A urmat cursul scurt!?
Soarele se învârte în jurul pământului!!!
Dacă ar fi afirmat așa ceva, Nouriel Roubini ar fi produs mai puțină uimire în presa noastră decât a făcut-o cu relativ recenta sa declarație. Acesta pare a fi sentimentul care-i domină pe cei care titrează ”Profetul crizei: Marx a avut dreptate cu privire la autodistrugerea capitalismului”!
Prima reacție a fost să mă întreb care este știrea. Probabil, aceea că trăiesc într-o țară în care un redactor se simte obligat să precizeze între paranteze cine este Karl Marx! Prezentarea succintă – ”întemeietorul socialismului științific”- mi-a dat însă și explicația – omul nostru trebuie să fi urmat cursul scurt… Mai sunt mulți în activitate încă!?
N. Raducanu
Interesant, dar sa-l lasam deocamdata pe Roubini, caci asteptam cu nerabdare impresiile dvs. despre Moscova, oras care pentru multi romani este inca capitala URSS, dar si despre opiniile rusilor cu privire la noul-vechi candidat la alegerile de anul viitor pentru presedintia tarii lor.
doinas
A cautat pe wikipedia!
Bibliotecaru
M-am lămurit şi cu Nouriel Roubini.
Păi asta a spus Marx despre căderea capitalismului? 😀
Marx spunea că de pe urma creşterii producţiei industriale se va ajunge la un stadiu superior social în care toţi cetăţenii au satisfăcute principalele nevoi şi atunci dispare nevoia mercantilismului, al schimbului.
Criza capitalismului de astăzi este însă una a consumerismului şi a epuizării sau insuficienţei materiei prime. Mecanismul creşterii economice în capitalism este consumul pe datorie al omului subjugat de egoism şi invidie. În consecinţă Marx a fost infirmat, oamenii nu au fost niciodată satisfăcuţi şi au vrut, întotdeauna şi mai multe decât au. Este practic elementul de criză al marxismului, faptul că egoismul uman este infinit, faptul că fiecare vrea tot timpul mai mult, oricât ar avea. Eşecul marxismului este „omul nou mânat în luptă de conştiinţă”.
Asta este părerea mea exprimată într-un domeniu mai vulgar al filosofiei şi cu un ochi urmărind o emisiune TV. 😀
Ileana
Gabi,Doinaş,
A fi absolvent al cursului scurt devine un ideal de massă.
A nu cunoaşte, în general, nimic şi, mai ales, despre Karl Marx, devine
, abia de acum încolo, ceva obişnuit.
Enciclopediile on line sînt semidocte. Cum sînt oare utilizatorii acestora?
gabicretu
@Dragi prieteni,
Deși lansată cu ton mai degajat, tema de mai sus este serioasă, așa cum zice Ileana. Este un soi de decalaj permanent între noi și ceilalți; și ne place sau ne complacem în această situație.
Problema enciclopediilor on-line este ca ele măsoară destul de bine starea spiritului și de spirit în fiecare dintre țări/limbi. Am verificat imediat să văd care ar putea fi sursa de informare (ipoteza despre cursul scurt fiind doar o ironie); comparați vă rog articolele despre Marx în limbile pe care le cunoașteți și o să înțelegeți ce spun. Ediția engleză sună diferit, de exemplu, de cea română… Fiecare cu Marx-ul său.
Biblio,
Să nu încurcăm lucrurile, că vine vreun cititor cu simț critic și ne acuză că am absolvit și noi la cursul scurt. Referințele lui Roubini sunt la Capitalul (o carte de economie pe care a scris-o Marx și pe care nimeni nu a contrazis-o încă); fie și doar implicit, ea dă încă structura metodologică a majorității teoriile economice actuale; adversarii au încercat să producă alte explicații, fără a-i anula ipotezele. Roubini nu a produs nicio revoluție cu declarația sa; era o referință banală pentru orice absolvent de științe economice.
Cât despre criza actuală, mi s-a oferit un bun subiect de clarificare. Chiar dacă am mai atins problema de nenumărate ori, se vede că e necesar un text scurt și la obiect…
Dl. Radu Negru,
Mă simt și eu datoare să scriu câte ceva despre Rusia și ce am putut afla/observa. Voi încerca să scriu un fel de raport pe puncte, fără pretenții teoretice.
Bibliotecaru
@ gabicretu
Pe timpul lui Marx realităţile economice erau diferite (în sensul de incipiente).
Eu nu am studiat marxismul dar parcă cartea numită Capitalul explica mai mult fenomenele economice ale vremii fără să ştie de banii electronici.
Domnul Rubini a spus aşa „Karl Marx a spus-o bine. La un moment dat, capitalismul se poate autodistruge pentru că nu poţi transfera venituri dinspre forţa de muncă spre capital fără să se înregistreze un exces de capacitate de producţie şi lipsa unei cereri agregate. Asta se întâmplă acum”
Domnul Rubini spune la început chiar un lucru banal, uşor de intuit şi de un copil. Când treaba merge şi consumul e mare, atunci şi profiturile firmelor curg, toată lumea este liniştită şi fericită… aşa cum era România prin 2007. Când treaba nu prea mai merge bine şi firmele încep să fie la cuţite în concurenţa lor, ele îşi scad profiturile cât pot de mult dar şi salariile, adică „veniturilor forţei de muncă”. Luând banii de la gura muncitorului, evident muncitorul nu mai are cum să consume ca înainte. Spre deosebire de cazul în care avariţia patronului scade veniturile salariale, caz în care consumul rămâne cvasi-constant pentru că trece, în parte, de la salariat la patron (pentru că banii până la urmă sunt cheltuiţi cumva, nu-i bagă nimeni în saltea în regimul capitalist occidental), în cazul crizei veniturile tuturor scad şi este normal să scadă şi consumul, care adunat la nivelul macro se ajunge la scădere a valorii totale a bunurilor şi serviciilor cerute într-o economie într-un anumit moment şi la un anumit preţ, adică cererea agregată de care vorbeşte domnul Rubini. Cum spunem, şi un copil ştie că atunci când sărăceşti cheltuieşti mai puţin.
Marx însă nu vorbeşte despre o astfel de criză a capitalismului scăpat de sub control, el acceptă o conducere optimă a capitalismului (doar totul e teoretic) şi nu semnalează sursa terminării burgheziei şi capitalismului din prostia liderilor. Marx gândeşte o revoluţie a societăţii înainte de o revoluţie a sistemelor economice şi această revoluţie are la bază industrializarea… De altfel se vede că realitatea economică nu s-a schimbat, de aceea Capitalul este atât de puternic şi actual. De aceea criza capitalistă a lui Marx este cauzată de concentrarea unui moment prag al evoluţiei sociale (şi nu de o evoluţie provocată artificial) care face o mutaţie şi nu de faptul că cineva încearcă să accelereze economia la infinit, piramidal şi tâmp.
Foarte puţină lume îşi aduce aminte că Marx punea nişte condiţii apariţiei comunismului, cum ar fi o industrializare puternic accelerată. Comunismul trebuia să apară nu impus, ci natural, de la sine, ca o modificare în conştiinţa oamenilor, de aceea era nevoie de „omul nou” (şi să nu uităm că în acea vreme „omul nou” era şi pe la naţional socialişti, dar cu o cu totul altă factură). Rusia însă era o ţară săracă, eminamente agrară… Lenin nu şi-a pus problema trecerii naturale spre omul nou, a vrut să-l creeze cu forţa şi cu frica. Cu alte cuvinte tocmai pe dos.
Ceea ce s-a întâmplat în ultimul secol nu are nici o legătură cu marxismul. Chiar dacă Marx a ajuns „colaborator” cu leninismul, nu se poate spune că arhetipul comunismului lui Marx s-a întâmplat undeva şi nici că cineva a preluat conceptul său. Şi vine domnul Rubini, ca un fel de activist PCR, şi aruncă… vedeţi bă că tot marxiştii au avut dreptate. Na că a picat capitalismul. Are acest domn faţă de Nobel? Poate la fel ca Obama care a primit Nobel pentru pace şi uite cât război a păstorit. Eu sunt dezgustat de un astfel de amatorism ajuns la putere.
Pe final aş vrea să postez un citat din Manifestul Partidului Comunist unde Marx vorbeşte foarte clar despre o evoluţie socială, o evoluţie a omului, o evoluţie a dependenţelor… şi nu de impunerea unor noi realităţi şi principii.
În epocile mai îndepărtate ale istoriei găsim aproape pretutindeni o împărţire completă a societăţii în diferite stări, o scară variată de poziţii sociale. În Roma antică găsim patricieni, cavaleri, plebei, sclavi; în evul mediu: feudali, vasali, breslaşi, calfe, iobagi şi, pe lîngă aceasta, mai în fiecare din aceste clase găsim trepte distincte.
Societatea burgheză modernă, ridicată pe ruinele societăţii feudale, nu a desfiinţat antagonismele de clasă. Ea a creat doar clase noi, condiţii noi de asuprire, forme noi de luptă, în locul celor vechi.
Epoca noastră, epoca burgheziei, se deosebeşte însă prin faptul că a simplificat antagonismele de clasă. Societatea întreagă se scindează din ce în ce mai mult în două mari tabere duşmane, în două mari clase direct opuse una alteia: burghezia şi proletariatul.
Din iobagii evului mediu au provenit tîrgoveţii primelor oraşe; din aceşti tîrgoveţi s-au dezvoltat primele elemente ale burgheziei.
(…)
Modul de organizare feudal, sau corporativ, de pînă atunci al industriei nu mai putea satisface cererea de produse, care creştea o dată cu crearea de noi pieţe. Manufactura i-a luat locul. Meşterii breslaşi au fost înlăturaţi de către starea de mijloc industrială; diviziunea muncii dintre diferitele corporaţii a dispărut, făcînd loc diviziunii muncii înăuntrul fiecărui atelier.
Dar pieţele se înmulţeau fără încetare, cererea creştea necontenit. Manufactura a devenit şi ea neîndestulătoare. Atunci aburul şi maşina au revoluţionat producţia industrială. Marea industrie modernă a luat locul manufacturii, locul stării de mijloc industriale l-au luat industriaşii milionari, şefi ai unor întregi armate industriale, burghezii moderni.
(…)
Vedem deci că burghezia modernă este ea însăşi produsul unui îndelungat proces de dezvoltare, al unui şir de revoluţii în modul de producţie şi de schimb.
(…)
Burghezia a avut în istorie un rol cît se poate de revoluţionar.
(…)
Armele cu care burghezia a doborît feudalismul se îndreaptă astăzi împotriva burgheziei însăşi. Dar burghezia nu a făurit numai armele care îi aduc moartea: ea a creat şi oamenii care vor mînui aceste arme, — muncitorii moderni, proletarii.
Iată acum ceva absolut tulburător de vizionar…
Din timp în timp înving muncitorii, dar numai în mod trecător. Adevăratul rezultat al luptelor lor nu este succesul imediat, ci unirea mereu crescîndă a muncitorilor. Această unire este înlesnită prin mijloacele de comunicaţie tot mai numeroase, create de marea industrie, care stabilesc legături între muncitorii din diferite localităţi. Această legătură e suficientă pentru ca numeroasele lupte locale, care au pretutindeni acelaşi caracter, să fie centralizate într-o luptă naţională, într-o luptă de clasă. Orice luptă de clasă este însă o luptă politică.
Aici se vede foarte clar că Marx vedea revoluţia ca pe o modificare, o evoluţie, a societăţii.
Totuşi în acest moment nu vorbim real de fapt de un conflict muncitori vs. patron, ci de un conflict cetăţean vs. stat. De ce? Pentru că statul refuză să fie un furnizor de servicii plătite de cetăţeni şi s-a transformat într-un fel de „patron de ţară” şi ţările sunt conduse ca nişte firme foarte mari. Marx gândeşte statul ca pe un banal organizator de realitatea socială şi totuşi statul este cel care conduce la disoluţia economică, atât în cazul ţărilpr din fostul bloc estic cât şi în cazul ţărilor din fostul bloc vestic.
Mă opresc aici că şi aşa bănuiesc că voi lua multe şuturi în derrière.
Gabi
@Biblio,
O multime si nici nu stiu de unde sa incep…
Bibliotecaru
😆
Ştiam eu…