Socialisti cu internet, uniti-va!

Pe blogul meu nu se face nici un partid liberal. Se poate face doar unul socialist. Cititi va rog ce zic Chinezu’ si Artistu’! Reactionati! Actionati! Cine intra in grupul de lucru pentru platforma politica!?

34 Replies to “Socialisti cu internet, uniti-va!”

  • puiu

    Sar’na,am citit,am reactionat,nu am intrat

  • Bibliotecaru

    🙂
    Un partid nu are duşman adevărat în partidele care îi sunt opuse ci în cele care sunt asemenea. Părerea mea.
    Dacă se face un partid liberal pe acest blog, probabil că PSD va avea pile la acel partid, adică va exista o colaborare normală de prietenie. Măcar de ar fi aşa.

  • Despre nimic

    Are dreptate Bibliotecarule, un partid liberal nu ia din electoratul PSD (poate foarte putin), unul socialist ar lua sigur mult 🙂

  • chinezu

    sefa, gata
    ca un chinez socialist ce ma respect pe mine insusima am hotarat:
    esti presedinta partidului socialist pe care vrem sa il cream
    ca altfel nu mai facem nici un partid
    am zis, am zis

  • Pingback: O punem de Partidul Socialist? « Picătura chinezească

  • Bibliotecaru

    Eu aş porni nu cu platforma politică ci cu doctrina. Platformă au toate partidele şi, nu ştiu de ce, mai toate seamănă cu acel îndemn “să facem totul ca să fie bine”. Nu-mi pot da seama cum de vor toate partidele să fie bine şi până la urmă tot rău este. Eu cred ca de vină suntem noi, cetăţenii.

  • chinezu

    pai da
    asa ar trebui: intai doctrina apoi platforma
    numai ca platforma e mai usor de facutr rost
    la 2000 de euro iei una la second buna rau
    de aia de poti transporta si o dubita pe ea daca vrei 😀

  • artistu

    @bibliotecare – aici cam ai dreptate si cred ca solutia poate veni tot de la noi prin implicare civica !
    @chinezule – io vreau un camion cu prelata, ca sa nu ne ploua doctrina in cap !
    😀

  • gabicretu

    Nelamurire:
    Pai, nu vreti sa fie socialist!? Asta nu se cheama doctrina!? Adica ceva valori de asumat, ceva viziune despre lume descrisa, ceva obiective de urmarit, etc.
    Lamurire:
    “Sa facem ca totul ca sa fie bine” poate fi elementul comun al platformelor politice. Ceea ce-i face pe oameni sa se pacaleasca este ca omit diferenta dintre ele, adica raspunsul la intrebarea “Bine, bine! Dar pentru cine!?”
    Diferenta in platforma mea, de exemplu, statea in tema: Pentru noi, toti oamenii conteaza!
    Rugaminte:
    Exista o varianta romaneasca a ironiei noastre cea de toate zilele; a se evita in dezbatere; nu ca ne-ar afecta pe noi (suntem obisnuiti) dar gurile rele si-or inchipui ca glumim…
    Prima critica:
    Tendintele autoritariste au mai falimentat partidele socialiste; nu se accepta numiri; in plus, repet ce-am zis la Artistu’, nu sefii lipsesc ci adeptii. Sefii apar singuri si cand nu-i cauti…

  • Bibliotecaru

    PARTÍD ~e n. Grup de oameni cu idei şi interese comune. ~ politic organizaţie politică care exprimă şi apără interesele unei clase sociale sau ale unei pături a acesteia, conducând lupta lor pentru atingerea anumitor scopuri sau idealuri. /
    Uite cum sunt eu nevoit să întreb public:
    PSD ce clasă socială reprezintă sau ce pătură a societăţii reprezintă?
    Nu accept din start răspunsuri gen întreaga societate. Un partid, mai ales politic, ia de undeva resursă şi dă la altcineva.
    Tare aş vrea un tabel în care fiecare partid din România pune degetul pe o parte a societăţii şi să-şi asume reprezentarea acelei zone. M-am cam săturat de forma modernă a partidelor care reprezintă întreaga societate şi pe nimeni în mod special. Are societatea asta atâtea moaşe încât zace cu buricul netăiat.
    Reiterez întrebarea deschisă oricui vrea să-şi dea cu părerea:
    PSD ce clasă socială reprezintă sau ce pătură a societăţii reprezintă?
    Părerea mea este că reforma PSD, despre care se vorbeşte atât de mult, trebuie să înceapă cu această întrebare.

  • gabicretu

    In productie, ar trebui ca intre munca si capital, sa reprezinte munca; pe piata, consumatorul; intre doctor si pacient, pacientul; intre barbati si femei – la regulile ce-i avantajeaza ma refer, nu la razboiul sexelor (sic!)- femeile, etc.
    Atat timp cat mai exista (si exista!) defavorizati pe lumea asta, pe aceastia ar trebui sa-i reprezinte.
    Adica intre Statele Unite si tarile ACP (Africa-Caraibe-Pacific) ar trebui sa reprezinte interesele acestora din urma…
    Mai e valabil inceputul meu de raspuns!? Unii spun ca e desueta o asemenea separare, ca o confectionera cu trei copii si SOV au aceleasi interese (ca doar sunt romani, nu?!).

  • Bibliotecaru

    🙂
    PSD, un cavaler la curtea regelui Arthur în căutarea Sfântului Potir cu sabia dreptăţii scoasă (Un fel de Gigi Becali cu sentiment de proprietate politică).

    Ca să uşurez alegerea, am să minimalizez un pic informaţia (să nu-mi iau palme de la tratarea superficială). În acest context general socio-economic, apreciez că structura de clasă în formare în România este compusă din: clasa de sus, clasa de mijloc, clasa muncitoare, ţărănimea şi clasa de jos.
    Clasa muncitoare de astăzi este continuatoarea clasei muncitoare din perioada comunistă.
    Clasa ţărănească (ţărănimea) domiciliază în mediul rural, se ocupă exclusiv cu agricultura care este sursa sa de existenţă şi care cultivă pământul cu ajutorul membrilor familiei sale.
    Clasă de mijloc este în curs de formare şi îşi adună membri prin intermediul următoarelor probleme: a) agenţii sociali care prin caracteristici şi funcţii ar putea constitui clasa de mijloc; b) poziţiile pe care le ocupă aceşti agenţi sociali în calitate de actori de clasă; c) instituţiile prin intermediul cărora se manifestă segmentele clasei de mijloc; d) valorile care caracterizează clasa de mijloc.
    Clasa de mijloc este autodeclarată.
    Clasa de sus reprezintă pe toţi cei ce se grupează în jurul unui punct maxim pa scala de status, care se văd şi se tratează unii pe alţii ca egali. Ei au cele mai mari venituri din societate şi stiluri de viaţă proprii.
    Clasa de jos îşi culege membrii din “falimentele” sociale ale celorlalte clase, în special de la “muncitorime”.

    Eu unul mă consider în clasa de jos.

    Încă o dată, PSD ce clasă socială reprezintă?

  • Urmuz

    Inca de mic copil, visul meu a fost un partid socialist. Mare. Foarte mare. Urias. In care sa intre cine vrea (pe cat posibil toti) si sa iasa cine poate (daca se mai poate). Visul meu de mic copil a fost sa fac parte activa si integranta din acest partid, sa pun umarul la consolidarea lui, la infaptuirea mareteleor lui aspiratii (efectuate, eventual, cu un vacuum cleaner CYCLON). Visul meu de mic copil a fost sa iau si eu cuvantul, macar odata, la un congres unde sa vorbesc despre eroii muncii socialiste si, mai ales, despre cel dintai erou al ei. Haidem, deci, cu toti, puneti un umar, o vorba, un deget (atentie la deget!) sa facem visul meu din copilarie realitate. Partea proasta este ca am avut o copilarie taaaaaaaaaare grea…

  • gabicretu

    @Bibliotecarule, zi-mi si mie ce criteriu ai folosit pentru clasificarea claselor; eu nu-l recunosc nici daca ma bati.
    @Urmuz, bascalia e metoda care face maturitatea usoara!?

  • Bibliotecaru

    În astfel de situaţii nu mă fac inovator. Am folosit un document găsit pe site-ul:
    ACADEMIA ROMÂNĂ – INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETĂRI ECONOMICE – INSTITUTUL DE CERCETARE A CALITĂŢII VIEŢII
    Puteţi consulta această lucrare pe link-ul:
    CLASE SOCIALE ŞI STILURI DE VIAŢĂ ÎN ROMÂNIA
    Recunosc că şi eu aş fi făcut o împărţire pe clase ceva mai detaliată şi cu nişte criterii duble relative atât la capitolul “standard de viaţă” cât şi la capitolul “venituri”, dar, până la urmă, mergea şi acesta. În plus, venind din partea Academiei, am considerat că este normativul zilei de azi din România.

  • Radu Negru

    Chinezu si Artistu au abordat problema infiintarii unui partid socialist intr-un mod prea bascalios pentru a-i lua in serios. Nu e vorba doar de limbaj, ci si de sublinierea ca nu au nici doctrina, nici ideologie, ci doar…o presedinta: pe simpatica d-na G. Cretu . Dansa a acceptat aceasta onoare, ceeace inseamna ca, pe undeva, social-democratia o nemultumeste. Ca de altfel si pe aproape 4 milioane de alegatori, pierduti in rastimpul de cand PSD este in opozitie. Dar in tara asta mai sunt inca multi oameni cu sensibilitate de stanga, fara a simti nevoia de a se inregimenta. Cu toata modestia ma declar si eu simpatizant al unui eventual partid care sa reprezinte, asa cum scrie Bibliotecaru, “clasa de jos”. Deoarece d-na Cretu solicita sa participam la elaborarea unei platforme politice, va recomand blogul
    raducanu-stanga.blogspot.com
    unde se pot gasi argumente, nu atat pentru un nou partid, cat mai ales pentru consolidarea convingerilor de stanga.

  • Impartial

    Stimati blogg-eri si blogg-erite, citesc de ceva timp si nu-mi dau seama daca glumiti sau vorbiti serios. Oricum…
    Un partid este reprezentat si pozitionat pe ‘esichierul politic’ de cei care-l voteaza, dupa umila mea parere. Degeaba te (auto)intitulezi partid comunist (un exemplu desuet, dealtminteri) daca te sprijina (prin vot) proprietarii de plantatii de maslin.
    De aceea, daca vrei sa infiintezi un partid (chiar asa, doamna deputat, deja va nemultumeste PSD-ul ? 🙂 ) inainte de doctrina si/sau program tre’ sa fie foarte clar , macar pentru tine, cine din cei carora te adresezi, te va vota.
    Altfel, ajungi sa te minunezi, ca acum, dupa europarlamentare, de dualismul poporului roman, care iubeste ideile de stinga, da’ voteaza cu PD-ul -membru in PPE (de dreapta, daca nu ma insel)- fin’ca “Base e cool”.
    Mai vorbim, mai sfatuim, nu?

  • Bibliotecaru

    Stimate bloger imparţial,
    Un partid este poziţionat pe “eşichierul politic” chiar de doctrina pe care o are. Partidul Democrat este, conform statutului, o grupare de interese şi nu o grupare strânsă în jurul unei ideologii de bază. Cei care au făcut statutul au înţeles prin democrat reprezentarea întregului popor. Teoretic ar trebui să fie un partid “popular”. PPE se numeşte de fapt PPE-DE (sper să nu vorbesc prostii), adică Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni. Din punct de vedere ideologic este un melanj de doctrine greu de înţeles. Popularii sunt de centru-stângă (cel puţin eu aşa îi percep), creştin-democraţia permite baleierea cu uşurinţă spre centru dreapta (cum bine şi frumos spunea Raluca Alexandrescu). Problema partidelor este că nu mai au un loc doctrinar aşezat. Sunt absolut convins că 99% (cel puţin) dintre alegători au votat PD-ul fără să ştie absolut nimic despre PPE. Câţi alegători stiu cu adevărat ce anume face un parlamentar european? Domnia voastră ştiţi? Dar am deviat de la discuţie. Iată ce spune statul PD

    1B. Scopul si obiectivele partidului (…)
    Art. 5. (1) Prin vocatia sa nationala, Partidul Democrat este partidul intereselor actuale si de perspectiva ale natiunii romane, ale fiecarui cetatean al Romaniei.
    (2) In realizarea obiectivelor sale, Partidul Democrat actioneaza pentru antrenarea tuturor cetatenilor la dezvoltarea si modenizarea societatii romanesti ca societate democratica, libera, dreapta si pasnica, bazata pe solidaritate sociala, in care fiecare cetatean sa aiba sanse egale sa dobandeasca bunastare, prin concurenta libera si loiala.
    (3) Pentru realizarea obiectivelor sale politice, Partidul Democrat actioneaza prin reprezentantii sai in Parlament, Guvern, autoritati ale administratiei publice centrale si locale, orice alte institutii si organisme in care partidul este reprezentat, precum si prin dialogul si cooperarea permanenta cu partidele politice democratice, sindicatele, organizatiile neguvernamentale si structurile societatii civile.
    (4) Partidul Democrat militeaza pentru promovarea intereselor Romaniei pe plan international, in cadrul organismelor internationale din care face parte si prin participarea la dezbateri locale si regionale.

    Iată deci că nu putem vorbi de alunecări spre stânga sau spre dreapta în cazul PD. El nu reprezintă exclusiv muncitorii ca să fie de stânga, şi nici industriaşii ca să fie de dreapta. Nu sunt nici exclusiv reformatori ca să fie de stânga, nici nu vor să rămână toate la fel ca să fie de dreapta. Orice înţeles ai da cuvintelor stânga sau dreapta, nu poţi situa PD decât ca o sinusoidă în jurul centrului.

    O ultima vorbă: Eu unul nu am înţeles că doamna Gabi Creţu vrea să înfiinţeze un partid. De unde ideea?

  • Toto

    Este nevoie de infiintarea unui partid socialist, un comentariu, de pe o lista de discutii, despre uneala PD+PLD fiind urmatorul:
    ” Da de ce sa intram pe un site PSD ?

    Ca noi stim de ce se face fuziunea, sau cum vreti sa ii ziceti.
    Se face ca PSD-ul sa cada la 12%.
    Ceea ce este foarte bine si ne multumeste. 🙂

    Ca pesedeii au devenit confuzi, nu mai este nici o taina pt. nimeni.
    Cu “prostanacul” lui Iliescu in fruntea partidului nici nu puteau deveveni altfel. ” .

  • gabicretu

    @Bibliotecarule, iertare! De data asta (crede-ma ca e o exceptie la tine) speri in van. Popularii reprezinta dreapta europeana (dreapta, dreapta, nu centru dreapta sau, doamne fereste, centru stanga). Uite cum a ajuns Berlusconi de centru stanga. Trebuie sa facem o dezbatere serioasa! Daca oameni cu lecturile tale (care-s evidente) fac asemenea confuzii, gandeste-te ce-o fi in capul lui Toto, aici de fata…
    De la acesta incongruenta fundamentala a doctrinelor a venit reactia mea.

  • artistu

    Oauuu cata informatie de la o singura idee ! Permiteti-mi sa ma mai documentez si sa revin cu un COMMEnt mai larg saptamana viitoare ! Insa ma bucur ca am pornit “o mica furtuna” !
    P.S. Oameni buni tenta bascalioasa a ideii mele e de factura “pamfletara” si cred ca in general PAMFLETUL e cea mai buna solutie pentru exprimarea in prima faza a unei idei. Asa ca va rog sincer sa nu credeti ca a fost doar o gluma aruncata ! DE mult ma tot gandesc la doctrina de stanga si la intrarea activa in cadrul ei !
    😉

  • Bibliotecaru

    Doctrina populară este mai greu de găsit ca document. „Nu există o doctrină populară”, declara acum ceva timp Valeriu Stoica. De aceea nu făceam acolo o afirmaţie ci spuneam că eu o percep de stânga.
    Din câte ştiu eu, popularii pun în centrul construcţiei politice persoana şi demnitatea acesteia. Iar unicitatea persoanei este dublată de noţiunile de libertate şi egalitate, ceea ce reprezintă, într-adevăr, o depăşire a dihotomiei libertate/egalitate care a marcat, vreme de secole gândirea politică. Pe de altă parte, libertate/egalitate este un concept larg care nu spune mare lucru despre poziţia politicilor economice. Egalitate “sună” a socialism, libertate a liberalism.

    Am să vă dau un citat:
    “Datorita faptului ca izvorul social democratiei a fost in muncitorime, ea a urmarit integrarea maselor in societatea democratizata. Socialistii au inteles necesitatea de a prezenta si actiona in cadrul unor ‘mari partide populare reformate’, partide cuprinzand noi categorii de salariati generate de dezvoltarea economica, indeosebi de sfera serviciilor. Se constata largirea continua a bazelor sociale ale miscarii social -democrate mai ales pe seama functionarilor, a micilor producatori si meseriasilor, a unei parti din ce in ce mai mari a intelectualitatii.”

    Cine credeţi că face o astfel de afirmaţie? Aici este contextul original.

    De fapt, toate vocile, cât de cât avizate, în stiinţe politice (pe care le-am consultat eu, nu spun că nu ar fi şi altele) spun că acest curent popular nu are o doctrină de sine stătătoare care să-l situeze stânga dreapta, ci este un sistem care parazitează principalele doctrine politice. Părerea cea mai coerentă pe care am găsit-o şi pe care am să o citez aici.
    spune aşa:
    Partidele populare din prezent sunt partide cu un spectru social larg (de alegători şi membri), cu procupări diverse (…), o formă de organizare pluralistă demonstrată mai ales de existenţa aşa-numitelor “aripi”, şi cu un număr considerabil de colaboratori în funcţii principale. Partidele populare au anumite orientări ideologice, şi chiar dacă acestea se dovedesc de multe ori a fi diferite sau chiar vagi, ele au un program cuprinzător şi urmăresc în principal ţelul strategic de a câştiga cât mai multe voturi, astfel încât să formeze guvernul – iar acest lucru, pe cât posibil singure. (…)
    Partidele populare pretind a corespunde dorinţelor tuturor alegătorilor care nu urmăresc răsturnarea sistemului. Ele doresc să practice o politică care să promoveze bunăstarea comunităţii, străduindu-se să găsească formule de compromis pentru interesele revendicate de diversele grupări şi straturi sociale. […]
    Partidele populare sunt expresia unei societăţi “deschise”, pluraliste şi democratice, în care a avut loc, în aceeaşi măsură, o aliniere şi o diferenţiere a condiţiilor de viaţă şi de activitate, care permită găsirea de susţinători din toate clasele sociale – barierele ideologice şi de interese ne mai constituind un obstacol insurmontabil.

    Revin imediat cu ceva mai interesant… relativ la stânga/dreapta.

  • Bibliotecaru

    Am găsit pe http://wiki.inpolitics.ro o dezvoltare interesantă relativă la dihotomia stânga/dreapta.
    http://wiki.inpolitics.ro este o resursă importantă şi ar fi şi mai importantă dacă ar avea şi susţinerea partidelor politice care să o “umple” cu informaţii.

    Dihotomia stanga/dreapta
    BOBBIO Norberto, Dreapta si stanga. Ratiuni si semnificatii ale unei diferentieri politice, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999

    “Dreapta” si “stanga” sunt doi termeni antitetici prin care se desemneaza in mod frecvent contradictia dintre ideologiile si miscarile in care s-a scindat domeniul politic, atat in planul actiunii cat si in cel al teoriei. (BOBBIO Norberto, Dreapta si stanga. Ratiuni si smnificatii ale unei diferentieri politice, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999, p.41)

    Criterii de diferentiere intre stanga si dreapta:

    1. Potrivit lui Dino Confrancesco (CONFRANCESCO Dino., Dreapta/stanga. La cumpana apelor, in Il Secolo XIX, 14 august 1990) definirea dreptei in raport cu stanga se face prin raportarea la traditie. Dreapta are ca valoare pozitiva caracateristica treaditia ( aceasta avand urmatoarele sensuri: arhetip, preluare la modul ideal a unei epoci de rascruce sau hotaratoare in istoria omenirii, devotement fata de natiune, memorie istorica, comunitate a destinului si intelegere constienta a complexitatii realului), in timp ce stanga este construita in jurul conceptului de emancipare.

    2. Marco Revelli (REVELLI MARCO, Dreapta sistanga. Identitatea pierduta, Torino, 1990) propune cinci criterii de diferentiere a dreptei de stanga: conform timpului( progres-conservare), dupa spatiu(egalitate-inegalitate), dupa persoane( autodirectie- heterodirectie), dupa functie( clase inferioare- clase superioare), dupa modelul de cunoastere( rationalism- irationalism). Acestea sunt fundamentate de criteriul principal, si anumne egalitate-inegalitate.

    3. La baza dihotomiei stanga-dreapta se afla, potrivit lui Norberto Bobbio (BOBBIO Norberto, Dreapta si stanga. Ratiuni si smnificatii ale unei diferentieri politice, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999, p.13), aritudinea fata de principiul egalitatii, adica modul in care percepem si ne raportam la ceea ce ne face sau nu egali. Astfel, simplificand la maxim aceasta viziune putem afirma ca stanga este egalitara, in timp ce dreapta este inegalitara. In acest punct este imperios necesar sa clarificam faptul ca stanga, desi este egalitara, ea nu este egalitarista, adica egalitatea nu este intelesa ca avand valoare maxima si aceasta este distribuita dupa un set de criterii. In acest sens, politicile de stanga vor avea ca prioritate reducerea inegalitatilor sociale prin legiferarea unor drepturi sociale( fara a se impune o nivelare absoluta), in timp ce dreapta va inclina spre acceptarea inegalitatilor naturii, istoriei si traditiei, filozofia ei avand la baza o viziune modernizata a darwinismului social.

    4. In plan istoric, un alt dualism a marcat definirea dihotomiei dreapta- stanga, si anume: libertate- autoritate (BOBBIO Norberto, Dreapta si stanga. Ratiuni si smnificatii ale unei diferentieri politice, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999, p.124). Astfel, spectrul pe care sunt pozitionate miscarile si doctrinele este impartit in patru segmente: exrema stanga- miscari egalitare si autoritare ( exemplu: iacobinismul), centru stanga- miscari si doctrine eglitare si libertare denumite generic “ socialism liberal”( exemplu: partidele social democrate), centru dreapta- doctrine si miscari libertare si inegalitare( admit doar egalitatea in fata legii) apartinand partidelor conservatoire( se deosebesc de dreptele reactionare prin respectarea metodei democratice) si extrema dreapta- doctrine si miscari antiliberale si antiegalitare( exemple: fascismul, nazismul).

  • Despre nimic

    Gabi, dar in parlamentul european se voteaza ca la noi? Adica ce zice seful PPE voteaza toti? Mie sistemul asta cu aderarea la PPE, ALDE, socialistii mi se pare o tampenie. Nu pot avea aceleasi valori si interese partide din atatea tari diferite. Poate ca pot gasi comune niste chestii de baza, insa eu zic ca ar trebui lasati toti sa voteze cum vor mai ales pe chestiuni unde au interese diferite. Chiar daca popularii au luat hotarari care dezavantajeaza Romania (oricum asta e relativ) nu inseamna ca cei din PD le vor vota (sper). Eu vreau in parlamente oameni care voteaza cum cred ei ca e bine, nu cum zice partidul. Atunci o sa fie politica ok, cand intr-un partid se va vota diferit, nu cum zice sefu. Vreau ca fiecare parlamentar sa fie o entitate care voteaza diferit si isi expune parerea personala. Altfel degeaba merg atatia oameni acolo daca voteaza toti la fel (stiu, o sa-mi zici ca de fapt parlamentarii sunt acolo ca sa elaboreze legi, rapoarte, etc, dar si votul lor trebuie sa fie individual – mai faci compromisuri dar nu si cand ai interese opuse). Adica eu nu ma pot intelege tot timpul cu nevasta-mea cum sa ne petrecem serile sau weekendurile, cum sa se inteleaga cateva sute de oamneni si sa aiba aceiasi parere? 🙂 Iar daca faci tot timpul compromisuri nu ajungi prea departe. Stiu ca viata e un lung sir de compromisuri, dar trebuie, macar ocazional, sa faci ceea ce crezi tu ca e bine.

  • Bibliotecaru

    @ Despre nimic
    Teoretic şi legal, aşa şi este, fiecare votează conform cu conştiinţa sa. Aceasta înseamnă prevederea interzicerii votului imperativ. Probabil că şi în PE este la fel. Practic însă…

  • Impartial

    Fratilor ! (imi dati voie sa ma exprim astfel, asa, mai ‘popular’, daca tot vorbim de doctrine? )
    In primul rind, daca vreti sa credeti pe cuvint un utilizator de internet/email/www/forum/blog/etc de fooaaarte mult timp, un mesaj (un ‘post’, adica) mai lung de 20-30 rinduri devine greu de citit si apoi greu de urmarit/inteles. Asa ca ar fi mult mai utila o concizie in exprimarea scrisa pe internet, dupa parerea mea.Nu vreau sa dezvolt mai mult ideea, caci ajungem in alte domenii.
    In al doilea rind, oricit am vrea sa facem abstractie de asta, persoanele de rind devin politicieni doar daca sunt votati (dupa ce nu mai sunt votati, redevin persoane obisnuite, ok ?). Asa ca discutiile despre doctrina fara sa tii cont de ‘target’ sunt inutile. Din pacate/fericire nu sunt militant al nici unui partid, dar stau de ceva mult timp in acest mediu si am aflat lucruri pe care nici un politician nu le-ar recunoaste. Sau, ca sa revin la o intrebare mai veche: ce poate face ‘stapina’ acestui blog, draga noastra (si zic asa ca sa citez un post mult anterior, dar noua ne este chiar draga, fara glume) Gabriela Cretu pentru a schimba modul cum se voteaza in mediul rural ? Si ma refer la femeile din mediul rural, mai ales.

  • gabicretu

    @Impartial, ce ai frate cu femeile din mediul rural!? La care femei te referi!? Ele voteaza, dupa cate stiu, exact ca restul cetatenilor. Stapana acestui blog a facut mult mai mult decat majoritatea celorlalti pentru ca cei ce voteaza sa voteze in cunostinta de cauza (incluzand mediul rural)…

  • Bibliotecaru

    @ Impartial
    Înţeleg că acele comentarii despre postările lungi mă vizează 🙂 Pe la ASE există o materie care se ocupă cu percepţia mesajului funcţie de modul de aşezare în pagină. Există şi formule… Sunt de acord cu tine. Nu mi-a răspuns nimeni de altfel.

    “persoanele de rind devin politicieni doar daca sunt votaţi”
    Aici nu mai sunt de acord. Conform teoriei tale orice membru de partid care nu este ales, nu există pur si simplu ca politician.
    12 rânduri (la rezoluţia mea de monitor)

  • Impartial

    @Bibliotecaru:
    Ca sa-mi probez teoria, te rog sa-mi numesti 2(doi) politicieni din PNTCD. De asemenea, odata cu accederea in functii politice, un inginer, profesor sau medic devine politician (nu e o definite, e o perceptie). Pina atunci, un membru de partid nu este politician ci ceea ce ai spus: membru de partid (sau, eventual, militant/sustinator). A, inca ceva: numarul de rinduri nu depinde de rezolutia monitorului (incearca sa schimbi rezolutia la monitor si vei vedea acelasi numar de rinduri, doar mai mici:) )

    @gabicretu:
    eu stiu ca a facut mult mai mult decit marea majoritate a ‘oamenilor de stat’ (ca sa citez un alt post de-al tau). Tocmai de aceea te indemn sa lupti in continuare . Altfel se va perpetua ideea conform careia ca sa faci campanie electorala la tara iti trebuie rachiu si fasole, nu idei si internet.
    Ideea cu partidul socialist e faina, dar cel putin in Romania, ideea de partid socialist se pierde incet in cet. De fapt (in conformitate cu teza literara si nu numai a dualismului poporului roman) oamenii nostri ar dori salarii si locuri de munca ca in companiile multinationale dar protectie sociala ca in Suedia. Ei ar dori un partid socialist care sa le asigure, de exemplu, consultatii si medicamente absolut gratuite dar si job-uri cu salarii cu 4 cifre in euro, masina&telefon&cadouri de la firma.
    Sau poate gresesc eu ?

  • Bibliotecaru

    Bănuiesc că dintre cei care sunt în viaţa 🙂
    Am să încep totuşi cu Ion Raţiu, un om pe care îl voi pomeni toată viaţa mea drept modelul omului politic din România.
    Este adevărat că PNŢ-CD a mai scăzut, s-au mai pierdut dintre personalităţile partidului…

    Alexandru Herlea, actualmente profesor universitar, fost Ministru, fost Ambasador
    Vaile Lupu, pe care îl ştim cu toţi drept promotorul legii Lupu şi purtător de chimir
    Gheorghe Ciuhandu, primar al Timişoarei
    Virgil Petrescu, fost deputat de Vaslui
    Radu Sârbu, fostul vicepreşedinte al PNŢCD, cred că preşedinte al filialei din Cluj

  • Bibliotecaru

    @ Impartial
    În ceea ce priveste numărul de rânduri ai dreptate că nu ţine de rezoluţie, dar… dacă se vede “mai mare” nu încape pe ecran. Deci se micşorează mărimea caracterelor (text size), deci mai multe rânduri… sau aşa ceva. 🙂

  • Bibliotecaru

    @ Impartial
    Şi acum pentru că am înţeles că scopul tău era să-ţi spun numai politicieni aleşi 🙂 am să mai dau câţiva:
    Alexandru Enache
    Alin Popa
    Anton Pleşea
    Aurelian Pavelescu
    Claudiu Cristea
    Corneliu Furtună
    Cristian Tomuleţ
    Dan Obersterescu
    Emil Danci
    Eugen Urs
    Gheorghe Băran
    Gheorghe Grivei
    Gheorghe Şiman
    Ion Istrate
    Irineu Popescu
    Lilian Ilie
    Marcel Virgil Ţurcaş
    Marian Miluţ Petre
    Marius Popovici
    Mihai Grigoriu
    Minerva Grama
    Petre Juravlea
    Radu Horaţiu munteanu
    Şerban Ion Bubenek
    Ştefan Moscu
    Toie Aurel
    Tudorel Chesoi
    Victor Ionescu politolog
    Zoea Rădulescu

  • vlad lauren

    Ar mai fi de specificat Anton Pleşea si Marius Popovici

  • Ca tot romanul

    Ideile, in general sunt bune, punerea lor in practica depinde de oameni si de aceea toate doctrinele cunoscute au cate cel putin un esec. Cred ca acestui partid i-ar trebui mai intai Oameni si mai apoi doctrina. Nu cred ca esecurile PSD se datoreaza doctrinei ci membrilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *