• In General
  • pe

Salvatorii capitalismului neo-liberal!

I-am adresat zilele trecute o întrebare  colegului Daniel Dăianu, recunoscut drept cunoscător în ale economiei; întrebarea a rămas fără răspuns dar nu pentru că era retorică. Suna cam așa: de ce ni se recomandă și noi aplicăm cuminți, politici de austeritate în perioadă de criză!? Alții procedează invers; un nou val de  intervenționism statal și protecționism deghizat este prezent în țările dezvoltate; se stimulează investițiile dar și consumul. Ultima decizie a  administrației democrate americane vizează diminuarea ratelor dobânzii pentru debitorii care au dificultăți la plata creditelor contractate.

Alte întrebări nici măcar nu le-am mai pus, deși ar fi trebuit formulate. De ce strigăm că este criză dar am elaborat un buget bazat pe creștere economică; creșterea economică mai mică, tot creștere se cheamă… Dacă criza dă semne obiective, de ce folosim indicatori care spun altceva…  Dacă nu dă, de ce creem condițiile psihologice ca ea să se declanșeze…

Cum întrebările fundamentale trebuie luate în serios, chiar dacă-s dureroase, voi încerca un răspuns conștientă fiind că ceea ce pare retoric pentru unii, nu exclude  necunoașterea la  alții. Ultima  dilemă  națională – luăm credit de la FMI sau nu luăm credit de la FMI – ne obligă la o lectură cu voce tare  a ceea ce se petrece.

 Deciziile guvernamentale actuale par construite după calapodul   „profesioniștilor” (după Th. Stolojan)  de la Washington. Nu ar fi prima dată când un guvern procedează astfel; momentul însă, este surprinzător. De ce ar trebui sa avem încredere în rațiunile Fondului Monetar Internațional astăzi!? După primul eșec major – cel din țările în curs de dezvoltare care i-au urmat sfaturile –  tocmai am asistat la al doilea. Instituția nu a fost capabilă nici să prevadă, nici să controleze fenomenele care au dus la prăbușirea pieței financiare americane și care antrenează în degringoladă economia mondială. Rețeta recomandată s-a dovedit deja falimentară. V-o reamintesc, pentru cei care uită repede…

În primul rând, se aplică politici monetare restrictive – cu creșterea ratelor dobânzii pentru a reduce riscul de devalorizare a monedei. Drept urmare, vom exporta puțin și deveni deschiși la importurile de pe alte piețe; în cel mai îndepărtat cătun, vom cumpăra roșii turcești, ulei grecesc, pantofi chinezești, electronice japoneze, tractoare germane, mașini franțuzești… Nivelul de îndatorare externă, cu certitudine, sporește…

Urmează – cuvântul restricție este printre cele preferate – politici fiscale restrictive. Asta înseamnă creșterea impozitului pe consum și reducerea celui pe profit; se mărește baza de impozitare – ca să nu scape nici un sărac fără să plătească – și diminuează rata, ca să nu simtă bogații că li se ia ceva…

Cheltuielile publice se reduc semnificativ – mai ales cele care privesc oamenii – sănătate, educație, sociale. Se fac concesii doar când este vorba de achiziții pentru apărare și infrastructură dar cu o condiție: furnizorul să fie ales cum trebuie – adică să fie o companie foarte mare și străină de interesele țării în cauză; de propriile interese nici o companie nu este vreodată străină…

Liberalizarea piețelor și investițiilor și eliminarea tuturor măsurilor de protejare a economiilor naționale este un ingredient de nelipsit. Se suprasolicitează teoria avantajului comparativ. Pentru unii el este format din înaltă tehnologie (protejată de legislații prohibitive pentru săraci privind  drepturile de autor și licențele); pentru alții, din forță de muncă înalt și mediu calificată; gratis. Scurgerea de profesioniști din toate domeniile spre țările cu venituri mai ridicate tinde să submineze fără cale de întoarcere dezvoltarea internă. Monopolurile sunt desființate; dar nu toate. Doar cele de stat – servicii publice, petrol, telefonie. Să adăugăm privatizarea a tot ce este public și dereglementarea totală (dacă este posibil) a vieții economice și avem schema generală a acordurilor girate de FMI. Liberalizarea piețelor financiare din ultimii treizeci de ani – sub aceleași auspicii – a vulnerabilizat toate statele, ele fiind private de posibilitatea de a controla fluxul capitalurilor.

