? Dar reformele, preconizate cu peste o suta de ani in urma de Ed. Bernstein, de imbunatatire a conditiilor de viata ale muncitorimii, sunt suficiente astazi pentru transformarea in profunzime a societatii? Chiar cei mai de stanga adversari ai legilor economiei de piata considera acum comunismul de tip sovietic drept doar o forma a capitalismului de stat, deci demna de tot dispretul. Dar daca capitalismul este atat de multilateral, incat poate functiona atat total privat, cat si total de stat, atat in forma liberala, cat si in forma dictatoriala, care poate fi astazi alternativa lui? Unde este marele ganditor al vremurilor noastre, capabil sa extraga din critica capitalismului argumentele fauririi unei conceptii noi, unitare si trainice, care – prin aplicare in practica – sa stea la baza unei lumi mai drepte, mai lipsite de contraste sociale, mai buna pentru toti cetatenii ei?

  • berenger

    ”cele mai multe invenții esențiale ale omenirii au fost realizate de chinezi”. ca sa vezi… cu alte cuvinte, cele mai multe inventii au fost facute de sfertul omogen al populatiei lumii. oricum, afirmatia, dincolo de faptul ca e banala, nu e tocmai adevarata.

    ”creștere economică din ce în ce mai rapidă a fost însoțită de o inegalitate relativă mereu crescândă chiar și în țările cele mai avansate”
    inegalitate crescanda? in raport cu ce? ar fi indicate niste dovezi, nu-i asa? nu de alta, dar am putea incepe sa credem ca societatile necapitaliste, precapitaliste nu mai puteau de atata egalitate…

  • goe

    Nevoie + credit = cerere. Nevoile sunt clar direct proportionale cu marimea populatiei, iar creditul este o resursa practic nelimitata. As mai vrea sa observati si ca veniturile sunt corelate cu gradul de indatorare. Oare de ce?
    Si mai aruncati un ochi pe articolul asta: http://www.bbc.co.uk/news/world-south-asia-13982031

    Chiar credeti ca Warren Buffett ar da capitalismul pe comunism?

  • gabicretu

    @Goe,
    Mi-e dor de când nu am mai predat…
    Nevoile = nevoi satisfăcute și nevoi nesatisfăcute 🙂
    Consumul = autoconsum + cerere de consum pentru bunuri și servicii
    Investițiile sunt dependente de cererea de bunuri și servicii, nu de nevoi…
    Creditul poate crește; sunt câteva decenii bune de când băncile dețin crearea de monedă (și nu statul!). Efectele sunt însă cele despre care vorbim – crize din ce în ce mai puternice și mai frecvente; de la un punct încolo însă, nu se va mai putea interveni…
    Nu mi-e clară ideea despre corelația venit-îndatorare. Să înțeleg că SUA este modelul, pentru că are cel mai mare grad de îndatorare raportat la PIB. Poate fi extins la toate țările și există condiții ca să funcționeze și pentru alte state!?

    De ce să cred că Warren Buffet ar da capitalismul pe ceva!? Nu am înțeles întrebarea și de unde vine. Ceea ce citasem se referea la recunoașterea existenței luptei de clasă (pe care o neagă susținătorii armoniei sociale(sic!)

  • goe

    Nu e chiar asa de simplu cu investitiile. Sunt o gramada de variabile care se iau in calcul, printre care atat cererea cat si nevoile (da, nevoile, in special daca e vorba despre un produs / serviciu inovator). Daca nu ma credeti intrebati-i pe Bill Gates si pe Steve Jobs. Intrebati-i daca era mare cererea de Windows sau de iPhone cand s-au apucat ei sa le faca. Daca asteptau toti dupa cerere, traiam si acum in pesteri. Ca si copilul mic, piata trebuie hranita cu lingurita pana constientizeaza nevoia si incepe sa ceara singura de mancare. Din pacate 99% din antreprenorii romani au conceptia dvs, iar rezultatele se vad. In Romania clientii se roaga de furnizori, ceea ce e complet anormal. Normal ar fi sa fie invers.
    Nu vroiam sa spun ca SUA sunt exemplul de urmat (desi din multe pcte de vedere sunt), pentru ca in SUA s-a sarit calul rau de tot. Vroiam sa spun ca creditul are si partile lui bune, pe langa aspectul inrobirii. In Romania pana nu s-a deschis robinetul de bani nu s-a miscat nimic. Creditul stimuleaza economia, responsabilizeaza datornicii, si pune presiune salariala pe angajatori. Angajatorii isi permit sa cedeze presiunii in conditiile in care piata lor e in crestere. Echilibrul (Nash, sic!) se restabileste la valori mai mari ale veniturilor, dar si ale preturilor. Asta stimuleaza consumul, care stimuleaza productia, care stimuleaza salariile, si tot asa. E o situatie win-win care poate functiona la nesfarit, daca nu se sare calul. Din pacate s-a sarit deja calul.

  • goe

    Ca tot ati adus vorba despre scoala, cum comentati rezultatele la Bacalaureat? Sunteti de aceeasi parere cu seful dvs de partid?
    Este ca v-a facut Funeriu cadou peste 100000 de voturi? Prosti, da buni!

  • gabicretu

    @Goe,
    Habar nu am ce a spus seful de partid!
    Si cred ca reducem la banal o problema serioasa si ingrijoratoare; nu este cazul… Am fost la catedra 16 ani din viata neintrerupt; inteleg putin ce se intampla.

    Cat despre credit, nimeni nu i-a negat utilitatea; dar de la credit la piata financiara actuala este o cale atat de lunga si intortochiata incat este greu si de descris, ca sa nu mai vorbim de gasit solutii…

  • Pingback: Gabriela Cretu » Blog Archive » Catre un model de dezvoltare mai echitabil - rolul sindicatelor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *