La Realitatea românească, despre realități europene

1. Cum se vede România de la Bruxelles? Suntem mai buni, mai frumoşi decât în realitate, mai muncitori, sau mai puţin, prietenoşi sau nu? Cum ne văd cetăţenii de acolo, dar şi parlamentarii?

Aşa cum este, adică altfel decât ar trebui, uneori. Atunci când nu ai aceleaşi rezultate, pentru a fi tratat ca egal, trebuie măcar să ai aceleaşi probleme sau priorităţi. Noi inventăm cu totul altele. Nenorocirea este că cel mai clar se vede „Dâmboviţa” noastră cea de toate zilele; norocul este că, nefiind totuşi noi centrul lumii, putem ieşi uneori din câmpul vizual; păcatul este că am pierdut startul. Ne lipseşte ceva care îi îngrijorează pe toţi cei interesaţi de ţara noastră – lipseşte  previzibilitatea, predictibilitatea. O societate care functioneaza este putin mai plicticoasa decat cea romaneasca, nu transforma politica intr-un continuu spectacol de televiziune. Jurnaliştii români sunt singurii invidiaţi de colegii  occidentali pentru  că, zic ei,  „La voi, în fiecare zi se întâmplă ceva!”

Parlamentarii, unii dintre ei, sunt la “standarde europene” dar din pacate efortul lor poate fi usor anulat de ecoul intamplarilor de acasa sau din alta parte dar in care sunt implicati romani…

1. Ce pot face europarlamentarii români pentru a transmite o imagine mai bună a românilor, în general şi de ce nu a ţării? Altceva decât iniţiative legislative…

Sa schimbam imaginea tarii, ca parlamentari, este mai dificil; nu putem fi in acelasi timp guvernul, misterul de externe si cele mai mult de o suta cincizeci de ambasade, toate firmele de relatii publice platite pentru a promova imagini. Incercam sa reprezentam interesele cetatenilor care ne-au votat dar nu putem sa si actionam in locul lor, din pacate.

Noi suntem acolo pentru a construi realitati noi, pentru a face o legislatie care, odata pusa in practica, sa amelioreze situatia existenta; nu ne ocupam cu cosmetizarea ei.

Ma sperie un fapt. Ne-am obisnuit sa cerem fiecaruia sa faca altceva decat ceea ce trebuie sa faca. Nimeni nu intreaba ce reglementari facem, cum le modificam pe cele existente si cu ce argumente facem acest lucru, cine sunt beneficiarii acestor schimbari. Exista un mare risc pe care ni-l asumam fara a fi constienti de consecinte; nu este important ca un deputat sa-si faca datoria ca deputat; e important sa faca altceva.

Majoritatea colegilor deputati, din pacate, stiu prea bine acest lucru; legi care pun in pericol cetatenii pot trece prin parlament cu usurinta in timp ce deputatii se ocupa de imaginea lor si de ceea ce cred ca ar trebui sa fie imaginea Romaniei. Pentru ca acestea sunt criteriile dupa care suntem evaluati.

Unde este responsabilitatea noastra ca legiuitori si unde este a guvernelor si celorlalte autoritati administrative care implementeaza (sau nu) deciziile luate, nimeni nu stie.

2. Cum cooperează acolo europarlamentarii noştri? La fel ca acasă? Aceleaşi patimi de partid, bârfe, manipulări? Sau există o unitate de concepte şi idei, indiferent de partidul din care face parte fiecare europarlamentar român?

Cred ca, fără să vrem uneori, manipulam cetatenii sugerandu-le ca daca lucrurile nu merg cum ar dori ei in Romania este pentru ca politicienii nu colaboreaza. Fals. Problema este ca ei colaboreaza prea mult, ca dau la pace prea des, ca renunta la valorile si principiile pe care ar trebui sa le apere mult prea usor, pentru interese marunte. Rezultatul acestei „colaborari” nu este in favoarea celor multi.

Noi, parlamentarii, nu reprezentam statul roman (adica guvernul). Noi reprezentam cetatenii. Acestia au „prostul” obicei, am sa o spun de o mie de ori, sa aiba interese diferite (si intre ei si de ale guvernului). Intre o confectionera care are trei copii mici si salariul minim pe economie si un miliardar din zona imobiliarelor sau industriei petroliere diferenta este mult mai mare decat intre o confectionera din Romania si una din Bulgaria. Nu vedem prea frecvent cetatenii iesind in strada pentru a sustine deciziile guvernelor; mai curand lucrurile stau invers. In aceste conditii, a cui voce ar trebui sa o vorbeasca toti?!

Eu sunt socialista. Incerc sa apar si sa intaresc drepturile care privesc un salariu decent, pensia la baranete, educatia pentru toti, ingrijirea sanatatii, drepturile consumatorilor. Fac acest lucru pentru romanii care m-au votat dar si pentru ceilalti cetateni europeni sau din tarile cu care avem relatii.

Toate deciziile pe care le votez, toate amendamentele pe care le fac merg in acest sens. Si ale colegilor mei social democrati.

Propunerile celor din dreapta (populari sau liberali) sunt bineinteles diferite de interesele noastre si le respingem.

Sunt si situatii in care stanga si dreapta romanesca au pozitii comune. S-a intampla in legatura cu (ne) recunoasterea Kosovo, de exemplu. Nu se intampla cand e vorba sa introducem salariul minim european sau sa controlam preturile aberante care se practica in unele domenii. Atunci noi, social democratii, ne batem pana-n panzele albe sa introducem asemenea reglementari iar ceilalti deputati romani, care pe acasa tin discursuri foarte stangiste, voteaza totdeauna impotriva.

3. Cum se descurcă o femeie, tânără şi frumoasă (nota red.), în această postură onorantă, dar şi plină de obligaţii?

Nu este o functie de onoare. Este o responsabilitate pe care am dobandit-o prin votul cetatenilor si pe care mi-am asumat-o inca din momentul in care, cu trei ani in urma, am fost desemnata membra-observatoare a Parlamentului European.

Intrebati mai bine cum se descurca majoritatea femeilor din acesta lume pe care nimeni nu le intreaba cum fac sa impace cele doua slujbe pe care le au de obicei, una in afara casei (platita prost) si una acasa (neplatita deloc). Intrebati cum se descurca unde nu exista crese, unde venitul nu-ti permite sa mananci in oras la pranz ci trebuie sa pui ceva la pachetel…

In societatea noastra inca sunt „gratis” gatitul, spalatul, ingrijitul si educatul copiilor, grija fata de batranii sau bolnavii din familie, ca sa nu mai amintim de barbatii din familie… Ele se descurca greu.

Eu sunt privilegiata. Copilul meu este mare, deja autonom, parintii inca sanatosi, prietenii imi simt lipsa dar ma inteleg. Fac cinci mii de kilometri naveta in fiecare saptamana, imi mai spal rufele in chiuveta de la hotel… Asta face sa nu mai ramana timp deloc pentru mine insami; sa citesc o carte de dragul cartii, sa vad un spectacol… Dar atunci cand iei politica in serios, speri ca rezultatele sa compenseze renuntarile.

3. Credeţi că a venit momentul ca şi femeile să-şi spună cuvântul în politica românească? Cum asta?

Pretutideni in lume ele vorbesc. Chiar si in tarile islamice au inceput sa-si revendice dreptul de a-si apara ele insele interesele; pentru simplul motiv ca le cunosc mult mai bine decat oricine altcineva..

De la Bruxelles se vede Guvernul Romaniei. Or, acest guvern nu are in componenta nici o femeie; nu vorbim de Arabia Saudita ci de o tara membra a Uniunii Europene, unde inclusiv guverne de dreapta, ca in Franta, au numar egal de barbati si femei in componenta. Noul guvern spaniol are chiar noua membre si opt membri. Cum sa ne mai miram ca romancele si romanii pleaca acolo si nu se mai intorc?! E o alta lume.

Nu se vede doar guvernul. Se vede si Parlamentul, care ar trebui sa fie reprezentativ pentru toti cei care traiesc in acesta tara. Or, avem reprezentate in parlamentul national 19 minoritati etnice, dintre care multe au un deputat pentru putin peste cinci mii de voturi ale membrilor etniei. Democratic, este foarte bine.

In schimb, majoritatea cetatenilor tarii – adica femeile, mai mult de 52% din populatia cu drept de vot – au cate o reprezentanta la fiecare treisute de mii locuitoare. Aici este masura discriminarii femeilor.

Este un adevarat „complot” pentru a impiedica femeile sa se exprime politic. Votul „uninominal” face parte din acest „complot” care nu este totdeauna involuntar; comisia speciala pentru elaborarea legii electorale era alcatuita la inceput doar din barbati. A fost o adevarata lupta pentru ca sa faca parte si doua femei intre cei saptesprezece membri; am obtinut, in cele din urma, participarea dar …fara drept de vot!

Concluzia nu poate fi decat una – cu buna stiinta suntem ignorate.

Cat despre politicile publice menite sa intareasca pozitia femeilor in societate, ele sunt caragialesti, adica sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire.

4. Care sunt iniţiativele, proiectele legislative, la care lucraţi în prezent? Cum vor îmbunătăţi viaţa noastră, a românilor, aceste demersuri?

Sunt una dintre raportorii PE pentru Bugetul Uniunii pe 2009, tocmai s-a votat in plen raportul meu privind infiintarea Agentiei Reglementatorilor din Energie. Din partea socialistilor, sunt contraraportoare pentru Coordonarea sistemelor de asigurari sociale, Implementarea directivei privind egalitatea de tratament si Programul european privind populatia roma. Bineinteles ca lucrez la toate documentele din comisiile si delegatiile mele. Am enumerat doar pe cele de care raspund direct in acest moment. Efectul lor depinde totdeauna de aplicarea in practica a masurilor. De acest lucru raspunzatori sunt altii (guvernele, administratiile locale). De aceea este necesar ca sa functionam bine la toate nivelurile; in caz contrar, munca unora ramane in zadar iar cetateanul nemultumit…

5. O dezbatere recentă la nivelul UE a luat din nou în considerare obligativitatea săptămânii de lucru de 48 de ore. Cum vedeţi o astfel de directivă aplicabilă în România, în condiţiile în care ţara noastră este în plină creştere economică şi reconstrucţie? Pe de altă parte o astfel de iniţiativă ar putea reglementa şi la noi în ţară relaţia angajator—ngajat, care, după cum ştim cu toţii, nu este stabilită în avantaj reciproc şi pe baze moderne, sociale?

Multe  legende s-au creat intrun timp foarte scurt cu privire la Directiva timpului de lucru, la care va referiti. Asta este bine, intr-un fel. Inseamna ca oamenii sunt interesati de ce se intampla.

Suntem inca la prima lectura; guvernele (adica celalalt legislatic, Consiliul Uniunii Europene) au intr-adevar o pozitie care pune in pericol multe din garantiile pe care lucratorii le-au castigat in ultimul secol. Sa munceasca fiecare pana cade din picioare ar trebui sa fie noua regula. Si nu se discuta de 48 de ore ci de 68 de ore ca limita maxima saptamanala.

Cei bogati nu doresc sa imparta rezultatul muncii corect cu lucratorii. Indemnul este diferit. „Daca vreti sa traiti mai bine, munciti mai mult!” Dar cat?! Cand facem si crestem copiii, cand ne odihnim, cand ne pregatim pentru a progresa profesional? Nu are importanta, dupa multe dintre guvernele de dreapta.

Grupul Socialist acorda o mare atentie problemei. Zilele trecute am avut o intalnire cu John Monks, secretarul general al Confederatiei Sindicatelor Europene, pe aceasta tema. Pericolul e mai mare decat ni se pare. Companiile prefera sa utilizeze pe cei pe care ii considera mai eficienti un numar mai mare de ore, pana-i starc de energie, dupa care, altii. Normarea muncii se face dupa nivelul celor mai buni si nu dupa cel mediu, etc.

6. Pentru ca sunteţi membru al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, secţiune care coordonează şi libera circulaţie a mărfurilor vă adresez o întrebare care vine din partea unor cititori ai noştri. Care este opinia comisiei în care sunteţi membru cu reglementările de la vămile româneşti potrivit cărora orice automobil cumpărat din UE şi introdus în România este evaluat de către vama noastră la un preţ de catalog, în funcţie de vechime şi de alte criterii şi nu după factura de cumpărare?

Comisia noastra legifereaza in domeniul taxelor vamale. Acestea functioneazainsa numai in raport cu tarile terte (altele decat membrele UE). Intre state nu se aplica taxe vamale, cum stiti deja. Uniunea vamala tocmai a celebrat saptamana trecuta patruzeci de ani de la infiintare.

Problema la care va referiti este diferita. O cunosc pentru ca tot noi reglementam si regulile concurentei. Introducerea taxei de prima inmatriculare a fost din start sanctionata de catre Comisia Europeana care, in calitatea de pazitor al Tratatelor si legislatiei existente, a avertizat Guvernul Romaniei ca decizia reprezinta o incalcare a prevederilor legale valabile in Uniune, ca este o discriminare care se face intre vanzatorii de masini noi si cei de masini vechi.

In forma modificata, taxa tine de competenta guvernului. Nefiind o taxa pe consum, nici vamala, nu se calculeaza in functie de pret. Acest lucru este corect. Incorecta poate fi marimea acesteia in masura in care dezavantajeaza pe sarac (care-si cumpara o masina mai veche si mai poluanta) si-l favorizeaza pe cel care are deja o colectie de autoturisme performante, inclusiv ecologic. Aceasta problema nu o poate rezolva comisia din care fac parte. E o problema intre cetatenii si Guvernul Romaniei. Ca cetatean al Romaniei sunt de parere ca e corect sa protejam mediul dar in egala masura sa avem o impartire echitabila a veniturilor astfel incat o masina decenta sa poata fi achizitionata de cel care munceste.

7. Pentru a rămâne tot în problematica zonelor de care vă preocupaţi, vă rugăm să ne spuneţi câteva noutăţi cu privire la libera circulaţie a pensionarilor, mai precis despre posibilitatea acestora de a se stabili în orice ţară a UE şi de a-şi încasa pensia acolo.

Nu stiu sa existe noutati semnificative in acesta privinta. Posibilitatea este garantata prin dreptul de libera circulatie al persoanelor. Banui insa ca nu va ganditi la faptul de a exporta pe bietii nostri pensionari in tarile vestului pentru a vedea ca se poate trai si mai rau cu pensia lor mica. Cealalta posibilitate exista insa si ar trebui sa o luam in considerare. Avem multe statiuni care ar putea fi organizate special in scopul de a primi pensionari din tarile mai bogate ale Uniunii. Putem presta servicii de ingrijire aici, punand in valoare clima si relieful si, bineinteles, creind locuri de munca si producand venit. Este clar preferabil situatiei in care atatea femei au parasit tara pentru a presta exact aceasta munca in Italia sau Spania.Si-au lasat famiile aici iar ele suporta izolarea si chiar exploatarea, acolo. Putem fi un fel de statiune-sanatoriu pentru Uniunea Europeana, de ce nu?!O oferta in acest sens nu cred ca ar ramane fara raspuns. Deja acest lucru se practica in alte tari.

8. Vă mulţumim pentru interviu şi vă rugăm să transmiteţi ceva cititorilor ediţiei on-line a cotidianului Realitatea Românească.

Cred că, în mod profund, lucrurile se schimba doar de jos în sus. Le doresc tuturor o informare cat mai bună din Realitatea romaneasca despre realitatile romanesti si nu numai. Un cetatean bine informat  e conditia fără de care noi, politicienii, nu putem progresa iar eu iubesc progresul… Succes si dumneavoastra. Ca locuitor al spatiului virtual – dupa cum stiti sunt prima bloggerita din politica romanesca –  vă spun „Bun venit!” Semneaza, www.gabrielacretu.ro!

(Interviu acordat Cristinei Dobreanu de la Realitatea Românească)