O majoritate a cetățenilor și statele par să fi pierdut după ce și-au făcut lecțiile predate de organismele monetare internaționale. Cineva a câștigat totuși în acest timp. Unele companii transnaționale, localizate deseori în nu știu care paradis fiscal, depășesc deja ca  putere economică state naționale importante. Recenta criză le-a lovit însă și pe ele; noi spații de acțiune protejată le sunt necesare. Am fost educați de mici că românul este plin de altruism; drept consecință, nu m-aș mira să semnăm un nou acord cu FMI doar pentru că cineva are nevoie de un colac de salvare – capitalismul neo-liberal…

11 comentarii la “Salvatorii capitalismului neo-liberal!”

  • N. Raducanu

    Se vorbeste ca valoarea imprumutului solicitat FMI ar fi de 20 miliarde dolari. Imaginati-va ce lucruri utile s-ar putea face cu acesti bani, daca ei ar fi dati pentru sosele si cai ferate, pentru scoli si spitale, pentru nevoile publice care in Romania sunt inca enorme. Dar nu ! Suma solicitata este destinata acoperirii lipsurilor filialelor bancilor straine din Romania (indeosebi ale celor austriece, care au acordat credite de 30 miliarde euro clientilor din Romania, conform celor aparute azi in saptamanalul „Der Spiegel“). Iar dupa cum se stie, nu mai avem decat o singura banca romaneasca : CEC.
    Dar mai este un detaliu de subliniat : reteta recomandata de FMI pentru acordarea imprumutului, amintita in detaliu in articol, este pe drept cuvant considerata falimentara. Ei bine, semnificativ este ca in fruntea FMI este dl. Dominique Strauss-Kahn, cunoscut fruntas socialist francez, si conditiile drastice sunt puse unui guvern roman ce are in componenta sa numerosi ministri social-democrati, care desigur nu vor gasi nimic de obiectat la aceasta solutie. Ce jos s-a rostogolit un partid care, in mod nejustificat, se pretinde totusi a fi „de stanga“, desi de doua decenii face eforturi a fi de centru!

  • gabicretu

    @Dl Raducanu,
    Nu putem totusi să nu remarcăm un lucru. Statul roman stă rezonabil; ma refer la datoria publică. Mult hulitii politicieni au reusit, cu erori cu tot, să mentină echilibrul economic.
    Datoria privata este de 24 MILIARDE de euro! Bineinteles că mentinerea plasei de siguranta pentru companiile și băncile debitoare este problema. Nu ne inchipuim că datoria apartine IMM-urilor.
    Pentru ce s-ar putea face in tară, macar de-am folosi fondurile europene…

  • doinas

    Aberant. Dupa crizele produse de imprumuturile FMI, l-as desfiinta. Azi, nu maine.

    A aparut de curand in romana „Confesiunile unui asasin economic”.

    Dincolo de greata fata de regretele exprimate de autor pentru ca a participat la spolierea unui mare numar de state in folosul unor firme ca Bechtel si CITI…. exista o doza de adevar, de care parlamentarii nostri ar trebui sa tina seama.

  • Iceflame

    Din cate am priceput,banii de la FMI ar fi necesari pentru co-finantatrea proiectelor bazate pe bani europeni.
    Daca e asa,e in regula,si,poate ca aceasta este si reteta castigatoare pentru iesirea noastra cu bine din criza.
    Se pare ca,in toata seria de dezavantaje pricinuite de aderarea noastra tarzie la UE,exista si un avantaj; acela al certitudinii fondurilor europene intr-un moment extrem de delicat pentru bogatii Europei…
    De ce spun asta?Pentru ca,sunt greu de inventat acum,peste noapte,proiecte mari de infrastructura pentru Germania sau Anglia,si,mai ales,trebuie sa fie si mai greu de convins ceilalti mari actori europeni de oportunitatea acelor proiecte intr-o tara dezvoltata in detrimentul alteia,la fel de dezvoltata…
    Apoi,fondurile comunitare sunt deja impartite si cu destinatii precise.
    Asa ca,vor sau nu vor,marii diriguitori ai Europei trebuie sa injecteze banii promisi in infrastructura Romaniei,conform programului anterior stabilit…
    Ceea ce ma enerveaza la culme insa,este altceva,si anume,binecunoscuta inconstienta si proverbiala lacomie,aceste doua trasaturi principale si definitorii ale guvernantilor actuali.
    In loc sa vada partea plina a paharului si sa dea semnale in acest sens investitorilor care insotesc de obicei marile proiecte europene,ei,guvernantii nostri,se dau de ceasul mortii in lupta surda si fara sens pentru un post de secretar de stat sau de director in diversele agentii sau prefecturi,sau,mai rau,incearca,pe caile stiute,introducerea fiicelor,nepoatelor si a altor rubedenii sau prieteni in structurile de putere.
    Asa ca,dupa mine,criza pe care lumea o traverseaza in acest moment,este mai mult o criza a celor bogati si o mare oportunitate pentru cei saraci precum Romania…
    Faptul ca,onor guvernantii nostri folosesc criza ca pretext pentru epurare politica in structurile de stat pe de o parte,si pentru parveniri spectaculoase in interiorul unui anume partid pe de alta parte,ei bine,asta e o alta discutie.
    Noi,muritorii de rand nu putem participa la ea din cel putin doua motive;
    1) Pentru ca se poarta in subteranele politicii dambovitene,subterane intesate pana la refuz cu varcolaci mai mult sau mai putin gradati…
    2) La aceasta discutie sunt acceptati doar cei ce fac parte din cea mai recenta si mai perfida clasa din Romania;clasa interlopilor politici si media,clasa care,desi uzeaza aceleasi principii,nu se confunda deloc cu clasa interlopilor clasici,obisnuiti…
    Parerea mea.
    P.S. Din motive de spatiu,nu am amintit aici despre „reprezentantii” media sau cei ai „societatii civile”,care,iata,peste noapte s-au dat de trei ori peste cap,si,minuneee;
    din comentatori „obiectivi” si „impartiali” ai fenomenului politic romanesc,s-au transformat subit in membri eligibili pe listele PDL…
    Misto strategia,faine perspectivele,o intrebare totusi ma chinuie;or fi oare votantii romani chiar asa de prosti ca sa puna stampila VOTAT pe astfel de indivizi???

  • Euro-alegator

    Ma chinuie un gand si anumea,cand si cum v-om returna acesti bani?Pentru ca,nu-i asa,trebuie dati inapoi si cu dobanda!
    Spunea cineva aici,ca FMI ar trebui desfiintat.Dar cum acesta este condus de evrei(cativa),de unde sa mai faca ei(si altii de-ai nostri)un ghiseft?
    Sa nu va fie cu suparare,dar ma tem tare de tot,de tot.
    Am invatat,ca daca vrei sa te imbogatesti doua lucruri trebuie sa faci:sa muncesti si sa economisesti!Se poate si altfel?Pentru unii,se pare ca da!
    @Iceflame,
    Tocmai doream sa va intreb de Alina Mungiu Pippidi,euro-candidata lui Dan Carlan,dar nu o mai fac,pentru ca ati anticipat ceva mai devreme.Va multumesc!

  • Bibliotecaru

    @ Iceflame
    Din câte am priceput eu, banii de la FMI sunt necesari în cazul în care Guvernul nu mai are resurse de finanţare pentru deficitul bugetar.
    Iarăşi din câte am înţeles eu, fondurile comunitare sunt condiţionate de prezenţa FMI în ecuaţie pentru că ei, europenii, nu au cum să urmărească aceste fonduri comunitare absorbite de România. Deci nu este vorba neapărat de o cofinanţare, ci doar de stabilirea unor criterii de absorbţie a fondurilor comunitare şi de urmărirea lor în economia românească.

    Cum spunea dl. Traian Băsescu în discursul preşedintelui către Parlamentul României…
    „Uniunea Europeană a pus la dispoziţia stetelor membre intrate în ultimuii ani, deci a celor 12, suma de 30 miliarde euro în doi ani: 2009 şi 2010. În momentul de faţă, România poate accesa bani de la Uniunea Europeană, dar condiţia pe care Uniunea Europeană o pune este să fie în parteneriat cu Fondul Monetar Internaţional; este condiţie şi nu vis. Uniunea Europeană nu are instrumentele de control a utilizării banilor şi a evaluării situaţiei macroeconomice. Dacă dorim să accesăm fonduri puse la dispoziţia noilor membri de Uniunea Europeană trebuie să o facem în parteneriat cu FMI. Repet, noi nu avem nevoie de credite pentru susţinerea bugetului, sau pentru susţinerea obligaţiilor de plată ale statului român. Avem însă un deficit de cont curent şi o datorie a sectorului privat, care trebuie achitată anul acesta, de 24 de miliarde.”

  • gabicretu

    De la cine ati inteles!? Care au fost sursele de informare!? Cat de interesate erau si ce interese aveau!? Cum se face că nevoile noastre investitionale au crescut brusc in contextul in care in niciunul dintre anii anteriori nu am cheltuit fondurile europene din buget (care-s gratis si fără alte conditii decat cele deja asumate prin apartenenta la Uniune)?!
    Nu vreau să spun că nu avem nevoie de investitii! Vreau doar să stiu pentru ce investitii, cu ce eficientă, cate generatii vor plăti in viitor, etc. Este vorba de copiii nostri, că nu vor fi martienii cei care vor fi viitoarea generatie sacrificată…

  • doinaş

    Eu as nuanta chestia cu invatamantul: refacerea manualelor scolare este obligatorie. Sunt urate, scrise intr-un limbaj de lemn, cu pretentii de elevare nepotrivite cu capacitatile copiilor. Mama mea, fosta invatatoare, spune ca principala problema este ca, manualele pentru clasele de scoala generala sunt scrise de universitari, care nu au tangenta cu copiii normali in varsta de 6-14 ani, nu le cunosc limitele vocabularului, si limitele de intelegere. In opinia mamei, acest aspect nu este de natura sa apropie copiii de scoala, ci, dimpotriva.
    Iar eu vin si completez: lipsa de finalitate practica a educatiei in scoala ma scoate din papuci: degeaba stii pe de rost legile electricitatii daca nu stii sa repari o priza, sau sa schimbi o siguranta. Degeaba inveti anatomia daca, in paralel cu ea, nu asimilezi compatibilitati de baza privind primul ajutor. Degeaba biologia si chimia daca nu le legi de cunostinte de baza privind alimentatia. Degeaba economie politica, daca nu inveti sa gestionezi bugetul unei familii.

    Si, ce lipseste de pe lista ta si eu cred ca n-ar trebui:
    – liberalizarea serviciilor medicale facuta fara cap ne pune in pericol pe toti.

  • Iceflame

    @Gabi
    Nu stiu daca sursele noastre de informare sunt cele mai importante…
    Intrebarea este daca,pentru realizarea unui pod,a unei autostrazi,a unei linii ferate performante sau a unui centru expozitional,cu bani europeni,este sau nu necesara coparticiparea financiara a beneficiarului?
    Daca da,atunci e nevoie de multi bani pentru ca infrastructura Romaniei sa se nasca…
    Ca 20 de miliarde de euro e o cifra ametitoare pentru noi,e adevarat.Ca acesti bani vor trebui returnati,iarasi e adevarat.
    Este insa preferabil sa ne imprumutam,atata timp cat suntem credibili si beneficiem de niste usi deschise,decat sa ajungem in situatia Cubei sau a Venezuelei.Si apoi,probleme mai mari decat cel care ia,poate avea avea cel care da…
    In ceea ce priveste drumul si destinatia banilor,acestea poate fi urmarite de catre noi toti prin reprezentanti gen Gabriela Cretu…

  • gabicretu

    @Iceflame,
    Sigur că sunt importante sursele. Lumea este condusă totuți de interese (as vrea eu să fie altfel!) iar informațiile apar sau dispar în funcție de necesități…
    Mijloace de manipulare pentru a obtine asentimentul public se găsesc…
    La nivel national trebuie să te bazezi pe deputatii nationali pentru a exercita controlul asupra cheltuirii eficiente a banilor. De la nivel european am incepe cu spălatul rufelor in public. Strategic, nu e chiar recomandat.
    Venezuela este unul dintre marii creditori astăzi; pentru majoritatea țărilor din America Latină și nu numai. Nu am inteles comentariul referitor la Venezuela. Nici la Cuba,ca să fiu dreaptă..

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *